Foto: Vadim Ghirda / AP / Profimedia
Într-un fel sau altul sunt 19 milioane de Românii. Cel puțin atâtea. Prin prisma experiențelor acumulate aici fiecare ne-am făcut o țară, iar Româniile noaste coincid în linii mari, dar notele fine, cele subiective, le diferențiază radical. Le diferențiază atât de mult, încât milioane dintre noi nu se mai regăsesc în Româniile celorlalți și aleg să plece. Alții aleg să tacă. Alții aleg să nu le pese. Așa este peste tot, de altfel, singurul lucru care diferă sunt proporțiile.
România mea, ca și România multora dintre voi, este pusă sub semnul frustrării, iar frustrarea asta nu vine de la noi, vine de la autorități. În 2022, pe lângă frustrare, mai experimentăm și o nesiguranță îngrijorătoare, iar nesiguranța este dată nu de criza sau schimbările ce vin, ci de faptele din spatele declarațiilor politice care se întâmplă în continuare la noi.
De 1 Decembrie nu se cuvine să facem o socoteală a celor de mai sus, dar, hei, trenul regal a fost închiriat pentru petreceri cu șpriț și lăutari. Așadar, nu prea știm corect ce se cuvine și ce nu se cuvine.
De când mă știu, am fost mândru de faptul că sunt român. Și nu am zis niciodată „bine că sunt român, că se putea să fi un nord-coreean sau congolez”. Întotdeauna mi-am închipuit că țara mea este o stea care luminează alături de alte stele. Nu foarte intens, dar luminează. Și cu asta am plecat în lume, cu lumina dată de limba română, de istoria noastră și de faptul că 230.000 de kilometri pătrați de pe glob sunt ai noștri. Am plecat să vorbesc frumos despre țara mea și să ii invit pe alții să vadă cât de frumoasă este. Pe drum m-am întovărășit cu alți români, dar și cu străini fascinați, dacă nu îndrăgostiți de România și am început să facem lucruri mici sau mari, așa încât cei care vin în urma noastră să fie mândri.
Punem între paranteze frustrările, dezamăgirile și nesiguranța, încercăm să vedem țara noastră un pic de sus sau de la distanță, să vedem doar liniile mari, concluziile pozitive ale istoriei și pe ele să le împingem înainte.
Dacă m-ați întreba care sunt cele mai frumoase locuri din România, aș spune fără îndoială: „toate”, de la un sat mândru cuibărit printre dealurile Argeșului, până la unul uitat în Bărăgan. De la Calea Victoriei, până la catedrala din Sebeș, de la crestele Carpaților, până la nisipurile din Dăbuleni. Toate sunt frumoase, pentru că sunt ale noastre, iar de câte ori am plecat din țară de fiecare dată am mers cu ele în gând, spre a le compara. Am fost subiectiv, dar o concluzie a fost simplă. Nu suntem cu nimic mai prejos decât alții, dar, totodată, cu nimic mai presus.
Când am plecat să vorbim despre țara noastră, am pus în rucsac ce am avut noi, ce ne-am confecționat noi, oarecum pe persoană fizică. 30 de ani au trecut, iar de la statul român nu am primit nimic. Maximum șuturi în fund. Ca România să dea înainte, și acum în 2022, suntem echipați cu o frunză furată și un slogan leșinat. Nu le folosim. Pe vinurile pe care le exportăm scrie mândru „Made in Romania” – atât. Este suficient.
1 Decembrie este despre noi, despre ce simțim noi despre noi. Despre cei de acum. Istoria o putem citi oricând vrem și ne putem aduce aminte de Alba Iulia sau de strădaniile înaintașilor noștri în orice moment poftim. Dar cred că ziua asta, în România mea, este ziua socotelilor de peste an cu noi înșine. Ce am făcut bine pentru țara noastră? Ce am fi putut să facem mai mult? Ce am dat și ce am primit?
Peste an am scris preponderent despre frustrări și dezamăgiri, dar nu au fost numai astea, au fost și momente bune, au fost și momente în care steaua noastră a luminat suficient de puternic, încât să fie văzută, în 2022 și în toți anii din urmă au fost momente senine care să ne facă mândri că suntem români.
Iar din punctul meu de vedere, mândria de a fi român nu înseamnă a flutura spasmodic stegulețe când defilează armata română pe sub Arcul de Triumf (sper să aibă suficientă motorină și să nu li se mai defecteze utilajele pe drum), așa cum Crăciunul nu înseamnă coarne de ren montate pe mașină.
Mândria de a fi român înseamnă o sumă, incredibilă, vă zic, de mici victorii zilnice ale noastre, ale celor care trăim aici. Haideți să vă dau câteva exemple. Unele din ograda mea, altele de la cunoscuți.
Faptul că „România Educată” a fost doar o glumă prezidențială de prost gust a durut și a contat, dar nu ne-a ținut pe loc. Școlile din România dau în continuare elevi buni și asta pentru că părinții cot la cot cu unii dintre profesori obțin victorii de etapă în fiecare zi. Se întorc cu medalii de la olimpiade sau pe băncile unor prestigioase universități spun „Sunt din România”. Să fiți mândri de acești profesori și de acești părinți.
Faptul că în continuare România se zbate sub penibilul unei frunze verzi grase și furate și defilează cu un slogan penibil nu ne oprește să avem campanii de promovare pe BBC, campanii făcute la inițiativa unui britanic stabilit în România și cu suportul unor autorități locale destupate la minte. Da, iată că putem să dăm înainte și fără concursul celor de la minister. Am mai bifat un punct de mândrie.
Vă mai aduceți aminte de extraordinara mobilizare a noastră din februarie și martie? Când mii și mii de români au sărit în ajutorul refugiaților ucraineni în ciuda bâlbelor și ineficienței autorităților române? Dacă vă mai aduceți aminte, acum de 1 Decembrie, să fiți mândri de semenii voștri. De toți cei care împărțeau ceai cald în vama Siret sau pe peronul Gării de Nord.
Cât de mândri ați fost de David Popovici? Sigur ați avut un zâmbet de bucurie și satisfacție când băiatul ăsta a făcut legea în bazinele de înot. De oameni ca el trebuie să fim mândri și pe ei trebuie să îi susținem, să ne adunăm în spatele lor și să îi împingem și mai departe.
V-am dat patru exemple din România mea, țara cu 19 milioane de eroi. Singura țară pe care o știu care se încăpățânează și se încordează să dea înainte, când guvernanții se încăpățânează să tragă frâna de mână.
Haideți și voi cu mostrele de mândrie și exemplele pozitive pe care le aveți. Astăzi este ziua cea mai potrivită pentru așa ceva.
La muți ani, români!
La mulți ani, România!
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
In ceea ce priveste cat de romani suntem, cred ca ne amintim despre asta doar de 1 Decembrie sau cand cate un sportiv (in care parintii au investit in particular ;)) castiga cate o medalie.
Aceasta este parerea mea.