Câteva dintre efectele de ordin secundar într-o economie, în urma unei pandemii

Foto Daniel MIHAILESCU / AFP / Profimedia

Din ce este alcătuită o economie? În principiu dintr-o serie de schimburi dinamice între participanți; în mijlocul economiei se află oamenii, care sunt organizați legal ca persoane fizice și persoane juridice; majoritatea schimburilor în economie sunt schimburi intermediate de bani.

Să vorbim puțin despre companii, sau societăți comerciale. Economia României are zeci de mii de companii, mai mari sau mai mici. În esență, rațiunea de a fi a unei companii este să vândă ceva, un produs sau un serviciu, unor clienți, în schimbul banilor; logica unei companii este de a prelucra anumite resurse preexistente pentru a crea o valoare neexistentă până atunci în societate, și a vinde această valoare unor persoane sau altor companii interesate să o cumpere; infrastructura prin care se realizează acest schimb de valori este piața.

Schimbul are loc deoarece compania consideră că ceea ce oferă are o valoare mai mică față de ceea ce primește în schimb, iar clientul cumpără pentru că consideră exact opusul, că ceea ce primește are o valoare, pentru el, mai mare decât ceea ce oferă, adică banii. Acest lucru se întâmplă întrucât rațiunea unei companii este să realizeze un venit, numit profit, pentru acționari, adică pentru cei care dețin compania, iar pentru client rațiunea este să-și satisfacă niște nevoi cu anumite bunuri.

În vremuri normale, acest aranjament funcționează relativ bine pentru toate părțile implicate; companiile au un interes să producă bunuri și servicii care să satisfacă niște nevoi reale pe o perioadă de timp lungă și să aibă o anumită calitate pentru a fi cumpărate din nou, nu doar o dată. Asta produce o concurență pe piață, care reduce prețurile și crește calitatea.

O companie este un miniunivers, o întrepătrundere de contracte. Pentru a putea funcționa are nevoie de investiții pentru a cumpăra materiale, utilaje sau forță de muncă necesare pentru a produce produsul pe care doresc să îl vândă; aceste investiții costă bani. O parte din bani sunt aduși de acționari, o parte sunt împrumutați, ori de la bănci sau alte entități dispuse să ofere împrumuturi pe termen lung, ori de la furnizori care oferă un decalaj în plata produselor; compania are costuri care se întâmplă în fiecare lună, pentru care are nevoie de lichiditate: trebuie să plătească forță de muncă, adică salariile, inclusiv impozitele pe muncă, trebuie să plătească diferitele impozite datorate statului, trebuie să plătească ratele bancare și dobânda aferentă la creditele luate, și trebuie să plătească furnizorii; pentru toate aceste plăți, o companie are nevoie de cash.

Sursa acestui cash este cifra de afaceri, facturile pe care compania le emite pentru produsele vândute; în cazul supermarketurilor, factura este plătită imediat de clienți, în cazul altor companii clienții plătesc cu o anumită întârziere, negociată contractual; în funcție de decalajul existent între plata furnizorilor, încasările clienților și cumpărarea de materii prime, compania poate recurge la împrumuturi pe termen scurt, pentru a finanța acest capital circulant; în condiții normale, băncile oferă astfel de împrumuturi companiilor sănătoase, după ce analizează capacitatea acestora de a avea încasări suficiențe pentru a plăti liniile de credit într-o perioadă rezonabilă de timp. 

Când apare însă o pandemie, toată această infrastructură se oprește pe loc. Din cauza carantinei guvernamentale impuse, firmele nu mai au încasări, pentru că nu mai au clientelă, astfel că sunt nevoite să amâne plățile către furnizori și să trimită acasă forța de muncă pe care nu o mai pot plăti; dacă trezoreria din bancă, adică banii pe care compania îi are în depozite, nu îi permite să susțină plățile lunare recurente în lipsa încasărilor de la clienți, această companie nu mai poate funcționa; acest efect în lanț se transmite în toată economia; furnizorii nu mai sunt plătiți, deci la rândul lor opresc producția și trimit oamenii în șomaj, iar băncile, anticipând că liniile lor de credit nu vor mai putea fi rambursate, le retrag sau le elimină, tăind o sursă importantă de finanțare. 

Chiriile pentru localurile unde companiile își desfășoară activitatea nu mai pot fi plătite, iar acest venit lipsă nu le mai permite proprietarilor să plătească ratele bancare pentru aceste proprietăți, ceea ce reduce bilanțul băncilor comerciale și capacitatea lor de a credita chiar și firme sănătoase. Oamenii care sunt trimiși în șomaj cresc rapid cheltuielile statului care trebuie să le plătească un ajutor de șomaj, care în România poate fi mult mai mic decât salariul, mai ales când acest salariu era plătit la negru, astfel că deficitul statului crește sub efectul conjugat al reducerii încasărilor din taxe și impozite. Statul român, care are o poziție investițională fragilă, își vede împrumuturile devenind mai scumpe și mai puțin accesibile, în condițiile în care activitatea economică oprită înseamnă că sursele de venituri din economie pentru majoritatea entităților au dispărut.

Capacitatea redusă a statului de a ajuta are efect asupra dotărilor și materialelor necesare în spitale pentru a lupta pe frontul pandemiei, iar persoanele defavorizate nu mai pot fi ajutate, cum se întâmplă în mod normal.

În același timp, majoritatea oamenilor din România au ca sursă de venit salariile; gradul de economisire și de posedare de active financiare care pot fi transformate în cash este extrem de redus; în general, probabil românul mediu poate rezista fără salariu o lună sau două, cu diferite nivele de sacrificiu. Cu cât se întâmplă mai mult ca perioada de carantină să continue, cu atât oamenii care își văd veniturile foarte reduse vor trebui să găsească surse alternative; iar pentru cei mai mulți, sursa alternativă este statul. Dar statul român nu poate oferi prea mult timp pomană, și nu la milioane de oameni în același timp. Și în lipsa companiilor care produc bunuri și servicii, statul nu știe cât și cum să producă și cum să o facă pentru a răspunde nevoilor sociale. 

Acestea sunt doar o parte dintre efectele de ordin secundar care se întâmplă într-o economie în urma unei pandemii. Cu cât durează mai mult incertitudinea creată de carantina necesară pentru a salva vieți, cu atât aceste efecte se propagă, se transformă, se multiplică și suferă mutații care creează alte efecte în cascadă.

De aceea a fost necesară acțiunea rapidă, imediată, devreme pentru a opri propagarea virusului, mai ales în România. Noi nu avem acele luni de trezorerie necesare pentru a prelungi inactivitatea. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp