Foto: captură digi24
Testele PISA, care măsoară competențele de bază ale elevilor în vârstă de 15 ani la trei domenii – citire, matematică și științe - au creat probleme copiilor români, la cea mai recentă ediție țara noastră clasându-se pe penultimul loc în Uniunea Europeană, cu puțin înaintea Bulgariei. Printre problemele care au generat confuzie în rândul copiilor se numără întrebări legate de gravitație și propagarea sunetului, a spus Dragoș Iliescu, profesor la Facultatea de Psihologie și Științele Educației din cadrul Universității din București, invitat în emisiunea „În fața ta” de la Digi24.
La una dintre probleme, elevii au fost puși în situația de a răspunde de ce un rover trimis pe Marte are o greutate diferită față de cazul în care se află pe Pământ, fiind nevoie de înțelegerea conceptului de gravitație, care este mai redusă pe Marte decât pe Pământ. Pe mulți elevi români această noțiune i-a pus în dificultate, ceea ce arată lacune în cunoașterea unor concepte științifice de bază, explică profesorul Dragoș Iliescu.
O altă întrebare care a dat bătăi de cap elevilor români la testul PISA se referă la un telefon aflat într-un clopot de sticlă din care s-a extras tot aerul. În acest caz, mulți copii nu au înțeles că, fără un mediu pentru transmiterea undelor sonore, telefonul nu va putea fi auzit când sună.
„Adică sunt lucruri simple, sunt lucruri pe care dacă nu le înțelegi, probabil că nu înțelegi că nu e bine să lingi priza, e ridicol. Trăim într-o societate tehnologizată și să ai un procent atât de mare din societate care să nu înțeleagă tehnologia este o rețetă pentru dezastru”, avertizează profesorul Dragoș Iliescu.
Recentul raport PISA arată că România, aflată pe penultimul loc din Uniunea Europeană, are un ecart de circa 3 ani de învățare față de media OECD și asta „doare groaznic”, spune el. „E ca și cum ai spune că un copil de 15 de ani din România performează precum unul de 12 ani dintr-o țară OECD”, explică el. La nivel global, România s-a clasat pe locul 45, din 81 de țări participante.
„Nu contează neapărat ce predai, contează cum predai”
Vorbind despre exemplul Finlandei și Estoniei, state situate în topul rezultatelor la testele PISA, profesorul Dragoș Iliescu a spus că educația de calitate nu depinde atât de conținutul programelor școlare, cât de modul în care acesta este transmis elevilor în clasă.
„Nu contează neapărat ce predai, contează cum predai. Și asta e o concluzie pe care am tras-o de foarte multe ori, din foarte multe astfel de studii. Unele dintre studiile care ne-au dus în direcția asta se numește TIMSS (Trends in International Mathematics and Science Study). Este tot un studiu comparativ internațional, axat pe matematică și pe științe. Studiul este derulat în România de Universitatea din București. În 2019 a participat pentru prima dată. Acum, în acest an, au fost culese din nou date și la anul vom vedea raportul.
E un studiu foarte puternic, tot de nivel PISA, de aceeași anvergură, deci un studiu masiv, cu zeci de țări care participă. Unul din reproșurile care se aduc, printre altele, și testului PISA și testului TIMSS, este faptul că la noi se învață alte lucruri. Asta auzim tot timpul. Finlanda a fost vedeta Europei pentru foarte mulți ani. Estonia e în fața lor acum, nu cu mult, dar e în fața lor. Și în continuare Finlanda ia scoruri foarte, foarte bune, dar, vezi Doamne, Estonia și Finlanda sunt atât de buni fiindcă la ei se învață altceva și pentru că testul se potrivește mai bine cu materia lor, cu curricula lor, cu programa. Asta este un mit”, spune profesorul Iliescu care a făcut parte dintr-o echipă de experți în educație care a analizat pentru testele TIMSS cât de mult se acoperă programa școlară din România și din alte state participante, cu testul respectiv. Concluzia a fost că România este țara cu cea mai mare acoperire cu TIMSS, iar Finlanda este la polul opus.
„În mod evident, când creezi aceste teste internaționale nu poți să te acoperi cu toate programele tuturor țărilor. Fiindcă nicio țară nu are programa identică cu altă țară. Cam aceleași lucruri se predau, dar poate se predau un pic în alții ani poate, dar poate unele lucruri sunt puțin lăsate pe de-o parte. Deci e o întrebare foarte legitimă: e adevărat că în România se predă mai puțin din ceea ce se include în aceste țări? Și vă zic că țara în care am avut cea mai mare acoperire cu testul TIMSS este România. Și țara in care am avut cea mai mică acoperire cu TIMSS este Finlanda - cam 40% se predă direct din ceea ce se testează acolo. Și asta e o demonstrație a faptului că nu contează ce predai, contează cum predai”, a punctat Dragoș Iliescu la emisiunea „În fața ta” de la Digi24.
Cum a ajuns Estonia să depășească Finlanda la testele PISA
Ce a făcut Estonia, de a reușit să depășească Finlanda în ce privește calitatea învățământului? Profesorul Dragoș Iliescu a arătat că sunt două elemente-cheie care au stat la baza transformării sistemului estonian de educație în ultimii 25 de ani: investiția în calitatea profesorilor și adoptarea tehnologiei digitale.
„Estonia e o țară mică, este un avantaj când faci orice fel de schimbări. Sistemul de educație are o inerție incredibilă. Să fie o țară mică e un avantaj. Țară cu un trecut ex-comunist, deci am zice că se aseamănă, din anumite puncte de vedere, cu noi - avea scoruri extrem de proaste în educație in general. PISA nu exista în anii 90, anul 2000 este prima ediție, dar de principiu știau că nu stau bine. Și în anii 90 au început reforma. Au făcut în mod special două lucruri: reforma lor e multi-fațetabilă și așa sunt în general reforme în educație. (...)
Evident că au făcut mai multe lucruri, dar cele două care au fost principale pentru ei au fost calitatea dascălilor - au pariat același lucru pe care pariase Finlanda - ei au o oarecare asemănare cu Finlanda, din anumite puncte de vedere, aveau modelul succesului deja - theory of change - felul în care Finlanda a produs această schimbare a fost adoptată și de Estonia. Profesori mai buni vor produce învățare mai bună. Și fac această profesie atât de dezirabilă în societate, încât statutul ei să fie la fel de înalt ca statutul medicului sau avocatului. De ce? Fiindcă în felul ăsta părinții vor dori ca copiii lor să devină profesori, nu medici sau avocați. Dacă e statutul mai înalt, banii sunt mai mulți. Plătește-i bine! Deci fă-o dezirabilă, dă-i statut social, pune bani acolo, atrage într-un fel sau altul oamenii competenți. Concursuri draconice de selecție în cariera didactică, pregătire foarte intensivă, masterat didactic, ceea ce la noi mult timp nu s-a introdus. Asta e cartea pe care pariem, pariem pe profesori foarte buni, atrage resursă foarte bună, nu da oricui voie să intre în sistem, după ce a intrat în sistem, dă toate resursele acolo pentru a-i forma pe oamenii ăștia. Și ăsta e primul lucru. Al doilea lucru a fost digitalizarea care pentru toată societatea estoniană a produs avansul și în guvernanța lor și printre altele vedem și în educația lor. Și a durat apoi 25 de ani până când rezultatele s-au văzut. Dar au fost încăpățânați și au continuat să apese pe acea pedală.”, a spus Dragoș Iliescu.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Fizica fenomenologică este acel tip de fizică agreat de toată lumea. I se mai poate spune și fizică povestită. Fizica aplicată este fizica formulelor de specialitate, a aplicațiilor matematice, a calculelor. Este fizica inginerilor și a celor care merg pe o latură tehnică.
Sistemele performante de educație o separă hotărât. Fizica fenomenologică este cea serivtă oricui și ține de cultura generală. Ea este folosită și ca teren de descoperire a celor care înțeleg și îndrăgesc fizica, și care sunt gata să treacă pe un palier separat, al avansaților. De acest task se ocupă o echipă specializată de pedagogi și psihologi școlari, care pot detecta cu acuratețe cine va înțelege și cine nu va înțelege fizica.
Educația comunistă n-a dat nici două parale pe fizica fenomenologică. Educațiile marxist-leniniste au mers pe aruncatul copilului în mijlocul bazinului. În final va junge la mal, iar dacă nu ajunge, atâta pagubă! Vor ajunge alții în locul lui.
După 89 s-a lucrurile s-au schimbat și s-a pus problema fizicii fenomenologice, însă fără a muta fizica aplicată pe un palier separat, cum se întâmplă în sistemele performante de educație. Motivul? În principal, norma de catedră de 18 ore, care s-ar fi micșorat.
Așa că cei la butoane s-au decis să vâre două săbii în aceeași teacă. A funcționat? Nu prea, pentru că există un principiu pedagogic care nu poate fi ocolit: conținutul cu grad mai mare de dificultate capătă un timp mai mare de predare. Așa se face că partea fenomenologică ocupă un minuscul 10%, restul de 90% fiind ocupat de jungla formulelor părții aplicate. Mai pe românește, nați-o frântă, că ți-am dres-o! Din păcate, cifrele sunt entități abstracte care, dacă nu ai o aplecare înnăscută, ajungi să audiezi malgașă în orele de clasă și, în cele din urmă, lingi prizele.
Occidentalii putrezi, ăia care ne umilesc în testele PISA, merg hotărât pe două paliere separate. Cine le are cu matematica și formulele matematice trece la avansați. Cine nu, rămâne doar pe partea fenomenologică a fizicii, pentru că oricum nu o va aplica niciodată.
Fizica fenomenologică este poate fi considerată o fizică de cultură generală (este cea care apare în documentarele TV), în timp ce fizica aplicată este partea de specialitate sau vocațională, cea care folosește viitorilor fizicieni sau ingineri.
Sistemele performante dau partea vocațională - cea a formulelor - opțional, pentru cei care manifestă aplecare spre domeniul respectiv. Rezultatele acestui tip de educație sunt:
1. Cei care nu vor aborda niciodată partea de specialitate vor înțelege măcar mecanismul fizicii și vor performa optim la testele PISA (evident, nu vor mai linge prizele).
2. Cei care merg pe partea de pasiune pentru fizică vor beneficia de atenția totală a profesorului, fără a mai fi nevoie ca acesta să îi tragă după el pe cei care n-au nicio pasiune sau aplecare spre formule. Și care nu le vor folosi niciodată.
3. Din moment ce se renunță la partea specializată sunt mai ușor de evidențiat conexiunile dintre științele respective (ceea ce s-ar putea numi THE BIG PICTURE).
De ce nu se implementează la noi acest tip de educație? Simplu: pentru că ar scoate din schemă sute de profesori. Niciun partid politic nu vrea probleme.
.No offence, poate sunt si n-am auzit eu. Nu zic că românii sunt mai breji, dar măcar niște inși prin matematică, fizică si IT au scos capul din Romania și s-au dus pe la Google, pe la Standford, pe la Microsoft, etc. Asta nu inseamnă că sistemul românesc i-a ajutat să ajungă acolo, ci părinții care i-au susținut si vreun profesor inimos. Pe de altă parte, imi dau seama că vorbim de calitatea unui invățământ de masă si nu vorbim despre vârfuri/elite; nu vreau să știrbesc din efortul si meritele sistemului estonian si norvegian de invățământ, doar mă intreb dacă nu cumva sistemul lor mai socialist/egalitarist de viață in general se reflectă in acest mod de punere a problemei si in sistemul de invățământ.......pentru că dacă ăsta ar fi motivul principal al permeabilității lor la schimbare, atunci ne uităm degeaba la sistemul lor de invățământ căci la noi schimbarea ar trebui să fie intâi in textura socială si apoi in scoli....ceea ce este posibil in , probabil, vreo 150 ani ?!?!
Sistemele de tip PISA sunt sisteme în care înveți puțin din multe, în timp ce sistemele academice din fostele țări comuniste sunt sisteme în care înveți mult din puține.
Avem profesori bine pregătiți - am cunoscut destui - dar nu ei se află la cârma educației. Ei primesc de sus o programă draconică și sunt îndemnați să o urmeze la sânge. Credeți că Finlanda are programă centralizată, care pică cu hârzobul din cer?
Vă imaginați că în România există persoane care fac programe pentru gimnaziu fără să fi predat un sfert de oră la gimnaziu? Chiar există.
Nu e greu de înțeles, e greu de făcut. Poate că exprimarea mea nu a fost potrivită și a creat confuzie, dar logic vorbind, lucrurile stau în felul următor: avem un sistem în care avem o oră de fizică, una de chimie și alta de biologie. Trei ore în total. Să presupune că avem trei ore nu cu aceste materie, ci cu o materie combinată din cele trei. E clar că o asemenea materie are următoarele caracteristici:
1. se predă mai puțin din fiecare materie în parte, comparativ cu situația în care fiecare materie ar fi avut o oră dedicată;
2. din moment ce nu poți pătrunde în adâncime, accentul va cădea pe transdisciplinaritate, pe legăturile dintre materii. Imaginați-vă un documentar despre un anumit subiect - să zicem APA - care să fie tratat din toate punctele de vedere. Un fel de ȘTIINȚĂ PENTRU TOȚI dacă vreți.
E evident că o asemenea materie nu servește formării unui medic, biolog sau inginer, însă educațiile performante au un palier dedicat vocațiilor. Dacă un elev manifestă pasiune pentru fizică, atunci el pleacă de la fizica de cultură generală la cea aplicată, vocațională (aia care se face la noi).
Care sunt avantajele? Cei care nu vor face fizică niciodată vor înțelege măcar mecanismul general sau povestea fizicii. Din moment ce nu sunt făcuți pentru formule și alte chestii specifice măcar vor înțelege că nu e ok să lingi prizele.
Ceilalți vor merge pe drumul lor.
Reforma lor e multi-fațetabilă - multi-fatetabila NU exista in DEX
Probabil in avantul dumneavoastra spre modernizarea invatamantului v-au scapat din vedere aceste chestiuni minore.
In rest nu am citit mai nimic... dar sa auzim numai de bine !
Deci nu pot s-o trimit eu nicaieri, eu doar imi dau cu parerea pe aici.
Sincer sa fiu ma mir ca nu m-au *banat* pana acum. Pe feisbuc nu ma lasa sa scriu.
In rest, sa auzim numai de bine.