Dragoș Iliescu, Brio.ro: Un elev care nu face decât să se joace pe calculator în mod repetitiv același joc timp de 8 ore pe zi nu va dobândi prea multe competențe digitale suplimentare. Cheia este diversitatea activităților

Copiii secolului acesta sunt nativi digitali. Educația trebuie să le fie familiară și facilă, fiind esențial să folosească unelte digitale, fără să se rezume la ele. Dezvoltarea abilităților de comunicare și relaționare, de a identifica și de a selecta canalele adecvate pentru schimbul de mesaje și informații, dezvoltarea abilităților de a construi relații interpersonale, dezvoltarea creativității, a originalității și a spiritului competitiv sunt doar câteva dintre efectele pe care le poate produce alfabetizarea digitală.

Un raport Brio, platforma digitală pentru îmbunătățirea performanței școlare, arată printre altele că, în proporție de 21,4%, nivelul alfabetizării digitale a elevilor este asociat cu atitudinea pozitivă a acestora față de tehnologie. Altfel spus, cu cât elevii percep tehnologia ca fiind mai importantă și utilă în viețile lor, cu atât au un nivel al competențelor digitale mai ridicat. Pentru o creștere de aproximativ 15 puncte (din 100) în nivelul alfabetizării digitale al elevilor, studiul Brio arată că este necesară o creștere de 1,2 (din 5) puncte în nivelul atitudinii pozitive față de tehnologie.

„Dezvoltarea competențelor digitale ar trebui să fie stimulată și prin punerea accentului pe partea atitudinală în formarea competențelor digitale. Adică să fie scos în evidență modul în care digitalul poate fi de folos în viața elevilor, mai ales în contextul noilor evoluții tehnologice și digitale care schimbă profund multe aspecte ale vieții cotidiene (de exemplu, ChatGPT)”, se arată în analiza realizată de Brio.

„Studiile arată o legătură strictă între competențele digitale ale elevilor și comportamentele pozitive ale acelorași copii, când vor fi adulți, în mai toate sferele vieții. Angajabilitate și carieră, inovație, cetățenie activă, învățare de-a lungul întregii vieți, gândire și înțelegere critică, rețele profesionale și personale, sănătate (inclusiv sănătate mintală și stare psihologică de bine), responsabilitate și etică, participare economică, petrecerea timpului liber – și aș putea continua așa: toate acestea sunt influențate de competențele digitale ale elevilor”, a afirmat profesorul universitar Dragoș Iliescu, expert în psihometrie și fondator al platformei educaționale Brio, în timpul unei discuții realizate în parteneriat de Republica.ro și Brio.ro.

Câteva dintre concluziile Raportului privind predictorii nivelului de alfabetizare digitală a elevilor din România, realizat de Brio – platforma digitală pentru îmbunătățirea performanței școlare:

- Nivelul mediu al alfabetizării digitale nu diferă semnificativ între fete și băieți, diferența fiind de doar 2.8 puncte (din 100) în favoarea fetelor.

- Nivelul mediu al alfabetizării digitale a elevilor din mediul urban este cu 24 de puncte (din 100) mai mare decât nivelul elevilor din mediul rural.

- Media scorurilor la alfabetizarea digitală este cu 26.1 puncte (din 100) mai ridicată în cazul elevilor care au declarat că dețin propriul dispozitiv.

- Nivelul alfabetizării digitale este cu atât mai ridicat cu cât există mai multe dispozitive în locuință, creșterea fiind între 5 și 10 puncte (din 100) pentru fiecare dispozitiv în plus.

- Cu cât este mai mare numărul de ore petrecute pe dispozitive electronice, cu atât este mai crescut și scorul mediu al alfabetizării digitale, creșterea fiind de aproximativ 10 puncte (din 100) pentru fiecare 5-10 ore/săptămână petrecute în plus pe dispozitiv.

- Cu cât dispozitivul preferat de copil este mai complex, cu atât nivelul acestuia de alfabetizare digitală este mai ridicat, creșterea fiind egală cu aproximativ 30 de puncte (din 100) între telefon și tabletă sau între tabletă și computer.

- Variabilele cel mai puternic asociate (1 la 1) cu alfabetizarea digitală a elevilor sunt: atitudinea pozitivă față de tehnologie (28,1%), nivelul de alfabetizare digitală a părinților (19.4%), utilizarea tehnologiei și a media (16%), timp petrecut pe dispozitive (16%) și auto-eficacitatea digitală (12.3%). 

Interviul pe scurt:

• O familie mai puțin imersată în tehnologie - în lucruri absolut banale, cotidiene, de la plata facturilor la vizionarea filmelor, la interacțiuni sau contacte între ei sau cu rudele - va împinge mai puțin activ copilul pentru a dobândi aceste competențe digitale
• Sunt elevi care au încredere în sine, știu că se descurcă și sunt convinși că pot învăța dacă nu știu și pot răzbi în orice context în care trebuie să utilizeze tehnologia digitală. Așa cum sunt și elevi care cred despre ei mai degrabă că nu se descurcă, că nu sunt competenți – și care evident vor evita situațiile legate de tehnologia digitală și în consecință vor avea mai puține oportunități de a-și dezvolta aceste competențe
• Un elev care nu face decât să se joace în mod repetitiv același joc timp de 8 ore pe zi nu va dobândi prea multe competențe suplimentare – la fel cum nu va dobândi unul care doar folosește tehnologia multe ore pe zi pentru a ține contact cu prietenii prin intermediul rețelelor de socializare sau unul care nu folosește computerul decât pentru a se uita la filme
• Educația formală legată de tehnologie în clasele primare este critică – imersarea elevilor în tehnologie în sala de clasă, prin utilizarea de resurse digitale în predare și evaluare sunt aspecte critice

Interviul pe larg:

Alfabetizarea digitală produce efecte semnificative în sistemul de educație. Concret care sunt beneficiile alfabetizării digitale?

Alfabetizarea digitală este puternic legată de performanță în educație în timpurile în care trăim. Evident, nu era atât de importantă acum 20 sau 30 de ani, dar acum este și evoluția arată spre o importanță sporită a ei – devine nu doar o competență de performanță, ci și una de acces. Cu alte cuvinte, nu doar performanța educațională este legată de dezvoltarea competențelor digitale (adică elevii mai digitalizați obțin performanță mai bună), ci și accesul la componente ale educației devine acum condiționat de capacitatea de a interacționa cu sisteme digitale: informația este digitală, cooperarea este digitală etc.

Dincolo de performanța în școală, nu trebuie să uităm că educația nu face altceva decât să pregătească un copil pentru a fi un adult autonom, productiv și fericit. Studiile arată o legătură strictă între competențele digitale ale elevilor și comportamentele pozitive ale acelorași copii, când vor fi adulți, în mai toate sferele vieții. Angajabilitate și carieră, inovație, cetățenie activă, învățare de-a lungul întregii vieți, gândire și înțelegere critică, rețele profesionale și personale, inegalitate socială, sănătate (inclusiv sănătate mintală și stare psihologică de bine), responsabilitate și etică, participare economică, petrecerea timpului liber – și aș putea continua așa: toate acestea sunt influențate de competențele digitale ale elevilor.

Cum este influențat nivelul de alfabetizare digitală a elevilor de factori precum contextul familial, accesul la tehnologie, motivația și atitudinile față de tehnologie și media?

Presupuneam că aceste variabile sunt importante – ori din alte studii, realizate în diverse alte părți din lume, ori pur și simplu pentru că este o așteptare de bun simț. Adică, de exemplu, nu ne putem aștepta ca un elev să aibă un nivel înalt de competențe digitale (sau măcar să fie alfabetizat digital) fără să fi avut acces la tehnologie – dacă nu are și nu a văzut un computer, o tabletă, sau un telefon mobil, cum să fi interacționat cu ele? Cum să fi deprins competențele pe care le discutăm aici?

Contextul familial este un factor care influențează posesia de și accesul la tehnologie: atât prin intermediul sărăciei (pe care prea impersonal o numim „statut socio-economic” în aceste studii), cât și prin atitudinile părinților sau ale celorlalți membri ai familiei: o familie mai puțin imersată în tehnologie (în lucruri absolut banale, cotidiene, de la plata facturilor la vizionarea filmelor, la interacțiuni sau contacte între ei sau cu rudele etc.) va împinge mai puțin activ copilul pentru a dobândi aceste competențe.

Motivația de a utiliza tehnologia va dicta, evident, utilizarea tehnologiei. Dacă vreau să învăț și învățatul e dependent de tehnologie, sunt motivat să o utilizez. Dacă vreau să interacționez cu prietenii și interacțiunea depinde de tehnologie, sunt motivat să o utilizez. Dacă vreau să petrec timpul liber văzând un film și acest lucru e dependent de tehnologie, sunt motivat să o utilizez. Sau dacă pur și simplu îmi place să interacționez cu tastatura și ecranul, pierzând timpul în browsing, sau aflând câte în lună și în stele de pe un site de documentare, sunt motivat să utilizez tehnologia. Motivațiile pot fi așadar multiple, dar ele sunt baza comportamentului.

Iar atitudinea față de tehnologie este o altă cheie – cu două valențe. În primul rând, vorbim de o așteptare fundamentală: tehnologia este un lucru bun, care mă ajută pe mine în mod specific și societatea, în mod general – sau, dimpotrivă, tehnologia este o amenințare pentru mine și în general pentru modul nostru de viață: un fel de a ne controla, de a ne prosti, de a ne manipula etc. Evident, în primul caz, elevul va căuta să utilizeze tehnologia, în al doilea caz va evita contactul cu aceasta. În al doilea rând, atitudini legate de sine în relație cu tehnologia – un construct pe care psihologii îl numesc „concepție de sine” (”self-concept”), care ține de imaginea pe care elevul și-a creat-o despre sine și cât de bun și competent și performant este într-un context anume, în acest caz în relație cu tehnologia. Sunt elevi care au încredere în sine, știu că se descurcă și sunt convinși că pot învăța dacă nu știu și pot răzbi în orice context în care trebuie să utilizeze tehnologia digitală. Așa cum sunt și elevi care cred despre ei mai degrabă că nu se descurcă, că nu sunt competenți – și care evident vor evita situațiile legate de tehnologia digitală și în consecință vor avea mai puține oportunități de a-și dezvolta aceste competențe.

Cum stă România la capitolul alfabetizare digitală a elevilor, comparativ cu alte state?

Studiul pe care l-am realizat nu este un studiu comparativ internațional: el nu ne poate da informații comparative între elevii români și elevii din alte nații. Avem din alte studii sugestia că nu stăm deloc bine, presupunem că nivelul este mult scăzut față de alte state – dar nu avem studii clare din acest punct de vedere. Singurul studiu internațional comparativ care poate să dea acest răspuns este un studiu care abia acum se află în derulare – Universitatea din București este parte din ICILS (International Computer and Information Literacy Study), un studiu de amploarea celebrelor teste PISA, cu largă participare internațională. Este pentru prima dată când România participă la acest studiu (cu ajutorul Ministerului Educației și al Fundației Româno-Americane), iar rezultatele vor fi cunoscute abia în primăvara anului 2024.

Un studiu realizat de Brio a demonstrat o corelație directă între „timpul de calitate” petrecut pe dispozitive și dezvoltarea competențelor digitale. Pe de altă parte, mulți părinți se plâng de o oarecare „dependență” a copiilor față de dispozitive electronice/gadget/laptop. Care sunt concluziile analizei Brio legate de petrecerea unui „quality time” pe dispozitivele digitale și scorul de alfabetizare digitală a elevilor?

Datele din studiul nostru spun cu foarte mare claritate: cu cât timpul petrecut în relație cu tehnologia este mai mare, cu atât competențele digitale ale elevilor sunt și ele mai dezvoltate. În același timp, studiul nostru nu a măsurat aspecte legate de sănătatea mintală sau starea psihologică de bine. Semnalele de alarmă care sunt deseori trase de psihologi și pedagogi în legătură cu timpul excesiv petrecut în contact cu tehnologia digitală ține de această sferă, a sănătății mintale.

Din punctul de vedere strict al competențelor digitale însă, lucrurile sunt clare: timp mai mult înseamnă competențe mai dezvoltate. Evident, acest lucru este și moderat de ce anume se întâmplă în acel timp. Un elev care nu face decât să se joace în mod repetitiv același joc timp de 8 ore pe zi nu va dobândi prea multe competențe suplimentare – la fel cum nu va dobândi unul care doar folosește tehnologia multe ore pe zi pentru a ține contact cu prietenii prin intermediul rețelelor de socializare sau unul care nu folosește computerul decât pentru a se uita la filme (multe ore pe zi). Cheia este diversitatea activităților – dar diversitatea în sine nu este suficientă, este nevoie și de timp petrecut.

Cred că și acest lucru este de bun simț – nu poate nimeni deveni virtuos în manevrarea unui instrument muzical fără să petreacă zeci și sute și mii de ore exersând la acel instrument. Nu devine nimeni măiestru în utilizarea limbii române ca instrument de interacțiune, fără să petreacă sute și mii de ore citind, scriind, discutând, argumentând. Exercițiul dezvoltă competența – de ce ne-am aștepta ca în cazul competențelor digitale lucrurile să fie altfel?

Cât de mult contează atitudinea pozitivă față de tehnologie și literația digitală în găsirea resurselor pentru dezvoltarea competențelor digitale?

Așa cum am explicat și mai înainte, atitudinea pozitivă este una dintre chei. Dacă elevul are încredere că ceva din viața lui îl ajută sau îl poate ajuta, este mai probabil să interacționeze cu acel ceva. Interacționând mai mult, are o șansă mai mare să devină competent în a utiliza acel ceva. Dacă devine mai competent este mai probabil să aleagă situații și contexte în care să își demonstreze această competență – e în firea lucrurilor, ne selectăm singuri situații în care să ne demonstrăm competența și nu incompetența. Dacă își demonstrează competența în relație cu acel ceva, va dobândi statut social și recunoaștere în relație cu acel ceva – deci va avea o atitudine și mai pozitivă. Vedeți că ceea ce descriu aici este o spirală pozitivă, în care atitudinea pozitivă generează competență, care întărește atitudinea pozitivă și tot așa. O atitudine negativă este la fel de probabil să genereze o spirală negativă, în care elevul nu doar că evită tehnologia, dar nu este competent în a o utiliza, ceea ce devine o sursă de frustrare care îl face să deteste sau să urască și mai mult tehnologia ...

Cum poate fi crescut nivelul de literație digitală al elevilor și profesorilor? Ce se poate face specific pentru elevi și profesori, unde este de intervenit și ce competențe pot fi îmbunătățite?

Studiul nostru nu se centrează pe profesori – deci, deși aș avea câteva lucruri de spus aici, o să evit să mă exprim, căci datele noastre nu arată nimic despre profesori. Sunt însă mai multe concluzii pe care noi le tragem despre elevi. Foarte pe scurt, cei mai importanți predictori care au rezultat din studiu sunt, în ordine: atitudinea pozitivă față de tehnologie, timpul petrecut în relație cu tehnologia, literația digitală a părinților, tipul de instrument digital preferat.

Fiecare din aceștia se poate influența cu intervenții relativ simple. Atitudinea față de tehnologie și lumea digitală știm că se formează în primii ani de școală sau chiar înainte de clasa zero, ceea ce face ca educația timpurie legată de tehnologie să fie importantă. Sfaturi legate de parenting în relație cu tehnologia ar putea să ajute aici. La fel, educația formală legată de tehnologie în clasele primare este critică – imersarea elevilor în tehnologie în sala de clasă, prin utilizarea de resurse digitale în predare și evaluare sunt aspecte critice. Timpul petrecut în relație cu tehnologia este iarăși important – cu corolarul discutat și mai sus, că este important timpul de calitate și variabilitatea activităților întreprinse și nu doar timpul în sine. Literația digitală a părinților este critică – părinți iliterați digital vor avea o probabilitate mai mare de a avea copii iliterați digital, căci nu le vor crea acestora acasă contextul pentru a accesa tehnologie și nu le vor arăta cu puterea exemplului personal cât de importantă și benefică poate fi. În fine, telefoanele mobile și tabletele sunt utilizate de elevi mai degrabă pentru loisir, pentru petrecerea timpului liber – trecerea către computer sau laptop, unde elevii pot avea activități mai puternic creative și complexe, pare să fie un pas important.

Cu cât este mai avansat device-ul pe care îl folosești, cu atât îți dezvolți mai eficient competențele digitale – este una dintre concluziile unei cercetări realizate de Brio. Detaliați, vă rog.

După cum ziceam înainte, cu cât un instrument are suprafață mai mică, cu atât mai mult este utilizat pentru joacă și activități recreative. Telefoanele mobile sunt de altfel endemic neutilizabile pentru activități mai sofisticate intelectual. Studiul ne arată ceva ce intuiam oricum: că telefoanele mobile și tabletele sunt utilizate de elevi mai degrabă pentru petrecerea timpului liber. Trecerea de la aceste instrumente mobile către computer sau laptop, unde elevii pot avea activități mai puternic creative și complexe, este un pas important.

De ce? Pentru că în ansamblul competențelor digitale avem și aspecte precum dezvoltarea de conținut digital, legate de programare, integrare și re-elaborare de conținut digital sau dezvoltarea de la zero de conținut digital creativ – aceste lucruri nu pot fi făcute decât dificil, iar la niveluri mai înalte de sofisticare nu pot fi făcute deloc prin intermediul telefonului mobil sau tabletei. O serie de alte componente sunt greu de gestionat la niveluri avansate exclusiv din instrumente mobile – competențe precum managementul datelor, filtrarea de informație și conținut digital, colaborarea prin tehnologii digitale, rezolvarea de probleme tehnice sau utilizarea creativă a tehnologiei.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp