Ce a constatat un inginer expert, după ce a evaluat zeci de blocuri din zona zero: Cele mai multe au risc seismic 1. La un bloc bine situat, oamenii erau clar deranjați de bulină pentru că 60-70% din apartamente erau închiriate în regim hotelier

Foto: Inquam Photos

Expertizarea recentă a unor clădirii din zona zero a Bucureștiului a scos la iveală că marea lor majoritate sunt în pericol să se prăbușească în cazul unui seism. Dragoș Marcu este președinte de onoare al Asociației Inginerilor Constructori Proiectanți de Structuri și, în calitate de expert tehnic atestat de Ministerul Dezvoltării și de expert în monumente istorice, a coordonat, în ultima perioadă, procesul de verificare a zeci de blocuri de locuit din centrul Capitalei. Între acestea și patru blocuri construite în perioada comunistă, între 1965 și 1970.

„Rezultatele nu sunt îmbucurătoare. Vorbim de blocuri de locuințe, de la P+3 la P+12, iar cea mai mare parte dintre ele au ieșit în clasa de risc seismic 1, lucru oarecum de așteptat. Această încadrare în clasa de risc seismic 1 a pus în evidență și reacții adverse ale proprietarilor. E greu, în momentul în care expertizezi un bloc cu 100 de apartamente, oamenii să se pună de acord. Primăria, în urma expertizei, le-a pus și o bulină roșie. O parte dintre locatari au fost foarte refractari la acest lucru, pentru că nu mai pot să facă asigurare, fiind clasă de risc seismic 1 și pentru că le scade valoarea de piață a apartamentelor. La un bloc bine situat, oamenii erau clar deranjați pentru că 60-70% din apartamente erau închiriate în regim hotelier”, a povestit Dragoș Marcu într-un interviu pentru Republica. 

„Domn’e terminați cu prostiile voastre! Blocul meu nu e în RS1, știu eu că e solid”

Unele dintre cele mai puternice reacții le-a avut, după expertiză, de la cei care locuiau în blocurile comuniste, care au fost încadrate și ele la risc seismic 1. „În momentul în care ai găsit o construcție neconformă, iei niște măsuri de consolidare, care presupun întărirea elementelor structurale grinzi, pereți, sau realizarea unor elemente structurale noi. Dacă un perete trebuie întărit cu o cămașă, cu un perete din beton de 20-30 de centimetri, asta înseamnă că locatarii pierd niște spațiu din proprietatea lor. Toată lumea ar vrea să stea bine, dar în momentul în care vrei să aduci lucrurile la un nivel corespunzător de siguranță oamenii nu mai sunt la fel de deschiși. E firesc. Mai ales în blocurile comuniste oamenii mi-au zis: Domn’e terminați cu prostiile voastre! Blocul meu nu e în RS1, știu eu că e solid. … Eu nu am de gând să accept așa ceva! Știu eu că nu te-ai uitat bine, că n-ai văzut bine. Contestă expertiza pentru că a ieșit ce nu le convine. Reacții sunt multe”, a văzut expertul.

Chiar dacă pentru expertiză există acordul asociației de proprietari, pe teren specialiștii pot întâlni tot felul de surprize. „Prezența noastră a fost în general primită bine. Au fost însă și excepții, la câteva construcții. De pildă, îmi aduc bine aminte de o construcție de 18 apartamente din care o persoană deținea 6. Nu a vrut să ne lase în apartamentele lui și întotdeauna a contestat ceva. Nu în ceea ce privește expertul, ci în ceea ce privește primăria. Noi mergeam acolo întotdeauna cu reprezentanții primăriei. Cele mai multe reacții au fost totuși de bunăvoință. Am văzut, cu mirare, bătrâni care mi-au spus: Nu contează dacă eu apuc sau nu consolidarea, e important ce le las copiilor mei. Nu mă așteptam să le pese…

Au existat, da, și reacții rele, de tip scandal, în care a fost necesar să vină poliția, că ce căutăm... Acolo, locatarii aveau, de fapt, ceva de împărțit între ei. Am întâlnit și înjurături, și blesteme, și poliție, au mai fost cazuri. Dar linia generală e că oamenii au fost binevoitori”, spune Dragoș Marcu.

Reticența intervenea însă atunci când locatarilor li se cerea să îi lase pe experți să facă teste. „Nu sunt însă deschiși la a te lăsa să faci sondaje și teste la ei în casă, să dai o gaură în perete să vezi ce armătură e acolo. Noi le reparam, dar nu le mai refăceam și finisajul, apărea ca o ciobitura, iar oamenii nu erau încântați”, mai spune expertul.

„Cu foarte mici excepții, construcțiile acestea sunt alipite de alte construcții, astfel încât așa visata intervenție pe exterior sau pe dedesubt, prin metoda izolării bazei, nu poate fi aplicată. Proprietarii trebuie strămutați”

Expertizarea trebuie urmată de un studiu de fezabilitate, iar mai apoi de procesul de consolidare propriu-zisă a clădirii. De cele mai multe ori, acesta este un proces de durată, care presupune mutarea locatarilor din imobile. „Cu foarte mici excepții, construcțiile acestea sunt alipite de alte construcții, astfel încât așa visata intervenție pe exterior sau pe dedesubt, prin metoda izolării bazei, nu poate fi aplicată. Proprietarii trebuie strămutați”, subliniază Dragoș Marcu.

Un caz aparte este cel al clădirilor care au trecut prin una sau chiar două tentative de consolidare după 1977. Dincolo de faptul că au fost ineficiente, lucrările au dus la diminuarea spațiilor de locuit. „Intervențiile făcute după 1977 au fost niște intervenții de urgență. Au consolidat niște stâlpi la parter și etajul 1, iar până la etajul 7 au lăsat așa. Noi nu avem voie să ne atingem de fațade, pentru că sunt protejate. Stâlpii care s-au oprit în etajul 1 și pe care astăzi îi vezi nu poți să-i continui mai sus. 

Sunt situații în care s-au adăugat, în etape diferite, elemente structurale noi, astfel încât a scăzut spațiul de locuit, suprafața utilă, dar a scăzut, de asemenea, și gradul de funcționalitate. Există un caz, o ușă de la balcon prin care ieșeai… Mai rămăseseră din ea, în urma consolidărilor precedente, 35 de centimetri. Această cârpeală la cârpeală, în general, adaugă mult material și lucrurile devin tot mai nefuncționale. Să spunem că un stâlp a fost de 40/40 cm. A mai apărut o consolidare care l-a făcut de 60/60 cm. Și noi intervenim și îl facem 80/80 cm. Primăria nu prea vrea să accepte lucrul acesta, dar eu cred că, pentru multe blocurile dintre acestea - și pentru consolidare, și pentru aducerea la un nivel contemporan de locuire, și pentru atingerea unui condițiilor de performanță de siguranță la foc, cea mai bună alegere este demolarea și refacerea lor, cu păstrarea fațadelor. O propunere este demolarea clădirii cu sprijinirea fațadei, păstrarea fațadei și reconstruirea identică, astfel încât din punct de vedere urbanistic să nu schimbi nimic. Să ai practic aceeași casă, cu aceeași suprafață adusă în contemporaneitate”, este de părere Dragoș Marcu. Potrivit lui însă, legislația actuală nu permite construirea după coeficienții de utilizare a terenului folosiți la vremea ridicării respectivelor clădiri.

Procesul de consolidare este mai faci la blocurile comuniste, unde există o uniformitate a nivelurilor. La unele din blocurile construite înainte de 1940, sunt întâlnite diferențe între etajele construite pe comandă după dorința proprietarilor. „Sunt unele blocuri în care fiecare și-a făcut apartamentul așa cum a vrut, nu există o uniformitate pe verticală. Noi, la  nivel de consolidare, trebuie să avem o coerență, dacă pleci cu un perete de jos mergi până sus. Numai că nu se potrivește spațiul. Într-un caz, cineva a vrut să fie etajul lui mai înalt. Toate etajele au 3 metri înălțime, iar etajul lui are 3,8 metri”, explică expertul.

Procedură de intrare în legalitate pentru construcțiile abuzive

În zilele noastre, problemele construcțiilor sunt altele. Unele clădiri au fost ridicate fără autorizație de construcție sau au mai multe etaje decât erau prevăzute în autorizație. Totodată, o serie de construcții începute înainte de criză și terminate în urmă cu un an sau doi, au fost făcute după legislația în vigoare în urmă cu 15 ani, la data obținerii autorizației, când normativele erau mai permisive față de cele de astăzi. Dragoș Marcu susține că situația din România este însă mult diferită față de cea din Turcia, unde autoritățile sunt acuzate că au dat dezvoltatorilor, contra unei taxe, scutiri în masă de la respectarea normelor de construcție.

„Nimeni nu a dat dispense în România, dar există și la noi, pentru lucrurile create abuziv - etaje în plus și chiar construcții neautorizate sau modificări neautorizate, o procedură de intrare în legalitate. Nu-i mai pune nimeni să-și dea etajele acelea jos, ci se face o expertiză care confirmă sau nu că blocul poate să susțină și etajele în plus; dacă nu, trebuie să-l consolideze. Dar eu nu cred că amploarea este de o asemenea natură, intrarea în legalitate s-a făcut sau se face printr-un sistem legislativ care prevede lucrurile astea, un sistem supravegheat. În principiu, cele care au fost avizate până la urmă nu ar trebui să prezinte riscuri sau să prezinte un risc ridicat, pentru că risc are orice construcție.

Pe de altă parte sunt proiecte de construcții care s-au inițiat înainte de criză și care practic s-au terminat acum, după aceleași norme ca atunci. Pentru că condiția care s-a pus pentru prelungirea autorizație a fost respectarea întocmai a autorizației de construire. Or autorizația de construire a fost dată în 2006 - 2010, iar lucrurile s-au raportat la același nivel de performanță din autorizație. Ele respectă cerințele de atunci. Eu mă gândesc că în Turcia lucrurile au stat mai rău și că, de fapt, fiecare a construit necontrolat în acele orașe”, spune Dragoș Marcu.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp