Foto: Inquam Photos/ Virgil Simonescu & Ovidiu Micsik
După ce a câștigat a doua medalie la Olimpiada de la Paris, David Popovici a tras un semnal de alarmă și le-a cerut autorităților să ajute mai mult sportivii din România. „Trebuie investit mai mult în sport, dar cu cap. Nu vreau doar să vorbim, chiar trebuie să facem ceva”, a spus înotătorul român. Întrebat în cadrul emisiunii „În fața ta” de la Digi24 ce a înțeles din mesajul campionului olimpic, Ministrul Transporturilor, Sorin Grindeanu, a spus că David Popovici a făcut o performanță extraordinară. Liderul PSD a mai precizat însă că nu doar statul trebuie să investească în sport, ci și mediul privat.
„În primul rând, îl felicit, chiar îl felicit. O performanță extraordinară… Și a lui, și a canotorilor”, a punctat Sorin Grindeanu, care a ținut să precizeze că speră ca România să mai obțină medalii la Jocurile Olimpice de la Paris.
„Ne aflăm pe un loc 12-13 în clasamentul pe națiuni. Absolut extraordinar. S-a investit în sport. Nu sunt unul care să o iau pe panta, să spunem, a unui discurs populist. S-a construit foarte mult pe zona de stadioane, e adevărat, în ultimii ani și se va mai construi. Eu știu că în București sunt totuși bazine. E și la Dinamo, e și la Lia Manoliu. Din câte știu, este unul și la Otopeni. E adevărat, e nevoie de investiții, în continuare, și în celelalte orașe din țară. Dar vă dau un exemplu din Timișoara, apropo de bazine: În urmă cu când, cu vreo 14 - 15 ani, s-a deschis un bazin olimpic în Timișoara, făcut de privați, mai exact de un foarte puternic om de afaceri, crezând acesta că rezistă economic, fiindcă vorbim de o economie de piață până la urmă. Să știți că nu rezistă. Bazinul s-a închis. Și era ultra-modern. Extraordinar arăta. Aici statul poate să vină să ajute. Da, hai să nu excludem și zona privată care poate să vină să investească în ce înseamnă baze sportive, că parcă nu dorim să ne întoarcem în vremuri dinainte de 1989. Sau cel puțin eu unu, nu-mi doresc. Îmi doresc să existe inițiativă privată pe acest pe acest palier. De ce doar statul? Unde se spune că doar statul? Dacă mergem în America, e statul american, proprietar pe bazele sportive? Eu nu cred”, a ținut să mai spună Sorin Grindeanu.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Vorba aia: de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere...
Veți vedea că după orele de serviciu n-ai loc să arunci un ac; stai și 15 minute ca să prinzi liber un aparat.
Personal prefer jogging-ul. N-ai taxe, n-ai stres și nu trebuie să inhalezi transpirația altora. Îl recomand cu căldură. Mai mult: spre deosebire de alte sporturi, jogging-ul funcționează și în favoarea carierei tale. Ai fi uimit câte rezolvări găsești în timp ce alergi. Cât de limpede îți devine mintea și cât de clare îți apar problemele vieții. Alergi și asculți Vivaldi sau ce-ți place, poate chiar un roman audio (există căști speciale pentru jogging, au un fel de sistem care se prinde de ureche).
Dar (întotdeauna există un „dar”!) asta nu înseamnă că dacă stăm bine la „capitolul mișcare” (bodybuilding, jogging și alte englezisme) trebuie să închidem ochii la felul în care se fac în școli orele de educație fizică și cele de educație muzicală.
Pe vremea mea (îmi displace această formulare da‘ asta e: vremea mea a trecut!) la orele de educație fizică învățam și gimnastică, și atletism, și handbal, și baschet, și fotbal. În condiții improprii, e-adevărat, dar învățam! Nu se punea problema să devenim sportivi de performanță, însă existau niște bareme în funcție de care obțineam notele din catalog. Și nu erau toți elevii de nota 10, credeți-mă!
Despre educația muzicală ce să (mai) zic? Majoritatea elevilor de gimnaziu știau să „citească” portativul, aveau habar cine au fost Beethoven, Strauss, Enescu, Bach sau Vivaldi. La orele de cor (exista și așa ceva!) erau „selecționați” doar copiii cu ureche muzicală...
(O paranteză e necesară: corul școlii cânta la serbările sfârșitului de an școlar și la festivalul „Cântarea României” numa‘ cântece patriotice de genul „Partidul meu iubit” sau „Republică măreață vatră”, că atunci eram conduși spre cele mai înalte culmi ale progresului și civilizației de cel mai iubit fiu al poporului. Acum s-a schimbat treaba: se pune un soldat în slujba țării și toți urmăm pas cu pas programul „România Educată”, în numele stabilității politice. Nu contează că suntem un popor de afoni, important e că avem o „democrație” în care suntem liberi să ne alegem destinul...)
După aproape șase decenii trăite într-un sătuc pierdut printre dealurile Banatului, mi-e greu să mă adaptez la cerințele lumii moderne. Cum să merg la sală ca să fac „bodybuilding” (există o sală de fitness în comuna unde mor cu zile, cu biciclete ergonomice și benzi de alergat, care stă nefolosită de când a fost construită!) când toată viața m-am „antrenat” la coasă și la sapă, instrumente devenite între timp arhaice?
Ca să nu mă lungesc prea mult, închei acest comentariu cu o întrebare: câți dintre concetățeni credeți că fac jogging ascultând Vivaldi în casca special concepută pentru alergare?
Respectele mele, domnule Valentin...
Cât despre coasă, acolo e sănătate curată. Din păcate, coasa și secerea au fost înlocuite de niște tractoare cu aer condiționat și lumini multe, de zici că vin de pe altă planetă. Evident că agricultorul stă la volan, spre deosebire de cosaș, care se mișcă. Coasa e mult mai sănătoasă.
Sunt multe initiative private, investitii care dau rateuri si e dureros sa vezi cand mici sau mai mari afaceri se inchid. Pentru ca in aceste afaceri sta Romania, dar lui Grindeanu nu-i pasa ca el e ministru, n-are treaba cu dezvoltarea Romaniei. Lui ii ies pe gura tot felul de cimilituri.
Daca afacerea (bazinul) era cu sprijin de la stat, statul trebuia sa faca un studiu de piata (si privatul trebuia sa-l faca, dar asta-i treaba lui) sa vada daca merge respectiva investitie. Trebuia anuntati toti olimpicii ca la Timisoara exista lumina de la rasarit in ale bazinelor romanesti si toti sa se mute acolo.
Banii publici se cheltuie cu multa atentie in alte parti ale globului si se dau explicatii pentru fiecare investitie.
La noi se studiaza 20 de ani, se platesc studii de fezabilitate, foarte scumpe, si la final se arunca banii pe fereastra degeaba.
Poate de aia trebuia ca Popovici sa plece, din cauza raspunsurilor ruginite si neghioabe, a raspunsurilor zeflemitoare. Si de chinul de a te antrena sub un balon in care ajungi sa te sufoci. Patriotismul nu se manifesta prin ratarea unor teluri in viata personala, prin sacrificarea sanatatii, prin inghetarea intr-un bazin acoperit cu un balon. Stim: iarna nu-i ca vara dupa cum ne-a invatat un alt clasic in viata, ca numai de astia am avut parte: politicieni mistocari care cred mereu ca vorbesc la ei in sufragerie, la o bere.
„„În primul rând, îl felicit, chiar îl felicit””. Acum, na, chiar il felicita, ce sa mai zicem?
P.S. Dl. Valentin care scrie un comentariu mai jos, are dreptate: sportul practicat cu dorinta de a atinge o performanta, cu scopul de a ti-l face meserie, e una, si educatia fizica e alta. E miscare, e bcuria de a merge pe jos, de a inota, de a alerga un sfert de parc, de a juca un volei sau un baschet sau un tenis sau de a te da cu bicicleta, rolele etc. Sa nu le confundam.
Daca statul ar investi in educatia fizica sigur ca din natia asta ar aparea mai multe talente, mai multi copii care si-ar descoperi o pasiune, un talent si care ar dori sa mearga pe calea performanetei sau cel putin sa incerce pentru ca sportul la cel mai inalt nivel nu e deloc usor de facut, se stie asta. Unii se vor pierde pe parcurs, dar vor fi destui care vor merge pana in varf. Si atunci acel bazin ultra-modern nu ar sta nefolosit.
SUA, la care facem mereu referire, gandeste asa: la ce nu suntem noi buni? La ce nu avem deloc sportivi buni? La ce discipline nu participam pentru ca nu avem cu cine? Isi dau raspunsurile corecte si pleaca la cautat de talente. Odata gasite, talentele sunt umplute de bani si trimise la cele mai bune baze sportive unde au tot ce le doreste inima. Si atunci si performanta apare. Pentru ca sportul e o arta, e un mestesug, e o chitibusarie pe care putini pot s-o faca la nivel de performanta, recorduri etc.
Se spune ca omul este facut pentru a alerga. Are ceva in el care-l face sa-si depaseasca limitele.
Am citit cartea lui Christopher McDougall, „Nascuti pentru a alerga. Tribul ascuns, ultra-alergatorii si cea mai frumoasa cursa pe care lumea n-a vazut-o niciodata ” si este , intr-adevar, fascinanta.
„Cu ajutorul lui Caballo Blanco, un cowboy singuratic care trăieşte împreună cu acest trib, autorul reuşeşte să descopere nu doar secretele tarahumara şi propriile abilităţi de atlet, ci şi istoria omenirii aşa cum nu a fost dezvăluită niciodată. Cu talent şi pasiune, McDougall aruncă cititorul într-o călătorie unică, puţin probabil a fi repetată în viaţă. Peisajul se schimbă cu repeziciune de la laboratoarele Universităţii Harvard la Munţii Sierra Nevada, de la pădurile din Idaho la văile aride din Deşertul Mojave, pentru a se încheia apoteotic în Canionul Cuprului.
Plină de personaje incredibile, performanţe atletice uluitoare, noi descoperiri ştiinţifice şi mai presus de toate, pură inspiraţie, „Născuţi pentru a alerga” este o carte fascinantă ce prezintă o aventură de proporţii epice, care a început de la o întrebare simplă: de ce mă doare piciorul? Pentru a afla răspunsul, Christopher McDougall porneşte într-o călătorie către tribul super-alergătorilor, al oamenilor capabili să alerge pe cele mai mari distanţe din lume. Pe parcursul acesteia, ne demonstrează că tot ce ştiam despre alergare, despre noi înşine şi despre istoria rasei umane este greşit. O carte absolut cuceritoare, pentru orice cititor, fie el maratonist, alergător de weekend sau sedentar de profesie”.
Daca guvernul roman ar fi un guvern aplecat spre oameni, sigur educatia fizica ar aduce un plus de bine, si sigur din randul copiilor s-ar ridica atletii de maine.
Guvernul roman, cu atitudine de ţaţă, stie dor sa suduie cu poalele ridicate si manecile suflecate.
Lucrurile se schimba atunci cand e vorba de copii, de viitorime, de sprijinul datorat lor de catre Stat. Aduce in discutie niste bazine cica private care au ajuns de izbeliste. Sa intelegem ca acel privat a aruncat niste bani pe fereastra fara a-si asigura investitia, functionaöitatea...!!!
Inseamna ca au fost bani capusati cu un Management atat de prost - gen investitiile de odinioara ale blondei Udrea.
Una peste alta este dialogul surzilor, ma fac ca te ascult si te pun la zid - desi imi doresc cat mai multe medalii si un clasament fruntas- dar nu, nu cu sprijinul meu, pentru ca Statul sunt EU.
Eu care ma voi mandri cu rezultatele tale insa pe spinarea cui o vrea...asta am dedus din alocutiunea alambicata a acestui politician parvenit !
Cu medaliile e altă treabă. Acolo e vorba de sportivi profesioniști. Noi vorbim de contabili, agenți de vânzări, PR-iști etc., adică oameni obișnuiți care fac mișcare pentru a-și păstra sănătatea. Nu sportivi. Sportul e altceva.
Sigur că povestea poate avea și beneficii morale pentru societate: exemplul muncii fără scurtături, corectitudine etc. Asta nu înseamnă lipsa mișcării fizice. Lipsa de mișcare duce la boli, însemnând cheltuieli imense pentru bugetul de stat pe care îl plătim cu toții. Dar mișcarea fizică nu înseamnă automat sport și stadioane. Am senzația că folosim această poveste ca să ne scuzăm de lenea de a face exercițiu fizic. Care, știm bine, se poate face cu succes și la 80 de ani (ceea ce nu este valabil pentru sportul profesionist).
Bineinteles nici importanta ei pentru dezvoltarea fizica, psihica, performatoare in conditii de calitate a tineretui tarii.
Asta e buba, puroiul da pe dinafara, efect al exemplelor enuntate de dvs care bagatelizeaza sportul.
Din punctul meu de vedere, sportul de performanță care nu se poate auto-susține financiar, nu se poate îndrepta spre finanțare din privat, doar de dragul obținerii unor medalii, pentru simplul motiv că ar contrazice legile pieței libere. Cu alte cuvinte, Grindeanu nu face decât să mănânce borș, dacă speră că domeniul privat ar finanța construirea și menținerea în operare a bazelor sportive care să nu obțină niciun profit financiar.
Oricum, e suficient să ne amintim episodul recent de la Digi TV, în care Grindeanu era de părere că depășindu-l pe cel de pe locul 2, ar ajunge pe primul loc, pentru a clasa panseurile emise de acest personaj la justa lor valoare.