E însă posibil ca pe unii din cei aflați în Plenul Parlamentului să-i fi deranjat atunci când deputatul UDMR a reamintit că mulți „lideri care contribuiseră la realizarea Unirii au murit în anii ’50 în temnițele comuniste”. Doar unii dintre ei sunt fii sau nepoții celor care s-au ocupat de acești întemnițați, iar pentru asta beneficiază de pensii speciale.

În urmă cu două săptămâni, Alexandra Toader, fost membru al CNSAS, a fost numită printr-o decizie a premierului Ludovic Orban în funcția de președinte executiv al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc. (Foto: George Călin/ Inquam Photos)

„Aşa au fost timpurile”, i-a spus fostul comandant al închisorii, ajuns ofiţer împlinit, uneia dintre victimele sale, cu care s-a întâlnit întâmplător prin Bucureştiul prăfuit al anului 1964. După ce petrecuse atâţia ani în puşcăriile comuniste, dintre care aproape cinci în desăvârşită izolare în penitenciarul interlocutorului său, fostul deţinut, revenit recent din domiciliul obligatoriu în Bărăgan, abia şi-a recunoscut călăul. (Foto: Octav Ganea/Inquam Photos)

Torţionarul Alexandru Vişinescu a murit, luni, în Penitenciarul Rahova, după ce i s-a făcut rău în jurul orei 13:00. Medicii din penitenciar i-au acordat primul ajutor și au solicitat sprijin prin serviciul de urgență 112, însă la ora 14:30 a fost pronunțat decesul.

„La Pitești se urmărea distrugerea, în special cedarea psihică. Noi încercam să suportam și să tăcem, să nu spunem nimic, cu îndârjire. Cu cât suferința era mai mare, cu atât îndârjirea asta împotriva bestiilor devenea și ea mai mare.”

Istoricul Andrei Muraru, fostul director al Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului, a lansat sâmbătă la Bookfest volumul „Vișinescu, torționarul uitat. Închisoarea, crimele, procesul”, apărut la editura Polirom.

„M-a bătut o noapte întreagă numai cu bastonul la palme și tălpi. Mă bătea încălțat. Am crezut că nu doare așa. Ei, surpriza cea mare e că doare mult mai rău încălțat, pentru că dacă te bate descălțat după două-trei lovituri tălpile amorțesc și palmele la fel și durerea devine... nu suportabilă, dar mai ușor de suportat... e greu de descris.” (Foto: Arhiva Asociației "15 Noiembrie 1987" Brașov)

Legați cu capul în jos și bătuți cu bastoanele la tălpi și pe spate, duși în toaleta arestului, unde li se trăgea pe lângă ureche cu gloanțe oarbe, privați de somn, anchetați continuu de seara până în zori de zi, obligați să semneze angajamente de nedivulgare a celor ce li se întâmplase în perioada detenției, orice încălcare a legilor socialiste atrăgând urmări punitive asupra lor și copiilor lor!

Au existat zvonuri în oraş dar, spre deosebire de altele, care înfloreau în micul oraş de la Dunăre şi se transformau în adevarate păduri ecuatoriale, în acest caz, zvonul a însemnat un firicel de praf în faţa adevărului pe care l-am aflat.