Foto: Kieran McManus/ Shutterstock Editorial/ Profimedia
Am plecat la München cu gândul că avem doar o adunătură de jucători și ne întoarcem tot de la München cu o adevărată echipă.
România pierde cu Olanda se ratează calificarea în sferturile Euro 2024. Se încheie astfel povestea din această vară a Generației de Suflet. Dar e doar începutul!
Am pierdut și trebuie să ne acceptăm înfrângerea. Au fost mai buni, iar fotbalul se joacă pe goluri. Olandezii știu asta, iar strategia lor a dat roade: au presat pentru ca tricolorii lui Edi Iordănescu să facă erori. Iar erorile noastre i-au ajutat pe adversari să împingă mingea în poartă.
E totuși o mare realizare că am ajuns până aici. Ne-am depășim limitele la care nimeni nu visa înainte de primul meci din grupe și ne întoarcem acasă cu o ECHIPĂ a cărui talent principal este munca colectivă. Avem lucruri de corectat și altele de îmbunătățit, dar pentru prima dată după mult timp, viitorul fotbalului românesc nu mai e deloc unul sumbru.
Jucăm un fotbal onest, romantic chiar, iar ăsta e un mare câștig pentru sportul românesc și mai ales pentru copiii care se uită azi la fotbal și vor să ajungă cândva să îmbrace tricoul echipei naționale.
Ne-am obișnuit ani de zile ca fotbalul nostru să fie măcinat de strategii sterpe și de scandaluri din ce în ce mai colorate. Am văzut că fotbalul nostru e din ce în ce mai lipsit de sportivitate și de sportivi care au în vedere performanța, a ajuns să fie condus de tot felul de patroni de club certați cu legea și privat de eleganța pe care o oferă în alte țări. Cu alte cuvinte, fotbalul românesc s-a transformat în ultimii ani într-un joc lipsit de frumusețe, corectitudine și performanță.
Însă Edi Iordănescu a declanșat o revoluție și a arătat poți face performanță dacă te dedici jocului cu totul, nu cu jumătate de măsură. De aici începe munca pentru a consolida Generația de Suflet. Iar miza e una imensă: încrederea românilor în propria echipă și propriul tricolor. Până la urmă, fotbalul ne-a adus din nou împreună, în ciuda diferențelor. Iar ăsta e un mare câștig pentru acest popor.
Echipa asta, cu plusurile și minusurile sale, a creat cel mai sincer sentiment de bucurie pe care l-au simțit românii în ultimii ani. Și pentru asta trebuie să le mulțumim. Nu e rost de înjurături sau dezamăgire. Singurul lucru pe care îl putem face este ridicăm mâinile în sus și aplaudăm dedicarea acestor fotbaliști. În rest, avem treabă pe mai departe ca să reconstruim fotbalul românesc. Și acum am văzut și dovada că avem de unde să începem.
Cu gândul ăsta ar trebui să rămânem după săptămânile astea de bucurie și emoție și el ar trebui să ne guverneze visurile până la următorul turneu final.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Da` sunt atat de multe articole, emisiuni, luari de pozitie si de cuvant ca a devenit plictisitor, enervant.
Ajungi sa spui bine ca s-a terminat ca ajunsesem prea ridicoli.
Fotbalul e un sport popular cu multi spectatori. Presa sportiva baga fotbalul romanesc pe gatul telespectatorilor/cititorilor, in lipsa de altceva. Cum sa faca sa aiba audiente? De 34 de ani vand cai verzi pe pereti unui public ce in proportie de 80% abia asteapta un prilej pentru a se agita mai mult sau mai putin exagerat pe la stadioane (interior si exterior), prin piete, pe la terase, pe la aeroport, gara si orice statie de autobuz.
Echipa Nationala (asa cum o vad eu) e oglinda campionatului de fotbal. Campionatul roman de fotbal e plin de indivizi dubiosi, multi certati cu legea, multi condamnati, si toti la un loc lipsiti de scoala, educatie, maniere, bun-simt. Toti la un loc niste neaveniti in ale fotbalului, dar patroni, finantatori, sfatuitori, parerologi pe la echipe. Patronul-infractor vine si explica el de la biroul sau cu vedere spre teren, cum e cu echipa, cum sa joace, ce sa faca si ce sa nu faca.
Un campionat jalnic, corupt, plin de neica-nimeni certareti, increzuti, hoti si cam analfabeti. Dar tupeu maxim.
Printre atatea personaje de film SF se strecoara fotbalistii, antrenorii, medicii, maseurii, preparatorii fizici etc., cei de la bucatarie sau de la curatenie, soferul autobuzului, electricienii, cei care uda iarba, toti oameni care au ce cauta acolo si care incearca sa-si faca treaba, dar, de, nu poti tot timpul sa faci ce crezi ca e bine ca vine finantatorul si-ti face o aroganta imediat.
Cand prima liga de fotbal ajunge sa se numeasca, mai in gluma mai serios, „Liga lu` Mitica”, despre ce mai vorbim? Unde s-a mai vazut asa ceva?
Pe urma ne minunam ca pierdem
Imi pare rau de rezultatul de ieri. Era de asteptat.
In Romania sistemul nu impune valoarea. Felul in care echipele de copii, de juniori, tineret sunt alcatuie, selectiile care se fac, felul in care si aici intervin pilele si relatiile, totul face ca sportul romanesc sa arate rau. Bine, nu mai vorbesc (la alte sporturi) despre lipsa de bani, lipsa de investitii, lipsa de infrastructura. Sa-l promovam pe Ionut ca tac-su e antreprenor la noi in oras, adica e cu bani, vine la meciuri, cunoaste pe toata lumea. Asa ajunge Ionut la echipa „mare” si apoi din lipsa de alte optiuni, la nationala.
Pacat. Diferenta de pe teren ieri a fost atat de vizibila incat si cel mai nepriceput in ale fotbalului a vazut.
P.S. Sper ca nu e vreun Ionut in echipa ca nu am nimic cu el personal. Imi pare rau de jucatori pentru ca sunt intr-o oarecare masura victimele unui sistem ce nu pune pret decat pe gura mare si bogata a patronilor. Dar nici sa exageram cu „generatia de suflet”. Inteleg manipularea presei si mi se pare frumos ca incearca sa faca o atmosfera buna, sa orienteze multimea spre sentimente mai bune. Dar se exagereaza. Zici c-am castigat campionatul mondial si cel european in aceeasi zi si la aceeasi ora. Concomitent. Si nu e cazul. E un rezultat si atat. E un joc: pierzi sau castigi. Mergi mai departe.