A trecut o lună de când am ieșit în frig ca să strig în mijlocul nopții în fața guvernului față de legalizarea hoției.
Ziua îl lăsasem pe cel mic la bunici și seara ne-am permis un film bun la laptop.
Nu mai știam nimic de la știri, credeam că totul a revenit la normal. Barometrul nostru în acea zi a fost emisiunea de la radio a lui Moise Guran, care era despre orașul în care trăim. Lumea suna și își lăuda orașul. Deși nu tocmai incitantă, emisiunea mi-a lăsat impresia că pe scena politică lucrurile au revenit la normal, că nu mai suntem în pericol de derapaj.
Nu mai avem TV în casă de 10 ani, cam de când au început cu manelele de revelion. Știrile importante ni le luăm în mare măsură de pe internet și radio.
Așa se face că am aflat de protestele de dinainte de ordonanța 13 de la o discuție la care erau prezenți la masă 10 prieteni. Prinsesem un schimb dur de replici între un jandarm și un bancher. Primul afirma blazat la modul general, că toate protestele sunt plătite. Cu ani în urmă chiar mi-a demonstrat asta, aratându-mi niște mișcări printre protestatarii de la Universitate.
Bancherul, deși o fire calmă de fel, s-a iritat, și a început o tiradă împotriva acestei afirmații. Aflasem că fusese și el la manifestații, chiar în momentul în care a participat și președintele.
N-am fost de acord cu asta, pentru că am bănuit că va da apă la moară susținătorilor guvernului.
Fiecare de la acea masă știa că bancherul are cel mai mare salariu dintre toți, și asta pe bună dreptate, pentru că muncește mult și e plecat mai tot timpul în delegații, departe de familie.
Nu eram la curent cu evenimentele, dar din discuție mi-a rămas întipărită expresia bancherului către jandarm: „Tu crezi că mie mi-a dat cineva bani să ies?”
S-a făcut liniște. Salariul lui e de cel puțin 3 ori mai mare decât al următorului cel mai bine plătit prieten de la masă.
Cam astea erau informațiile mele, legate de ceea ce urma să se întâmple.
Apoi, a venit acea Marți noapte, 31.01.2017.
Din pat, mi-am citit fluxul de știri de pe telefon. Mi-am dat seama imediat că ceva este în neregulă. Cu doar câteva minute în urmă, guvernul emisese ordonanța de care se tot vorbise zilele trecute, și pe care păreau că au îngropat-o. Citeam și nu-mi venea să cred că a fost trimisă spre Monitorul Oficial. Mi-am dat seama că e ceva pe furiș, și am dat să o și citesc. Am căscat ochii mari când am văzut că e un plafon de 200.000 de lei.
N-am mai stat pe gânduri, și i-am spus soției la ora 11 noaptea că eu plec la Guvern să țip. N-am mai fost decât o singură dată la un protest, cu ani în urmă, dar acum am simțit că e foarte grav ce se întâmplă.
În timp ce mă îmbrăcam, a citit și soția mea știrile pe telefonul ei. Avem surse independente. N-a stat pe gânduri și mi-a spus că vine și ea. Ea nu mai ieșise niciodată. I-am spus că e frig, foarte frig, și că până ajungem la guvern și până ne întoarcem, se face 1 noaptea, și îi va fi greu mâine la serviciu. Abia se întorsese acasă în seara aceea, pe la ora 20, și urma să plece iar, dimineața la 8.
Se presupunea că e ziua noastră „liberă”, copilul fiind la bunici.
Și am ajuns la Guvern. Am strigat nu până la 1 noaptea, ci până la 2:30. În ger.
La prânz, având treabă pe la Victoriei, m-am mai oprit 15 minute să strig în fața Guvernului. Am revenit și seara, și tot așa, în frig, 7 zile la rând.
Au fost mai mult de 600.000 de oameni, pentru că de fiecare dată când eu veneam, pe la ora 20, unii plecau, și de fiecare dată când eu plecam, pe la ora 22, alții veneau.
Și ce s-a întâmplat? Ce am obținut eu din frigul îndurat?
Ordonanța 13 a căzut, adică am revenit la normal, dar asta cu ceva emoții juridice, apoi ministrul justiției și-a dat demisia.
Mai târziu am aflat că n-am scăpat de el, că e parlamentar, ba chiar la al cincilea mandat.
Am mai aflat că PSD-ul urlă că multinaționalele au aranjat totul și că susținătorii lor se strâng spontan prin autocare.
Am văzut și eu cam ce susținători au. Am votat și eu cu PSD în câteva rânduri. Ultima oară nu foarte de mult, dar când am văzut acei oameni murdari și violenți, strânși la Cotroceni și prin diferite orașe amărâte de provincie, mi s-a făcut silă de manipularea de ultimă speță a acestui partid abject. Sunt sigur că peste ani istoria va trimite la gunoi acest partid autoritar, dictatorial.
Partid care deși are sute de mii de membri, imediat a pus la zid pe singurul dintre ei, primarul Iașiului, care a îndrăznit să critice, și așa cu blândețe, acțiunile șefului suprem.
Și dacă tot am vorbit de manipulare, CNA n-a făcut nimic în privința celor două – trei posturi TV care dezinformează.
Am îmbrățișat imediat ideea boicotului de reclame de la aceste posturi. Mi-am făcut listă cu ce să nu mai cumpăr, am vorbit chiar și cu persoane din mass-media, care m-au asigurat că posturile în cauză resimt scăderea publicității. Am fost curios să văd dacă mai au reclamă.
Da, mai au reclamă, și au multă. Am auzit că Guvernul pregătește o altă mizerie de lege, un TVA 0 la publicitate. E și asta cu dedicație, va fi pentru televiziuni, nu pentru reclama pe internet, sunt sigur.
Apoi, de ce să nu fie TVA 0 la haine pentru copii, la mobilă de bucătărie, sau la construcțiile de închisori, că sunt mai importante decât zecile de posturi TV.
Punctual, borfașii au câștigat. E ca și cum aș fi intrat peste hoți la mine în casă și ei ar începe să îmi explice că sunt manipulat, că n-am înțeles bine care e treaba, că nu e ceea ce pare. La ușă îmi aruncă tot ce au furat și îmi țipă de pe scări că să țin ciocu' mic, să nu mă duc la poliție, că nu s-a întâmplat nimic și mai ușor cu gălăgia, că îi deranjez pe locatarii care poate vor să doarmă.
Am auzit că unii se duc la operatorii de cablu, să le spună să scoată Antena 3 și RTV din grilă, așa ca publicitarii să vadă audiența.
Nu e rea ideea, dar nu se întâmplă. Apoi, eu n-am cablu.
Am în schimb posibilitatea să nu mai plătesc taxe și impozite. Și cel mai important, TVA.
Ca mine mai sunt mulți alții. Atât de mulți, încât o singură întârziere ar atrage în câteva zile blocarea salariilor tuturor bugetarilor și a pensionarilor.
Îmi pare rău pentru profesori și medici, pentru pensionarii amărâți, dar nu-mi pare deloc rău în general, pentru că în sectorul de stat salariile sunt mari. Chiar mult mai mari decât la privat. Privatul produce ca să aibă și bugetarul și pensionarul și copilul, dar câștigă mai puțin decât primul. Se pare că sunt cu peste 30% mai mari. Nu se știe exact, pentru că statul nu oferă informații legate de salarizarea din anumite sectoare privilegiate. În România greve fac doar bugetarii, de parcă i-ar obliga cineva să muncească la stat. În 27 de ani, n-am auzit de vreo grevă în sistemul privat, ăla care poartă în spate greul.
Deci, ce am obținut în urma protestelor?
Văd că nici referendumul nu se mai ține, că e scump și domnul președinte n-are întrebări.
Pe lângă furie, n-am obținut nimic, ei au câștigat. Urmează biruri pe care tot noi le vom plăti, apoi creșteri salariale la bugetari.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Ce s-a intamplat a fost ca din cine stie ce motive, poate betia puterii, poate procesele care bateau la usa, poate teama ca popularitate nu le va dura pea mult, au incercat sa faca totul foarte repede, si au starnit rezistenta.
Efectul protestelor a fost asta, s-a inlocuit restauratia rapida cu una ceva mai lenta. E mult, e putin? Mie personal mi se pare mult prea putin, pentru ca nu vor suporta nicio consecinta.
Și eu am fost în piață, dar am fost permanent conștient că sunt doar două variante: pleacă de la putere sau se obține o amânare!
Legile acelea urmează a fi cosmetizate și trecute liniștit prin parlament, așa că răspunsul meu îl deduci și singur.