Sari la continut

Ne vedem live pe Republica!

Facem anul ăsta un pas mai departe în această călătorie care ne-a unit: construirea unul loc al dezbaterii, al schimbului de idei, al bunului-simț. Lansăm un nou spațiu unde ne putem întâlni. Comunitate.republica.ro este locul unde ne vedem live.

Ce am pățit cu mama la Floreasca: „În postoperator stăteau de-a valma femei și bărbați dezbrăcați, fără perdele între paturi, fără niciun pic de intimitate”

Spitalul Floreasca

Foto: Mircea Manole/ Inquam Photos

Acum peste doi ani, mama mea a căzut în casă și și-a făcut o fractură. Cum stătea prin Piața Romană, unde s-o ducem dacă nu la Spitalul „Floreascaˮ? Acolo s-a decis că trebuie operată imediat. Numai că nu se găsea anestezist. E drept că era în dimineața de Sfânta Maria și că mama avea... o sută de ani, dar în rest era foarte bine. 

În fine, pe seară s-a...împrumutat un anestezist (bulgar) de la altă secție. Operația a fost OK. Numai că în postoperator stăteau de-a valma femei și bărbați dezbrăcați, fără perdele între paturi, fără niciun pic de intimitate. Am înțeles că e o problemă de spațiu. Meniul… de vară predominant pentru cei operați (chiar dacă la Ortopedie) – fasole cu cârnați, ne dați ori nu ne dați? Am încercat să înțeleg și că nu ajung fondurile. Ce am început să nu mai înțeleg: de ce nu mi s-a spus să-i aduc mamei o saltea contra escarelor. Eu de unde să știu? Și mai ales de ce nu s-a făcut nimic preventiv contra fenomenului, cunoscut medicilor și asistentelor, la persoane imobilizate la pat, al apariției unor răni la călcâie. 

Și nici curativ, după ce le-am semnalat. În condițiile în care acum există pe piață tot felul de mijloace pentru a le evita și trata. Băiatul meu a încercat, înainte de externare, să convingă pe cineva de la secția de specialitate să vină să o vadă pe mama și să ia vreo măsură pentru aceste răni, care arătau foarte rău și pentru un profan. Dar se pare că unele secții din acest spital nu sunt în bune relații între ele și nu prea colaborează. 

Fiul meu a fost refuzat de însuși directorul medical al spitalului, a cărui evocare în cazul recent al pacientei arse m-a făcut să-mi amintesc de cele trăite de mama mea. O rezidentă venită totuși într-un târziu a declarat că ea poate fi externată, că rănile sunt OK, și a prescris... un fel de frecție la un picior... operat. 

Cu toată îngrijirea de specialitate asigurată acasă, care devenise deosebit de chinuitoare, mama n-a mai scăpat de flictene, că așa se numesc științific, cât a mai trăit. Dar până una-alta, s-a căptușit în spital și cu o infecție nosocomială severă, cu temutul Clostridium difficile, de care n-au reușit s-o mai scape nici spitalele de specialitate în care am dus-o după aceea. 

Poate nu e de mirare, în condițiile în care la „Floreascaˮ (și poate nu numai) aceleași persoane fac și curățenie și duc și mâncare bolnavilor. Și asta trebuie să înțelegi – că personalul e insuficient. Dar cum să înțelegi că acolo, în inima Capitalei, în afară de mascarada cu halatele pentru aparținători, nu sunt la îndemână, ca în alte spitale, dezinfectante pentru mâini? Cum să înțelegi și că, deși tușea, mama nu a fost dusă la radiologie pentru că brancardierul era liber, dar și că nu s-a găsit niciun internist s-o asculte la fața locului la plămâni, folosindu-și, ca pe vremuri, urechea și stetoscopul – purtat de rezidenți la vedere, parcă numai ca să nu fie confundați cu personalul auxiliar? Așa că mama nu s-a prăpădit din cauza fracturii, nici a vârstei, ci din cauza unui complex de împrejurări intraspitalicești. Care s-or fi întâmplând și în alte spitale românești (și poate și din lume, dar nu cât zice maestrul Beuran), dar sper că nu chiar așa. Lucrurile par a nu se fi schimbat la „Floreascaˮ între timp, poate doar în mai rău.

Băiatul meu m-a silit să intentez proces spitalului, doar-doar nu vor mai păți și alții ca bunica lui. Numai că ancheta trenează, poate până când s-or prescrie faptele.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Damnă profesor, ați făcut bine descriind infernul pe care l-ați trăit!
    • Like 1
  • Tatal meu a fost internat la Floreasca in 2013 - avea 90 de ani, suferea de Alzheimer si practic de la aceasta internare i s-a tras si moartea. Exact ca si in articolul acesta, nimeni nu m-a atentionat asupra escarelor (fireste ca le-a facut, cele ce la calcaie, clasice, si unele pe spate). Intr-un final am ajuns undeva la Spitalul Universitar intr-un loc unde se inchiriau asemenea saltele. Tata a luat din Floreasca si acest Clostridium Difficile de la care practic i s-a tras moartea, cateva saptamani mai tarziu. Pe vremea aceea nu se cunostea tratamentul cu transplant fecal si l-au tratat cu antibiotice (era cica un antibiotic special pentru acest tip de clostridium, dar nu a avut efectul scontat). Da, era personal putin si mai ales nu existau proceduri, fiecare facea de toate, ceea ce nu mi parea normal. O rusine pentru Bucuresti si Romania. Faptul ca mai sunt si doctori buni si care pun osul la treaba nu rezolva carentele, care sunt unele acumulate in zeci de ani.
    • Like 2
  • mike mike check icon
    Ba da, din pacate se intampla si la "case" occidentale vestice mari ( ex. Bruxelles, cel mai mare spital). Stiu cazuri concrete de copii cu septicemie si febra 40 trimisi acasa de la camera de garda, care au murit la cateva ore, medicul considerând că este doar o "raceala" care trece cu Nurofen. Stiu persoane cu fractura de genunchi carora li s-a "greșit" operatia de 3 ori, cu șuruburi puse aiurea. Copii nou nascuti arsi in incubator, etc.
    • Like 0
  • Dupa varii experiente, una de acum 50 de ani, altele din vremurile mai recente, in toate saloanele de terapie intensiva, unde m-am nimerit sa fiu, dupa diverse interventii chirurgicale, paturile erau asezate unul langa altul, fara perdele despartitoare. Eu nu am avut nevoie de niciun fel de intimitate, care, ea, presupune izolare, restrangere a spatiului tau de supravietuire. Mai cred ca, pentru optima supraveghere a pacientilor, in orice moment, campul vizual general si liber de obstacole este, cu siguranta, si pe buna dreptate, preferat de medici. Computere, respiratie, culoarea pielii, starea de constienta, etc. La unul dintre spitale, in 2016, langa mine, intr-un pat alaturat, se afla, dupa o operatie dificila, o fata tanara si frumoasa, care era speriata si agitata, devenise chiar recalcitranta, fiindca era necesar sa i se introduca in vena o substanta de control. Ea avea o piele intinsa, alba, fara nicio urma vizibila a vreunui vas de sange. Parca era facuta din zahar sau din ghips. Asistenta incercase, fara niciun rezultat, in vreo 3-4 zone ale corpului ei sa gazeasca un loc unde interventia sa poata fi pusa in aplicare. Dupa indelungi insistente, asistenta a renuntat, amanand procedura. Fata plangea, nu intelegea ce se intampla, era disperata. Ceilalti pacienti incepusera sa se impacienteze, se simtea o incordare in aer. Fata se afla la 3-4 pasi de mine, intre noi, slava Domnului, nicio perdea despartitoare. Am intors capul catre ea si i-am vorbit, calm, incet, dar destul de persuasiv, incercand s-o fac sa inteleaga ca intreaga actiune urma sa aiba loc in interesul ei, ca medicii fac tot posibilul, spre reusita celei de a doua operatii consecutive. Ea s-a linistit, m-ascultat, atenta si curioasa la argumentele mele, si, in cele din urma, a acceptat sa i se aplice procedura. Cand brancardierii au iesit cu patul ei din salon, ea s-a intors spre mine, cu o privire destinsa si luminoasa, si mi-a multumit pentru vorbele de imbarbatare pe care i le adresasem. Increderea, indelung asteptata, se instalase in sufletul ei. Mi-a urat insanatosire grabnica. Perdeaua despartitoare, dintre noi, ar fi obturat nu doar vederea, ci si solidaritatea si empatia, venite din partea unuia asemenea ei, supus acelorasi conditii: servitutea corporaltatii, suferinta, durere, speranta.
    • Like 4
    • @ Gabrea Florin
      Delia MC Delia MC check icon
      Oare dreptul la intimitate n-o fi făcând parte din drepturile omului? Chiar trebuie să mă vadă toți în suferință? Sau ar trebui ca alții să-mi vadă ceea ce decența îmi cere să ascund?
      Un banal aparat de monitorizare face posibilă supravegherea pacientului. Se face oriunde exact așa, fără a stresa și umili inutil pacientul.
      Experiența dvs denotă altceva: că doctorul n-a catadicsit nici o clipă să-i explice drei ce și cum. Ce i-ați spus dvs trebuia să-i fi spus medicul. Dar nu, cum să se aplece zeul...
      • Like 5
  • 1. A propos de Clostridium... in Europa si in lume, s-a gasit singura metoda eficienta impotriva bacteriei, prin transplantul fecal (metoda a fost recunoscuta oficial si autorizata pe plan mondial) ! Este o metoda simpla, fara dotari sofisticate si doar cu multa bunavointa... Dupa unele studii, procentul de vindecare este de peste 90 %, pe cand cu antibiotice, procentul nu depaseste 30 %. La noi de ce nu se aplica procedeul ?
    2. Guvernele pot si trebuie doar sa stabileasca un cadru de actiune, precum si controlul actelor medicale. In rest, raspunderea revine spitalelor si medicilor, care la noi, se pare ca au gresit o litera cand au depus juramantul de sfarsitul studiilor. In loc sa depuna juramantul lui Hypocrat, au depus juramantul lui Hypocrit ! La facultate nu se invata empatia si faptul ca medicul se afla in slujba bolnavului, si primul principiu al medicinei este : "Noli Nocere" ! (sa nu daunezi bolnavului).
    Din pacate, nici guvernele nu fac ce trebuie, dar nici medicii ...
    Si cineva trebuie sa inceapa actiunea de "curatenie", deoarece marirea salariului medicilor nu rezolva nimic din problemele spitalelor romanesti !
    • Like 7
    • @ Gheorghe Grun
      Excelent comentariu!
      Si foarte interesanta informatia privind metoda de tratare impotriva Clostridium. Initial mi s-a parut o gluma sau vreo greseala de scriere (fecal in loc de ficat), dar iata ca m-am inselat. Si am aflat si faptul ca chinezii practica de foarte mult timp aceasta metoda de tratament.
      • Like 1
    • @ Gheorghe Grun
      Delia MC Delia MC check icon
      Datele dvs sunt corecte cu o mențiune: metoda funcționează numai după eradicarea parțială a microbului (Clostridium) cu antibiotic specific și nu înainte. E logic, într-un intestin puternic infectat dușmanul e net superior numeric și nu poate fi înfrânt cu transplantul de materii fecale. Deci după nu în loc de.
      În rest, în special cu ultima frază, de acord. Omul face ceea ce îi e permis să facă, oricât de instruit ar fi. Să speri doar în conștiință și un jurământ e un pic naiv. Trebuie reguli, control, un cadru clar.
      Empatia o ai sau nu. Dar poți învăța să arăți empatie chiar când ești obosit, etc. Mai ales cănd ești conștient că pacientul îți plătește salariul iar o reclamație/ greșeală poate costa scump.
      • Like 2
  • Gabriei check icon
    Floreasca este intr-adevar un focar de infectie cu clostridium. Raposatul tata a fost internat de doua ori si de fiecare data s-a contaminat. Situatia este cunoscuta dar nu se face nimic efectiv.
    In acelasi timp, desi sunt doctori buni acolo, spitalul pare de un haos generalizat, care functioneaza doar in virtutea inertiei. Procedurile daca exista sunt ignorate, cu exceptia poate a unor protocoale esentiale. Nu este deloc surprinzator ca se intampla nenorociri acolo, si as zice ca doar printr-o gratie divina inca nu se intampla si mai multe...
    • Like 5
  • Astea sunt efectele unei politici dezastruoase practicate de toți cei care s-au aflat sau se afla la conducerea ministerelor Sănătății și Finanțelor.....
    Astea sunt efectele ,,modernizarii și eficientizării” sistemului de sănătate practicat de PD-L cu vestitele reduceri de personal iar acest principiu a devenit normalitate! Peste tot se remarca lipsa personalului, nu numai in spitale!
    Unde sunt Csecke și Andreea Paul cea care urla din toți plămânii că ,,sunt prea mulți bugetari”, ea fiind o ilustra necunoscuta ajunsă consilier al tristului Boc.....
    ,,Avantajul României este forța de munca ieftina” cel mai principiu propovăduit de Andreea Paul iar rezultatele se simt acum, după ce ,,forța de munca ieftina” a plecat sa muncească pe banii cuveniți pentru munca depusă, bani care sa le asigure un trai decent!
    • Like 2
    • @ Dorin Sandu Da
      Văd că-i tragi contra pdl-ului. Oi fi suferit tu ceva atunci! Dar când se internează la Floreasca "personalități" nu pățesc la fel. Oare ce înseamnă asta? Poate îmi răspunde cineva!
      • Like 6
    • @ Dorin Sandu Da
      Auzi la el, să muncească pe banii cuveniți pentru munca depusă! Care muncă domnule, că eu n-am prea văzut-o cât m-am perindat cu soacra prin spitalele capitalei, timp de mai mulți ani. Ăstora (angajați ai spitalelor și nu numai) oricât de mult i-ai plăti, tot n-or să-și facă treaba cum se cuvine pentru că așa s-au obișnuit. Asistente, infirmiere, brancardieri și ce-or mai fi pe acolo freacă menta cel puțin jumătate din timpul petrecut în spital. Te rogi de ei să-ți schimbe o perfuzie, un așternut al patului, să te ducă la imagistică sau mai știu eu pe unde., dar au salarii de peste 5000 de lei net. Unde mama dracului ar câștiga ei banii ăștia în privat? Da, câștigă cei plecați, dar acolo, afară, crezi că stau degeaba vreun minut? Toți bugetarii vor bani cât mai mulți, dar pe muncă puțină și prost făcută și aia. Și toți vor sporuri peste sporuri, tichete de vacanță, pensii speciale și mai știu eu ce. Mama ei de țară nenorocită.
      • Like 8
    • @ Zugravu Mircea
      Sincer, nu imi mai aduc aminte tot ce a facut sau nu guvernarea pdl. Dar sa fim lucizi: situatia actuala din sanatate nu a aparut peste noapte - o data cu guvernarea de trista amintire a pesedeilor. Este rezultatul inactiunii, ori actiunilor proaste (sau interesate) ale tuturor care s-au perindat prin guvernele de dupa revolutie.
      Iar faptul ca "personalitatile" nu patesc nimic dovedeste faptul ca nu stiinta lucrului bine facut lipseste - ci ca indolenta, proasta organizare, furturile de tot felul si coruptia adanca sunt instalate foarte bine in sistemul sanitar.
      Fostul ministru Pintea dadea impresia ca vrea sa schimbe, sa indrepte ceva, insa pare ca a fost vorba mai mult de impresie artistica decat de rezultate concrete.
      Pare-se ca actuala conducere de la MS ar avea ceva vointa, sper sa nu se topeasca in acelasi fel.
      Oricum, nu sunt naiv si realizez ca lucrurile nu se vor indrepta peste noapte (va mai dura destul de multi ani de acum incolo) si ca este nevoie de foarte multa determinare si perseverenta in a realiza asa ceva.
      • Like 5


Îți recomandăm

litoral 2021

Totul a pornit de la o simplă aluniță pe care o avea pe spate, din naștere. Mereu râdea cu părinții ei - era alunița după care o puteau recunoaște imediat, în cazul în care ar fi pierdut-o pe malul mării. (Foto: Rob Wilkinson / Alamy / Alamy / Profimedia)

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Echipa de fericire

„Am tras de mine cât am putut și la 11 și 50 de minute știu că a venit pe lume Teodor. I-am auzit pentru prima dată glasul, l-am simțit pe pieptul meu, i-am văzut pielea, am știut că i s-a pus sângele în mișcare... că a venit pe lume, de fapt”- Alexandra povestește zâmbind cele mai intense 40 de minute din viața ei.

Citește mai mult

Silvia Demeter

Acel grajd avea să capete, în doi ani, o nouă funcțiune - living, dining și bucătărie în ceea ce avea să devină, prin măiestria arhitectei, reședința de vară a Prințului Charles. Totul cu un mesaj – păstrarea tradiției, salvarea patrimoniului arhitectural din zonele rurale ale României. Foto opiniatimisoarei.ro

Citește mai mult