Foto: Mircea Manole/ Inquam Photos
Acum peste doi ani, mama mea a căzut în casă și și-a făcut o fractură. Cum stătea prin Piața Romană, unde s-o ducem dacă nu la Spitalul „Floreascaˮ? Acolo s-a decis că trebuie operată imediat. Numai că nu se găsea anestezist. E drept că era în dimineața de Sfânta Maria și că mama avea... o sută de ani, dar în rest era foarte bine.
În fine, pe seară s-a...împrumutat un anestezist (bulgar) de la altă secție. Operația a fost OK. Numai că în postoperator stăteau de-a valma femei și bărbați dezbrăcați, fără perdele între paturi, fără niciun pic de intimitate. Am înțeles că e o problemă de spațiu. Meniul… de vară predominant pentru cei operați (chiar dacă la Ortopedie) – fasole cu cârnați, ne dați ori nu ne dați? Am încercat să înțeleg și că nu ajung fondurile. Ce am început să nu mai înțeleg: de ce nu mi s-a spus să-i aduc mamei o saltea contra escarelor. Eu de unde să știu? Și mai ales de ce nu s-a făcut nimic preventiv contra fenomenului, cunoscut medicilor și asistentelor, la persoane imobilizate la pat, al apariției unor răni la călcâie.
Și nici curativ, după ce le-am semnalat. În condițiile în care acum există pe piață tot felul de mijloace pentru a le evita și trata. Băiatul meu a încercat, înainte de externare, să convingă pe cineva de la secția de specialitate să vină să o vadă pe mama și să ia vreo măsură pentru aceste răni, care arătau foarte rău și pentru un profan. Dar se pare că unele secții din acest spital nu sunt în bune relații între ele și nu prea colaborează.
Fiul meu a fost refuzat de însuși directorul medical al spitalului, a cărui evocare în cazul recent al pacientei arse m-a făcut să-mi amintesc de cele trăite de mama mea. O rezidentă venită totuși într-un târziu a declarat că ea poate fi externată, că rănile sunt OK, și a prescris... un fel de frecție la un picior... operat.
Cu toată îngrijirea de specialitate asigurată acasă, care devenise deosebit de chinuitoare, mama n-a mai scăpat de flictene, că așa se numesc științific, cât a mai trăit. Dar până una-alta, s-a căptușit în spital și cu o infecție nosocomială severă, cu temutul Clostridium difficile, de care n-au reușit s-o mai scape nici spitalele de specialitate în care am dus-o după aceea.
Poate nu e de mirare, în condițiile în care la „Floreascaˮ (și poate nu numai) aceleași persoane fac și curățenie și duc și mâncare bolnavilor. Și asta trebuie să înțelegi – că personalul e insuficient. Dar cum să înțelegi că acolo, în inima Capitalei, în afară de mascarada cu halatele pentru aparținători, nu sunt la îndemână, ca în alte spitale, dezinfectante pentru mâini? Cum să înțelegi și că, deși tușea, mama nu a fost dusă la radiologie pentru că brancardierul era liber, dar și că nu s-a găsit niciun internist s-o asculte la fața locului la plămâni, folosindu-și, ca pe vremuri, urechea și stetoscopul – purtat de rezidenți la vedere, parcă numai ca să nu fie confundați cu personalul auxiliar? Așa că mama nu s-a prăpădit din cauza fracturii, nici a vârstei, ci din cauza unui complex de împrejurări intraspitalicești. Care s-or fi întâmplând și în alte spitale românești (și poate și din lume, dar nu cât zice maestrul Beuran), dar sper că nu chiar așa. Lucrurile par a nu se fi schimbat la „Floreascaˮ între timp, poate doar în mai rău.
Băiatul meu m-a silit să intentez proces spitalului, doar-doar nu vor mai păți și alții ca bunica lui. Numai că ancheta trenează, poate până când s-or prescrie faptele.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Un banal aparat de monitorizare face posibilă supravegherea pacientului. Se face oriunde exact așa, fără a stresa și umili inutil pacientul.
Experiența dvs denotă altceva: că doctorul n-a catadicsit nici o clipă să-i explice drei ce și cum. Ce i-ați spus dvs trebuia să-i fi spus medicul. Dar nu, cum să se aplece zeul...
2. Guvernele pot si trebuie doar sa stabileasca un cadru de actiune, precum si controlul actelor medicale. In rest, raspunderea revine spitalelor si medicilor, care la noi, se pare ca au gresit o litera cand au depus juramantul de sfarsitul studiilor. In loc sa depuna juramantul lui Hypocrat, au depus juramantul lui Hypocrit ! La facultate nu se invata empatia si faptul ca medicul se afla in slujba bolnavului, si primul principiu al medicinei este : "Noli Nocere" ! (sa nu daunezi bolnavului).
Din pacate, nici guvernele nu fac ce trebuie, dar nici medicii ...
Si cineva trebuie sa inceapa actiunea de "curatenie", deoarece marirea salariului medicilor nu rezolva nimic din problemele spitalelor romanesti !
Si foarte interesanta informatia privind metoda de tratare impotriva Clostridium. Initial mi s-a parut o gluma sau vreo greseala de scriere (fecal in loc de ficat), dar iata ca m-am inselat. Si am aflat si faptul ca chinezii practica de foarte mult timp aceasta metoda de tratament.
În rest, în special cu ultima frază, de acord. Omul face ceea ce îi e permis să facă, oricât de instruit ar fi. Să speri doar în conștiință și un jurământ e un pic naiv. Trebuie reguli, control, un cadru clar.
Empatia o ai sau nu. Dar poți învăța să arăți empatie chiar când ești obosit, etc. Mai ales cănd ești conștient că pacientul îți plătește salariul iar o reclamație/ greșeală poate costa scump.
In acelasi timp, desi sunt doctori buni acolo, spitalul pare de un haos generalizat, care functioneaza doar in virtutea inertiei. Procedurile daca exista sunt ignorate, cu exceptia poate a unor protocoale esentiale. Nu este deloc surprinzator ca se intampla nenorociri acolo, si as zice ca doar printr-o gratie divina inca nu se intampla si mai multe...
Astea sunt efectele ,,modernizarii și eficientizării” sistemului de sănătate practicat de PD-L cu vestitele reduceri de personal iar acest principiu a devenit normalitate! Peste tot se remarca lipsa personalului, nu numai in spitale!
Unde sunt Csecke și Andreea Paul cea care urla din toți plămânii că ,,sunt prea mulți bugetari”, ea fiind o ilustra necunoscuta ajunsă consilier al tristului Boc.....
,,Avantajul României este forța de munca ieftina” cel mai principiu propovăduit de Andreea Paul iar rezultatele se simt acum, după ce ,,forța de munca ieftina” a plecat sa muncească pe banii cuveniți pentru munca depusă, bani care sa le asigure un trai decent!
Iar faptul ca "personalitatile" nu patesc nimic dovedeste faptul ca nu stiinta lucrului bine facut lipseste - ci ca indolenta, proasta organizare, furturile de tot felul si coruptia adanca sunt instalate foarte bine in sistemul sanitar.
Fostul ministru Pintea dadea impresia ca vrea sa schimbe, sa indrepte ceva, insa pare ca a fost vorba mai mult de impresie artistica decat de rezultate concrete.
Pare-se ca actuala conducere de la MS ar avea ceva vointa, sper sa nu se topeasca in acelasi fel.
Oricum, nu sunt naiv si realizez ca lucrurile nu se vor indrepta peste noapte (va mai dura destul de multi ani de acum incolo) si ca este nevoie de foarte multa determinare si perseverenta in a realiza asa ceva.