Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De trei ani, peste 300 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Ce ascunde transferul contribuțiilor sociale de la angajator la angajat

protest - tanar

(Foto: Inquam Photos / Adriana Neagoe)

Prin propunerile de modificare a Codului fiscal, guvernul ALDE-PSD a reușit o performanță rară – ralierea de aceeași parte a baricadei a sindicatelor, patronatelor, opoziției și președintelui.

Măsura care a reușit o asemenea alianță neconvențională a unor forțe în mod normal opuse este cea referitoare la transferul contribuțiilor sociale și de sănătate de la angajator la angajat. 

Primul care a lansat această idee în spațiul românesc a fost fostul secretar de stat din cadrul Ministerului Finanțelor, Gabriel Biriș. La scurt timp după ce proiectul de modificare a Codului fiscal a ajuns în atenția publicului, Biriș și-a dat demisia, recunoscând că și-a depășit atribuțiile, lansând în spațiul public măsuri pe care guvernul Cioloș nu era dispus să și le asume. Povestea asta se întâmpla cu un an în urmă, în septembrie 2016. Doar că nu e prima dată la noi când ceea ce e gândit sau pornit de către dreapta e pus în practică sau perfecționat de către PSD. Ideea însă e mai veche și nu îi aparține lui Gabriel Biriș – ea fost zămislită în cercurile economiștilor neoliberali, cunoscuți sub numele de Chicago Boys, pentru ca apoi să fie pusă în aplicare în Chile, pe vremea lui Pinochet, când țara era un laborator al experimentelor neoliberale. Ulterior, în anii '80 OECD a relansat ideea, îmbrăcată frumos în haine științifice și cunoscută sub numele de ipoteză a invariabilității incidenței, doar că ea nu a putut fi pusă în aplicare în nici unul dintre statele OECD din cauza opoziției sindicatelor. 

Ceea ce a mai făcut doar Pinochet în Chile și nu s-a reușit în nicio altă țară democratică intenționează să facă PSD acum, transferând contribuția de la angajator la angajat. 

Din salariul minim brut de 1450 de lei, salariatul plătește la stat sub formă de impozit și contribuții sociale, de sănătate și șomaj 385 de lei. Dar asta nu e tot – și angajatorul trebuie să plătească aceleași contribuții pentru salariat, mai exact 333 de lei pentru un salariu minim. Ce vrea acum să facă Guvernul e să paseze pe umerii salariatului cei 333 de lei, cât ar veni în cazul unui salariu minim sau, altfel spus, contribuțiile sociale și de sănătate ale angajatorului, care împreună se ridică la 21% din salariul brut. Dacă Guvernul va face asta, de la 1 ianuarie 2018 toți salariații, mai puțin cei din sectorul public – explic imediat de ce – își vor vedea salariul cu 21% mai mic, pentru că vor avea de plătit în plus la stat. Sigur, nimic nu îl împiedică pe salariat să meargă la patron și să îi spună: „Dumneata rămâi cu banii pe care înainte îi plăteai la stat în buzunar, iar eu pierd, nu ai vrea să treci acești bani, pe care oricum îi plăteai, în salariul meu brut, astfel încât nici eu să nu pierd, și nici pe dumneata să nu te coste mai mult”. Dacă va reuși sau ba, vom vedea – în sectoarele și regiunile unde angajatorii se confruntă cu lipsa forței de muncă, cel mai probabil angajatorii vor accepta să mărească brutul, astfel încât salariatul să poată pleca acasă cu la fel de mulți bani ca în luna decembrie 2017. Dar în alte sectoare sau zone unde forța de muncă e excedentară, cel mai probabil răspunsul patronului va fi: „Mai am 10 care așteaptă la poartă”. Situația creată va fi una bizară – pe hârtie, salariile unor români vor crește spectaculos, cu 21%, fără ca acest lucru să fie resimțit de ei, în timp ce salariile altora vor scădea dureros. Dar pe hârtie și în statistici vom sta bine, indubitabil!

Singurele salarii despre care putem afirma cu certitudine că nu vor scădea în varianta actuală a modificărilor prevăzute de Guvern sunt cele ale bugetarilor. În vara acestui an Guvernul a adoptat legea salarizării unice și a prevăzut majorări salariale de până la 25% în majoritatea sectoarelor bugetare. Doar că, să vezi, nu poți să crești salariile cu 25% fără a mări deficitul bugetar dacă nu ai crescut gradul de colectare și veniturile la buget. Guvernul are în acest moment trei posibilități: să crească miraculos gradul de colectare, ceea ce e irealist, să crească deficitul bugetar, ceea ce e un tabu, sau să facă ceea ce vrea să facă – să transfere contribuțiile angajatorului pe umerii angajatului. 

Guvernul e și el un angajator, să nu uităm, iar dacă pasează contribuțiile sociale și de sănătate angajaților săi, adică personalului bugetar, atunci reușește să împuște doi iepuri dintr-un foc. Pe hârtie, salariile vor crește, dar costul Guvernului cu salariile nu va crește. Din creșterea cu 25% a brutului, marea majoritate a banilor vor pleca la buget, așa că mulți se vor alege cu 3 lei în plus, cum bine arăta președintele Iohannis. Asta e, de fapt, rațiunea din spatele mișcării - nu, nu vreo motivație ideologică, cum pare la prima vedere, ci un calcul strict contabil, menit să evite deficitul bugetar exagerat, dar să ducă la îndeplinire promisiunea de creștere a salariilor în sectorul public. O încercare de a împăca și capra și varza, dar al cărei cost e uriaș.

Costul acesta va fi suportat de toți. Pe termen scurt, angajatorul va trebui să suporte costul legat de modificarea soft-urilor contabile de calcul al salariilor, de bulibășeala provocată în relația cu salariații, de renegocierile salariale, etc. Dacă au ajuns patronatele să vorbească de terapie de șoc, acesta fiind un concept folosit de stânga cu referire la măsurile neoliberale, atunci chiar că e grav! 

Salariații vor avea de pierdut și ei, o dată pe termen scurt, având în vedere că unora le vor scădea salariile simțitor, dar și pe termen lung, pentru că de aici înainte orice modificare a cuantumului contribuțiilor sociale sau de sănătate va fi suportată exclusiv de ei și se va reflecta direct și negativ în salariul lor. Dacă peste 5 ani Guvernul se trezește că are nevoie de bani în plus la bugetul de pensii și trebuie să crească contribuția, atunci nu va mai putea ca acum să transfere această creștere pe umerii angajatului și angajatorului, sau eventual doar ai angajatorului, ea se va reflecta doar în buzunarul salariatului.

Dincolo de salariați și angajatori, însă, vom avea de pierdut noi ca societate. Modelul social european, cel care funcționează, cu chiu cu vai, e adevărat, și în România se bazează pe principiul solidarității sociale – solidaritate a celor puternici cu cei slabi, a celor avuți cu săracii, a celor sănătoși cu bolnavii, a celor tineri și apți de muncă cu cei vârstnici și incapabili să muncească. Și soldiaritate a angajatorului cu angajatul, ceea ce înseamnă că relația dintre cei doi nu se bazează exclusiv pe folosirea de către angajat a forței de muncă a angajatului pentru a face profit și nici de către angajat a mijloacelor de producție puse la dispoziție de angajator pentru a câștiga un salariu. Relația dintre cei doi, chiar dacă urmărește eminamente obținerea unui profit și, respectiv, a unui salariu se întemeiază și pe solidaritatea angajatorului cu propriul salariat în caz că acesta ajunge la izbeliște, în caz de boală, șomaj, etate. Această solidaritate se manifestă prin plata de către angajator a unor contribuții pentru salariat, așa cum e acum. E adevărat că în practică angajatorului i se rupe uneori de angajat, dar nu despre asta e vorba aici, ci despre principiile pe care e fundamentată această relație, despre valorile și viziunea care stau la baza interacțiunii sociale dintre patron și salariat. O societate nu funcționează pur și simplu din inerție sau din întâmplare, o societate funcționează mereu în virtutea unei viziuni despre sine însăși. 

Felul în care interacționăm zi de zi e reflectarea imperfectă a unei societăți imaginate – dacă societatea imaginată e cea în care cel puternic e solidar cu cel slab, ne putem aștepta să avem norme și legi care organizează această solidaritate și care se traduc printr-o solidaritate efectivă în viața de zi cu zi. Dacă însă pornim la drum având în minte o societate în care fiecare e pe cont propriu, în care treaba angajatorului e să își urmărească profitul și punct, atunci nu ne putem aștepta la altceva decât la o societate în care lucrurile așa vor sta cu adevărat, în care se va pune în practică legea junglei, în care homo homini lupus. La asta pare să asistăm în prezent, dincolo de problemele concrete, legate de bani, costuri, etc. Asistăm la o tentativă de regândire a societății, în care ceea ce am construit sute de ani, cu vărsări de sânge, e șters din pix ca urmare a unui simplu calcul contabil.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Cri check icon
    Nu ma mir deloc ca un personaj ca Dl. Biris a lansat o asemenea precum "ralierea de aceeași parte a baricadei a sindicatelor, patronatelor, opoziției și președintelui", omul doar a fost sluga prea plecata a Basescului in perioada cand acesta si Boc si-au bagat labele pana la umeri in buzunarele angajatilor si au inchis si 78 de spitale, sub pretextul austeritatii.
    De la Biris nu ma mira nimic, dar faptul ca exista oameni precum d-na Victoria Stoiciu, autoarea acestui articol, care preiau, din naivitate, un astfel de mesaj, mi se pare jenant.
    Ca sa nu mai mentionez faptul ca intre timp firme mari, vitale pentru Romania, precum Dacia sau OMW-PETROM, sau negustori de calibru precum Kaufland s-au delimitat in public de asa-zisele proteste sindicale.
    Care sindicalisti au tacut ca niste lasi nenorociti pe vremea cand stapanii lui Biris le goleau buzunarele si le inchideau spitalele.
    • Like 0
  • Ce mi-se pare curios ca ambele tabere vom plati aceleasi taxe mai concret dublu . Vom sta cu mainile in san cand conducatorii tarii au gauri de miliarde de euro si nu stiu cum sa ii scoata, ca doar nu eu ca cetatean fac imprumuturi , si dispar bani din banca statului ca nu-i administrez eu nu imi miroase normal ca un parlamentar sau senator sau la comun politician sa aiba acel salariu adica 50 de persoane tine in carca unul ca ala
    • Like 0
  • Cred ca aceasta masura (transferul contributiilor) era programata sa se intample mai demult indiferent de cine se afla la guvernare, dovada ca a fost abordata si de Biris din fostul guvern. Transferul este numai pe hartie deoarece tot angajatorul va plati de fapt pentru angajat. Parerea mea este ca in sectorul privat nu se va schimba nimic in rau, poate fi o masura buna pe termen lung si ar fi fost si mai buna daca toti banii ar fi ajuns la angajat si el sa aiba grija sa-si plateasca toate taxele catre stat, daca vrea. Angajatorul nu va plati nimic in plus catre stat fata de prezent si nu are nici un motiv sa scada ceva din netul angajatului. Va fi ceva incurcatura la inceput pana se va obisnui lumea ca la orice schimbare din cele ce se petrec lunar (sau la doua trei luni) cu softuri, declaratii etc. La stat, este problema PSD daca a pacalit votantii ca le va marii salariile si acum le micsoreaza prin transferul contributiilor.
    • Like 0
  • Mutarea obligatiilor fiscale aferente salariilor de la angajator la angajat a starnit o neasteptata si nejustificata isterie. Dl. Ionut, personaj din galeria de experti ai lui Vantu stie bine ca cheltuielile cu salariile pe care le programeaza un angajator cuprind pe langa salariul net si toate celelalte dari aferente salariului. In mod normal, acestea ar fi trebuit sa fie toate in sarcina angajatului si nimic in sarcina angajatorului. In anii de dupa revolutie insa, pentru a nu starni populatia si a da impresia unor dari mai mici, mintile finantistilor au impartit scriptic sumele intre angajati si angajator. Acum are loc o normalizare si vedem cu totii cat de impovarat este salariul. Daca ar fi dupa mine, eu nu as mai lasa o clipa niciuna dintre taxele aferente salariului sa fie stopata la sursa pentru ca mai ales in regiile de stat, societatile cu capital de stat, in economia locala, acxeste dari nu se achita. Respectivii angajatori santajeaza statul de ani buni ca daca vor fi obligati sa le platesca vor declara falimentul si vor arunca oamenii in strada, trimitandu-i in fata Guvernului. Pe de alta parte, neplata obligatiilor fiscale catre stat vaduveste Bugetul asig. Sociale de sume enorme. Vrem oare sa bandajam in continuare acesti muribunzi de stat sau ar fi mai bine sa ii scoatem la lumina ? mai exista in domeniu o mare mistificare. ANAF declara creante uriase neadevarate pentru a face guvernul sa viseze frumos, apoi mananca bataie pentru ca nu le incaseaza. Realitatea este ca ANAF calculeaza de zor taxe, penalizari si dobanzi la salarii neplatite. Cunosc firme devenite practic inactive care primesc periodic somatii de plata fantasmagorice, desi nu au venituri si evident ca nu mai platesc salarii. Aducerea la realitate a lucrurilor ar insemna declararea taxelor si impozitelor pe salarii ca fiind accesorii ale salariilor si prin urmare salariile sunt principalul, taxele sunt accesorii ale lor si urmeaza principalul. la salariul neplatit ar trebui sa nu rezulte obligatii fiscale decat dupa plata lui. In fine, o capcana in care cad din pacate nu numai inginerii ci si unii economisti este PIB-ul. Am vazut adesea cata satisfactie si mandrie se citeste pe chipurile politicienilor cand se constata ca PIB-ul creste in ritm rapid, acestia neobservand ca acest PIB nu este de fapt al Romaniei ci al tarilor care au companii aici. Din totalul PIB-ului statul roman capata si poate cheltui doar cca. 20-25% . Cand s-a hotarat sa se aloce 2% din PIB pentru armata nimeni nu a observat ca de fapt alocarea va fi de 10% din bugetul de stat. Tot asa, cand profesorii au obtinut promisiunea de alocare a 6% pentru invatamant, nimeni nu le-a spus ca asta ar fi cam 30% din buget.
    Revenind la oile noastre, mutarea taxelor la locul lor nu ar trebui sa afecteze pe nimeni, daca in ordonanta s-ar prevedea ca mutarea taxelor se face cu mutuarea concomitenta a sursei prevazute in planul de afacere si modificarea corespunzatoare a contractelor de munca.
    • Like 0
  • Acesta manevra cu fiscalitatea impartita angajat angajator..seamana cu adunat din doua locuri....
    • Like 0
  • Cam șmecher articolașul....
    Dacă vorbim de privat, din punct de vedere al poverii fiscale a firmei, faptul ca raportat la salariul minim i se mărește angajatului salariul cu 333 lei nu apasă cu nimic in plus pe cheltuielile firmei, ca oricum aceeași suma o vira la stat. Acum o va vira angajatul și nu firma. Așa ca nu are motiv patronul sa nu majoreze...
    De bugetari, treaba lor
    • Like 0
  • Foarte bine. Cand o sa vada romanul cat ii ia statul cu adevarat din ce castiga, plus TVA pe ce ramane, plus taxe si accize, poate o sa se trezeasca.
    • Like 1
  • Mihai check icon
    Problema e ca se face multa munca in zadar. Toata aceasta reforma nu schimba mare lucru asa ca se pune intrebarea de ce o mai faci? Ca sa pacalesti lumea ca tu te tii de programul de guvernare formal de de fapt nu o faci? E clar ca cei care au votat cu P$D asteapta 25% in plus in buzunar nu la brut. La urma urmei brutul nu are nicio importanta in afara de statistica, pe angajat il intereseaza cat are in buzunar.
    E posibil ca in mediul privat sa nu creasca unii patroni salariile dar daca au 10 potentiali angajati la poarta salariile oricum nu cresteau in primul rand. Daca ar fi cerut un angajat o marire i s-ar fi spus sa isi caute altundeva ca sunt 10 la poarta. Deci argumentul nu prea tine cu exceptia celor de care vrea patronul sa se scape si nu le va mari salariile in ideea ca vor pleca. Iar cei care au salariul minim oricum nu pierd nimic.
    Toata problema e ca se genereaza un volum mare de munca doar ca un mincinos notoriu sa creada ca pacaleste pe cineva...
    • Like 2
  • Vasile check icon
    Eu cred că pur și simplu vor să se laude că au mărit salariile cu 25% conform bibliei PSD. Și la anul o să spună ”Surpriză, n-avem bani că i-a furat Soros”.
    • Like 3
  • Eu tot nu am înțeles ce aveți împotriva trecerii contribuțiilor din sarcina angajatorului în cea a angajatului. Cred că aceasta ar fi benefică, simplificând lucrurile foarte mult. Însă nu ar însemna mai nimic dacă se introduce (sau redistribuie) în locul contribuțiilor plătite de angajator o nouă taxă, mă refer la cea de 2,5%.
    • Like 0
    • @ Mihai Vasile Apetrioaiei
      Deci aceasta doamna Stoiciu a explicat intr-un articol intreg si bine legat de ce nu e benefica trecerea contributiilor in sarcina angajatului iar dumneata ne spui ca tot nu ai inteles de ce nu e benefica. Doamne pazaste, nimic nu mai e de facut.
      • Like 3
    • @ Sergiu F.
      Viața bate câmpii, duduia bate filmul... Madam asta îmi promite în titlul articolului că va devoala nu-știu-ce secrete la care doar cei cu un număr mare de încrețituri pe materia cenușie au acces. În schimb face doar o mica istorie a mult comentatei măsuri economice, comparabilă cu un rezumat făcut de un elev mediocru de clasa a V-a, apoi se încurcă în niște cifre, urmând ca la final s-o dea pe filosofie-ideologie. Și tu tragi concluzia că eu sunt ăla prost. Așa că ia-ți prietenul imaginar să te păzească el.
      • Like 1
    • @ Mihai Vasile Apetrioaiei
      1. E o manevră de prostire a oamnenilor ca să aibă impresia că li s-a majorat salariul cu 25%. În realitate doar se plimbă niște bani dintr-o parte în alta și atît, nu se majorează nimic. Cine pune botul la abureala asta, sănătate bună. Își merită soarta.

      2. Trecerea contribuției în sarcina angajatului se face numai teoretic, pe hîrtie. Practic, tot angajatorul va plăti contribuția pe care o reține din salariu. "Și care e problema?" o să ziceți. A, păi mai nimic. Doar că răspunderea fiscală pentru (ne)achitarea contribuției trece și ea de la angajator la angajat, deși plata o va face anagajatorul. Și să vedeți distracție pe angajați atunci cînd angajatorul "uită" să plătească contribuțiile și angajatul se trezește cu penalități și popriri pentru că el va fi cel tras la răspundere. O firmă are avocați, mai trage mîța de coadă, mai eșalonează etc. Angajatul e o persoană fizică frunză-n vînt cu resurse juridice și financiare zero pentru a se lupta cu sistemul. O să-și vîndă și chiloții de pe el ca să plătească. Mai discutăm atunci cît de benefică e măsura :))

      3. E o șmechereală care le asigură zile liniștite pe termen lung băieților de la guvernare. Pentru că le va fi mai ușor să mărească veniturile la buget în caz de nevoie, fără a trebui să mai ia măsura nepopulară de tăiere a salariilor. Vor mări doar contribuțiile. Și gata salariile tăiate fără să o facă direct. Contribuțiile fiind la angajat, cine le va plăti? Fraierul de angajaaat. Din salariul luuui. Da, e o măsură foarte benefică. Să vă bucurați de ea din plin :))
      • Like 1
    • @ Sergiu F.
      Nu cred ca stie sa citeasca sau sa inteleaga ce este economia. Eu am absolvit sc. Profesionala slaba si tot inteleg. Hai s-o intrebam daca stie sa pescuiasca
      • Like 0


Îți recomandăm

Olguța Totolici

Despre soția lui Dan Barna opinia publică a aflat relativ recent, în momentul în care candidatul la președinție și-a făcut publică averea, iar în dreptul soției câștigurile erau „ascunse”, ca urmare a unei clauze de confidențialitate semnate cu firma la care aceasta lucrează. Intrigată, am dorit să o cunosc pe doamna în discuție, ca să aflu direct de la sursă cine e și „câte parale face”.

Citește mai mult

Marius Manole/Foto: Alexandra Pandrea

„Cred că aș pleca de la educarea profesorilor, de la a-i face ei să înțeleagă că sunt foarte importanți și că trebuie să aplice o altă metodă, nu pe cea pe care o știm noi de demult, cu rigla peste mână, cu învățatul cuvânt cu cuvânt din carte, cu învățatul comentariilor”, spune actorul Marius Manole. (Foto: Alexandra Pandrea)

Citește mai mult