Prea de multe ori, în ultimele zile, am auzit povești cumplite despre bărbați care lovesc. Unii sunt intelectuali respectați, alții – bărbați simpli, cu vieți aparent obișnuite. Dar în spatele ușilor închise – sau uneori chiar în fața copiilor, a rudelor ori a colegilor – își lovesc partenerele cu o ferocitate care nu mai poate fi ignorată. Nu sunt episoade izolate. Sunt realități recurente, ascunse sub covorul gros al tăcerii și al rușinii.
Așa că am simțit nevoia să scriu. Despre un subiect grav, prezent, dar prea puțin discutat în societatea românească – o societate care se pretinde creștină, tradițională și care preamărește valorile familiei, dar care adesea întoarce privirea când „valorile” se transformă în violență domestică.
Nu, bărbatul care lovește nu „explodează”.
Nu „își pierde mințile”.
Nu e un gest scăpat de sub control și nici o greșeală întâmplătoare.
Un bărbat care lovește face o alegere. Deliberată. Repetată.
Poate să o facă cu pumnul. Sau cu tăcerea. Sau cuvinte care, odată rostite, nu se mai pot întoarce – cuvinte care taie, umilesc, strivesc. Violența are mai multe chipuri. Unele se văd. Altele se simt ani la rând, chiar și când vânătăile au trecut.
În spatele acestui gest nu stă doar furia. Ci o întreagă arhitectură bolnavă: nevoia de control, frica de a fi vulnerabil, rușinea mascată în autoritate, rănile vechi ținute sub capac. Și, ca un strat gros care le acoperă pe toate, o cultură care încă tace, o societate care șovăie să numească abuzul pe nume.
Neuroștiința vorbește clar. La unii bărbați violenți, amigdala – acel radar al pericolului – e setată prea sus, gata să declanșeze reacții disproporționate. Iar frâna – cortexul prefrontal – nu mai funcționează cum trebuie. Când serotonina e jos, când testosteronul se amestecă cu stres și ego rănit, totul devine inflamabil. Dar creierul nu e o scuză. E doar o piesă în puzzle.
Psihologia ne duce mai adânc: în copilării cu iubire condiționată, în case unde bărbații nu plâng, ci se impun. În șabloane în care tandrețea e suspectă, iar dominarea e bărbăție. Când nu sunt puse sub semnul întrebării, aceste convingeri devin arme. Iar când sunt validate – chiar și prin tăcere – devin norme.
Un bărbat care își bate partenera nu se teme de ea. Se teme de sine. De fragilitatea lui. De eșecul de a se simți suficient. E mai ușor să domini decât să te întrebi de ce te simți mic. Dar adevăratul curaj nu e să lovești. Ci să te oprești.
Și să nu uităm: nu bate doar cu palma. Bate cu izolarea. Cu frica pe care o răspândește. Cu fiecare zi în care o face pe cealaltă să creadă că ea e de vină.
Nu, agresorul nu trebuie „înțeles”. Trebuie tras la răspundere.
Și poate – într-un cadru sigur, ghidat – să ajungă să-și înțeleagă propriile ruine. Dar până atunci, primul lucru care trebuie spus, clar și răspicat, este acesta: niciodată, nimic, nicăieri, nu justifică o palmă, o amenințare, o umilință.
Poate că întrebarea nu este „ce ascunde un bărbat care lovește?”, ci: „de ce îl mai lăsăm să rămână ascuns?”.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Nu mă așteptam la un articol atât de sexist pe republica, dar nu la miră. Deci doare bărbații pot sa umilească folosind cuvinte? Femeile deloc? Femeile nu insulta, nu jignesc, nu șantajează emoțional?
Nenea autor, și femeile sunt violente fizic, la fel de mult ca bărbații, caută doar nivelul de violența domestică din relațiile gay vs lesbiene și vezi diferență uriașă.
Femeile când sunt violente fizic nu lasă urma, dar sunt la fel ca bărbații, întrebați oamenii cine i-a bătut în copilărie mai mult și o s avedeti ca mamele.
Dar faptul ca in articol se prezinte ca doar bărbații abuzează verbal și emoțional e o insultă pentru toți bărbații agresați de femei. In felul asta se creează sentimentul ce femeile nu insulta și nu jignesc, nu șantajează emoțional, nu izolează bărbații.
Rușine republica pentru astfel de articole care sprijină ideile astea unde femeile sunt sfinte și bărbații brute. Sunt scârbit de voi