Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Ce au Vladimir Putin și Ted Bundy în comun

Vladimir Putin steaguri

Foto: Getty Images

Vladimir Putin și Ted Bundy au ceva în comun: psihopatia. Nu simt milă față de victimă. Amândoi sunt ucigași în serie, însă nu pe aceeași treaptă a scării răului. Putin își omoară zilnic mii de „frați". Bundy n-a ajuns până acolo. Amatorul ăsta de-abia a ajuns la câteva zeci de victime, de care nici măcar nu-l lega același sânge.

L-am ascultat pe Vladimir Putin repetând poezia arhicunoscută despre a sa „operațiune militară specială” (eufemism ticălos pentru crimă cu premeditare), adică „război în toată regula” pentru oamenii normali.

Spune la un moment dat: „Poporul rus este înfrățit cu cel ucrainean”.

Dacă tot susții asta, ucigându-i pe oamenii ăia din Ucraina, înseamnă că îți omori frații, nu? Cu dragoste, așa, frățește. Putin e genul de killer care se uită în ochii tăi, te mângâie tandru pe obraz și îți taie gâtul, cu un zâmbet trist pe mutră. El n-ar fi vrut, dar parcă da.

Autodenunț mai cinic nu cred că am auzit vreodată. Psihopatie la cel mai înalt grad: să-i spui „frate" omului pe care-l ucizi…

Vladimir Putin nu se face, așadar, vinovat doar de crime de război, de uciderea a mii de civili ucraineni. El este mai mult de atât: un ucigaș în serie al celor pe care-i numește frați.

În logica sa, un călău al propriilor cetățeni.

Vă dați seama cu ce dement se confruntă în momentul ăsta întreaga lume?

Rula în urmă cu câtiva ani un documentar despre cei mai răi ucigași în serie din istorie. Realizatorul programului îi așeza pe toți psihopații pe o „scară a răului”, dându-le note în funcție de cât de feroce se manifestaseră.

Toți nebunii planetei erau acolo, mai puțin responsabilii de genocid. Ted Bundy, Jeffrey Dahmer, John Wayne Gacy, BTK, Harold Shipman, Ed Gein și mulți alți demenți notorii.

Cel mai prolific dintre ei ajunsese la 218 victime (cred că Shipman). Cea mai mare notă o obținuse Dahmer, parcă: aproape 9.

Toți aveau însă ceva în comun: lipsa totală a empatiei. Ăsta este elementul definitoriu al psihopatului: nu simte milă, nu dă doi bani pe victimă, indiferent dacă aceasta îi este mamă, tată, frate sau soră. O strangulează, taie, torturează fără să simtă nimic pentru ea, în afară de plăcere.

Vladimir Putin este noul campion. Ar merita nota 10 cu coroniță și cea mai înaltă treaptă pe scara răului. Ucigașul în serie suprem (asemenea iluștrilor săi predecesori – Hitler, Stalin, Pol Pot), responsabil deja pentru câteva mii de victime.

Ruși și ucraineni, deopotrivă. Frați, cum ar spune killer-ul Putin. Întorși unii împotriva celorlalți și puși să se măcelărească sub privirile sadicului de la Kremlin.

Din nefericire, asemenea ucigașilor în masă de dinaintea lui (nu Bundy ori Dahmer, ăia sunt mici copii, ci adevărații profesioniști de talia unui Stalin ori a unui Hitler), nu va fi eliminat de pe lumea asta prin injecție letală, scaun electric ori spânzurătoare, în urma unui proces echitabil.

Killerii responsabili de genocid mor, în general, de moarte bună, în propriul pat ori, în cel mai rău caz, în buncăr, cu o capsulă de cianură spartă în măsele. Oricâți frați și-ar omorî, oricât de brutal ar face-o.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Apuripu-ripu / sursa foto: Profimedia

Tata avea doar cinci ani când a rămas orfan de tată. Fără casă, au locuit o vreme în grajdul unde unchiul lor ținea caii. Bunica muncea cu ziua, „la cocoane”, încercând să-și țină cei șapte copii în viață. Asigurarea hranei era cea mai mare provocare. Toți au renunțat la școală, mai puțin cel mic — tata. El a iubit caii toată viața.

Citește mai mult

Doctorat / sursa foto: Profimedia

Pentru mine, doctoratul a însemnat disciplină intelectuală (pentru un om care citea haotic, avea ideile împrăștiate în zeci de jurnale și caiete, practica fișării și a lucrului pe text a fost o adevărată terapie), sens al educației (cred că scrierea la teza de doctorat și studiul temei alese au dat cu adevărat sens formării mele intelectuale) și contact cu ideile cele mai rafinate, cu textele și autorii cei mai reprezentativi din domeniul meu de cercetare.

Citește mai mult