Sari la continut

Spune-ți părerea! Intră alături de noi în comunitatea Republica

Vă invităm să intrați în Comunitatea Republica, grupul de Facebook în care contributorii, cei care își scriu aici ideile, vor sta de vorbă cu tine. Tot ce trebuie să faci este să ceri intrarea în acest spațiu al dialogului.

Ce cărți are în mână premierul Cioloș

  ... Și mandatul pe care l-a primit guvernul de tehnicieni începe…ca și istoria, tot de la un anumit dat în acolo. Un dat complex și în multe privințe încărcat de incertitudini, de riscuri și de vulnerabilități. Am în vedere, cu deosebire, Bugetul 2016, care este marele pariu cu scadență în decembrie viitor.

Datul pe care l-a luat în brațe Guvernul Cioloș, când a pornit la finalizarea Bugetului 2016 – că de făcut nu avea cum să facă în câteva săptămâni un plan bugetar ce necesită miliarde de calcule – are nenumărate fațete. Mă voi referi însă numai la una: programul de relaxare fiscală, întocmit de Guvernul Ponta și validat de Parlament.

Noul Cod Fiscal, cuprinzând decizii majore ce vor fi aplicate din ianuarie, și-a vărsat deja în buget o încărcătură substanțială. La care se adaugă – cu aceeași forță de determinare – creșterile salariale pentru medici, profesori, asistenți sociali și masa mare a bugetarilor. Plus indexarea pensiilor.

Ce a urmat? Un potop de reproșuri și de proteste. Numeroși analiști – în brațe cu directivele europene și cu legitățile economice obiective – susțin că guvernul ar fi trebuit să forțeze rediscutarea programului de relaxare fiscală.  

La polul celălalt, vocile sindicale și alte voci din societatea civilă, reproșează guvernului atât decizia de a nu mări și salariul minim, cât și cuantumul neîndestulător al creșterilor salariale.

A greșit guvernul? Nu cred. Dacă dădea mai mulți bani la salarii, arunca în aer bugetul. Și, fără îndoială, PIB-ul însuși. Dacă cerea rediscutarea pachetului de relaxări fiscale și salariale, deschidea o cutie a Pandorei și-și urca în cap întreaga societate.

Sper ca premierul Cioloș să fi judecat în stil japonez, spunându-și că atunci când împrejurările îți sunt favorabile e ușor să obții rezultate bune. Or, important este să obții rezultate bune atunci când împrejurările sunt împotriva ta. Dacă a judecat așa, e bine. Dacă va fi așa, în sensul că bugetul se va închide în decembrie 2016 cu deficitele anunțate (2,80% cash, 2,95% ESA și 2,73% structural, toate raportate la PIB-ul anului viitor) va fi și mai bine.

De aici încolo, lucrurile se complică. Prognozele privind deficitele se duc, ambele în zona pesimistă. Pretutindeni și dintotdeauna, corpul de economiști are două mâini, fapt ce-l ducea la disperare pe președintele american Truman. Și pe mulți alți președinți, de la el încoace. Așa că și la noi, acum, o mână a acestui corp votează în defavoarea deficitului structural de 2,73% față de PIB, care este prea mare și, mai ales, mult mai mare decât a fost în 2014 și de cât se prefigurează a fi pentru 2015. 

Cealaltă mână privește peste încă un an, citește prognoza Comisiei Europene pentru 2017, care vede o creștere la 3,80% a deficitului structural, și susține că vor fi scăpate hățurile economiei.

Ce cărți are în mână premierul Cioloș? Nu prea multe. În capitolul de venituri, banii sunt puțini. Miza guvernului nu poate fi alta decât o gândire vie, creativă, descătușată de povara trecutului, care să suplinească banii ce nu ajung. Dilema este: va ști sau nu va ști să-i stimuleze pe cei care știu să înmulțească banii și nu să-i risipească.

Deficitul bugetar nu pot fi nici măcar cu un leu, cu un dolar sau cu un euro peste pragul sustenabil. Și anume: peste suma cu care se poate împrumuta țara. Pentru că, atunci când deficitele cresc dincolo de nivelul adecvat, piețele internaționale întorc spatele țărilor risipitoare.

Companiile din sectorul public sunt și ele o miză. Atâta vreme însă cât multe dintre aceste companii nu vor fi supuse legilor pieței, ale riscului și profitului, oblojite în continuare de statutul lor privilegiat, nu vor avea performanțele așteptate. Până acum, în ciuda unor decizii manageriale cel puțin rău inspirate, nu s-au confruntat cu falimentul. Ele nici măcar nu se tem de faliment cât timp, sub mantaua protectoare a statului patron, sunt ignorate competitivitatea și eficiența. Și cum nu este timpul potrivit pentru noi privatizări și, poate, multe nici nu trebuie privatizate, misiunea guvernului nu poate fi alta decât să coboare din pod… managementul performant.

Cartea cea mai mare este Taxa pe Valoarea Adăugată. Creșterea TVA la 24% a fost, desigur, măsura de extremă urgență. Nu scriu „cea bună”. Și nici măcar „cea potrivită”. Notez doar atât: așa au căzut cărțile în 2010. Acum însă, pentru bugetul din 2016, capitolul de venituri va fi nevoit să suporte câteva șocuri: scăderea cu 15 puncte procentuale a TVA la alimente se prelungește acum la apă și la apă pentru irigații, la hoteluri, la cărți, la muzee, la amenajări de spații pentru bătrâni și pentru copii care au nevoie de protecție. La unele capitole scăderea va fi la 5 la sută. E un fapt cert că creșterea TVA, în 2010, a contribuit, împreună cu alte hotărâri privind tăieri de cheltuieli bugetare, la rezolvarea unei probleme grele: creşterea veniturilor şi reducerea deficitului bugetar. Dar a fost și o măsură inflaţionistă. Ea a lovit în puterea de cumpărare a întregii populaţii. A restrâns puterea de cumpărare nu doar a salariaţilor bugetari, nu doar a pensionarilor, ci a tuturor celor ce trăiesc în această ţară, de la copii la bătrâni. O astfel de măsură nu a grăbit, ci a întârziat ieşirea din recesiune. 

Rămâne de văzut, acum, ce efect vor avea contramăsurile recent adoptate și preluate în buget. Pentru că, în România, deficitul bugetar nu mai poate să crească, iar cheltuielile bugetare nu mai pot să scadă fără să afecteze grav baza societății. Ceea ce înseamnă că Guvernului Cioloș îi rămâne un singur teren de manevră pentru un buget mai consistent: capitolul de venituri. Un teren extrem de spinos, din cauza unor poziții ce nu sunt dintre cele favorabile ale multora dintre canalele prin care bugetul este alimentat cu bani. Pentru ca, mai departe, bugetul să aibă o contribuție mai mare la pomparea în societate a banilor necesari creșterii bunăstării.

Raportul venituri-cheltuieli bugetare continuă să fie prima urgență. Dintr-un motiv de importanță cardinală: deficitul bugetar nu pot fi nici măcar cu un leu, cu un dolar sau cu un euro peste pragul sustenabil. Și anume: peste suma cu care se poate împrumuta țara. Pentru că, atunci când deficitele cresc dincolo de nivelul adecvat, piețele internaționale întorc spatele țărilor risipitoare.   

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • "Sper ca premierul Cioloș să fi judecat în stil japonez, spunându-și că atunci când împrejurările îți sunt favorabile e ușor să obții rezultate bune. Or, important este să obții rezultate bune atunci când împrejurările sunt împotriva ta. Dacă a judecat așa, e bine."....am citit si recitit acest pasaj si ma simt ca in fata oracolului de la Delfi, dar probabil nu e vorba de Pitia ci de nepriceperea mea . Eu am inteles, din cele de mai sus , ca guvernul Ciolos nu prea avea ce face in afara de ce a facut , dar e de vazut ce va face de acum incolo, fiindca daca nu este atent si nu va face bine , va fi rau ...
    • Like 0
  • Bine, bine, domnu Vasilescu, dar o soluție ... ceva? O idee? In calitate de superspecialist cu superexperienta puteai sa faci un pic mai mult decat să-ți exprimi "speranța" ca totul va fi bine. Eu nu ma pricep foarte tare la macroeconomie, dar, am observat de-a lungul anilor ca oricât de bine calculat e un buget, oricâte plase de siguranța isi ia guvernul, se întâmpla la fel ca atunci cand iti faci o casa:
    Depășești bugetul preconizat. Asta e un DAT, asa cum se exprima maestrul.
    Eu nu am incredere in predicțiile finanțiștilor si analiștilor financiari, e plin de lebede negre in zona asta si atunci cand o dau in bara cu analizele si predicțiile lor, stau chitic, nu zic nimic, nici usturoi n-au mâncat nici gura nu le miroase. Doar ca anul următor, iar isi dau cu presupusul. De, trebuie sa mănânce si gura lor ceva.
    Ce este totusi interesant este ca niciodata in istoria postdecembrista nu au fost atat de multe relaxări fiscale, este prima data cand se schimba paradigma. Primele semne au fost bune. Ori ne luam zborul, ori ne rupem gâtul. Vom vedea.
    • Like 0


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon elevi-

Educatori, învățători, profesori, cu toții sunt obosiți și fără chef. Dacă nu se urlă pe un etaj dintr-o școala, sigur se vorbește printre dinți. Dacă nu merg manipulările fine, sigur merg metode care sfredelesc sufletele celor mici cu replici grele. (Foto: Guliver/Getty Images)

Citește mai mult

Microsoft Envision Forum

Peste 800 de reprezentanți ai mediului de afaceri au luat parte, la București, la cea de-a VII-a ediție a Microsoft Envision Forum. În timpul conferinței, Gerd Leonhard - cunoscut futurist și autor, Raymond Campbell - fondator și CEO al Phulukisa Health Solutions și Cedric Dumont – aventurier și antreprenor au discutat despre transformarea digitală.

Citește mai mult