Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Ce face să bată inima unui oraș. Arhitectul Radu Radoslav: „Scopul nu e să transformi clădirile în muzee, într-o epocă în care muzeele devin virtuale”

Radu Radoslav

Online, românii beneficiază de cele mai bune conexiuni din lume și ajung într-o secundă unde nici cu gândul nu gândești. Însă offline, distanțele par câteodată imposibil de parcurs, iar infrastructura orașelor transformă conectarea dintre diferitele zone urbane într-un proces lent și frustrant. 

Când vorbește despre problema mobilității urbane, Radu Radoslav, fost arhitect șef al orașului Timișoara în perioada 1997-2006, amintește de o soluție inspirată din patrimoniul imaterial. „Dacă discutăm despre patrimoniu, mie patrimoniul imaterial mi se pare la fel de important ca și cel material. În Timișoara, în secolul al XIX-lea, aveau loc curse de biciclete, iar cultura bicicletei este încă foarte dezvoltată în oraș. La Arad e chiar și mai dezvoltată. Bicicleta este azi regina mobilității, dar pentru aceasta trebuie să faci o rețea de piste între cartiere”, spune arhitectul. 

„Banatul a avut o rețea de căi ferate secundare uluitoare, una din cele mai bune din Europa”

Există însă și un alt patrimoniu, de această dată palpabil, de care orașul se poate folosi pentru a-și atinge adevăratul potențial. „Banatul în sec. al XIX-lea a avut o rețea de căi ferate secundare uluitoare, una din cele mai bune din Europa. Dacă se repune în funcțiune, probabil că se va face acest lucru acum, din fonduri europene, circulația oamenilor va fi ușurată”, explică Radu Radoslav. Deja, proiectul liniei ferate care să facă legătura între aeroportul din Timișoara și Reșița are șanse foarte mari de a fi pus în practică și ar avea un impact foarte mare asupra vieților a zeci de mii de oameni.

Un alt proiect este cel al unei noi stații de tren urban, care ar aduce un suflu nou în oraș. „Sunt două gări în Timișoara, una la est și una la vest. La mijloc între cele două, între Cetate și Iulius Town, ar mai trebui să fie o stație de tren urban, de care ar beneficia 40.000 de oameni. Ideea este ca Timișoara să fie un pol cultural și ca totul să fie regândit ca o asociere între Arad și Timișoara, în contextul în care va exista elementul care unifică, și anume calea ferată”, spune arhitectul. 

Două zone importante din Timișoara, Cetatea, cu o istorie de mai bine de trei secole, și cea dezvoltată după anii 2000 în jurul ei vor juca un rol important în evoluția orașului.

„Timișoara are 3 zone istorice, zona centrală, Cetate, de cca 30-40 ha, care a fost înainte de 2000 abandonată, dar apoi revitalizată, și încă două zone care sunt și azi în cădere liberă. Apoi are cam 5 zone, foste comunități rurale, cu parcele foarte mari, are 5 zone de vile interbelice și cinci mari zone de blocuri comuniste. Ceea ce este interesant în Timișoara, sunt rămășițele epocii industriale din 1900, când a fost un oraș foarte industrializat. Acestea constituie o rezervă uluitoare pentru noile funcțiuni ale epocii noastre ”, spune arhitectul. „În Zona Cetate, pe care probabil toată lumea o cunoaște, am aplicat la început o strategie de revitalizare a activităților, care ulterior a devenit azi pietonală. Inelul 2, neexistând atunci când am preluat eu funcția de arhitect-șef al orașului, între Cetate și alte cartiere din oraș era o ruptură imensă. 

Și atunci, dezvoltările din fonduri private - precum Iulius Town, au fost atrase în jurul inelului 2, care astăzi este 80% terminat, au făcut joncțiunea între zona istorică și cartierele construite în anii ‘60. Astăzi, între Cetate, un spațiu public în aer liber, și Iulius Town, un proiect privat, ar trebui să se creeze „o competiție” foarte mare, nu în acțiuni comerciale, ci în acțiuni culturale”, crede arhitectul. Iulius Town este un proiect privat de tip mixt, cu componentă de regenerare urbană.

Spațiu educațional pentru „elevi” de la 3 la 90 de ani. „Eu, care am peste 70 de ani, trebuie să apelez la un copil de 7 ani ca să-mi instaleze o aplicație pe telefon”

În viziunea sa, ce va face să bată inima orașelor în perioada următoarea nu este patrimoniul, ci felul în care cultura zilelor noastre își va găsi locul pe străzile vechi și noi. 

„Cultura eu o privesc drept un soi de strategie adaptativă pentru a asigura supraviețuirea individului și colectivităților. Patrimoniul arhitectural nu este un scop în sine. Scopul nu e de a transforma clădirile în muzee, de a păstra un cartier vechi pe post de muzeu, într-o epocă în care muzeele devin virtuale. Aceste clădiri vechi ar trebui să atragă cultura, dar nu doar cultura „oficială”. Ci să fie disponibile pentru mișcări underground, care se nasc, apoi dispar - pentru lucruri mai puțin „oficioase”... Mai este o chestiune importantă - educația s-a schimbat de tot. Toate trebuie să se grupeze într-un oraș în jurul unui element major, care se cheamă spațiu educațional și care adună oameni de la 3 la 90 de ani. Este un spațiu unde se întâlnește toată lumea, din fiecare unitate socio-spațială („cartier”) de cca 5.000-10.000 locuitori. Fiindcă eu, care am peste 70 de ani, trebuie să apelez la un copil de 7 ani să-mi instaleze o aplicație pe telefon”, subliniază arhitectul.

În opinia sa, fiecare cartier trebuie să aibă „un centru”, un loc care să le permită oamenilor să fie împreună, iar cea mai potrivită în acest rol ar fi chiar școala. 

„Regenerarea urbană, despre care se discută astăzi, reprezintă capacitatea conștientă a unei comunități să facă față unor noi provocări, tehnologice, ideologice, care se face prin schimbarea spațiului urban, a comportamentului uman, sau ambele. Regenerarea urbană nu este un scop în sine, este doar o modalitate de a armoniza două entități, cea spațială și cea socială. Ce este interesant este că pentru prima oară în istorie, a apărut, în ultimii ani, o a treia entitate, cea ecologică. Scopul regenerării urbane este de a duce viața în toate zonele. În zonele istorice, în zonele de blocuri comuniste, în zonele de extindere în extravilan”, subliniază Radu Radoslav.

Orașele în care trăim contează. În proiectul #OrașeRenăscute vom dezbate modul în care orașele din România își pot valorifica viitorul cu ajutorul proiectelor de regenerare urbană.

#OrașeRenăscute este un proiect susținut de grupul IULIUS.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

blocuri - Bucuresti

Locuiesc într-un bloc de 4 etaje. Unii i-ar spune “bloc comunist”, pentru că e construit înainte de cutremurul din 1977, pe care l-am și prins, de altfel, aici. În urmă cu aproape 20 de ani, la câteva zeci de metri de blocul alăturat, tot de 4 etaje, un dezvoltator străin a construit un complex rezidențial, care include și un turn de 20 de etaje. (Foto: Inquam Photos / George Călin)

Citește mai mult

Alex Livadaru

Cu sau fără referendum propus de Nicușor Dan (altfel discutabil din punct de vedere procedural & legal)- puterea judecătorească trebuie să accepte că e nevoie să fie controlată | verificată | auditată (în sensul de ”checks & balances”) de celelalte 2 puteri (legislativă | executivă). Așa cum puterea legislativă trebuie și poate să le controleze pe celelalte două (legislativă | executivă).

Citește mai mult

Daniel van Soest - Suceava

Totuși, văd o diferență. PNL arată o anumită capacitate de autocurățire — altfel domnul Bolojan nu ar fi devenit prim-ministru. PSD, în schimb, s-a băgat în tranșee ca să lupte până la capăt, transformându-se într-un partid-zombie, pe care pare să-l mai poată îndrăgi doar un alt partid insalubru, precum AUR.(În imagine, Daniel van Soest)

Citește mai mult

Crăciun

Mă gândeam zilele trecute că anul ăsta și anul anterior au fost cei mai răi ani pe care i-am trăit eu vreodată. Și da, nu m-am născut ieri. Am prins și pandemia, și debutul invaziei din Ucraina, și joaca lui Dragnea de-a puterea, și mandatul de premier al lui Adrian Năstase. Am prins cam toate plăgile ultimelor trei decenii și jumătate, dar tot mi se pare că anul ăsta și anul trecut au fost cei mai răi ani ai vieții mele.

Citește mai mult

Revoluția

Stăteam chitiți, cu lumina stinsă, încercând să ghicim la ce distanță se trăgea. Focurile de armă se auzeau surd. Apoi, dintr-odată, o ploaie de metal a căzut peste casă. Tata ne-a apucat pe mine și pe sora mea de câte o aripă și ne-a zvârlit în pivniță. Acolo am stat o vreme, desculțe, învelite într-un preș vechi, în beciul care mirosea a varză murată, până când nu s-au mai auzit nici împușcături, nici maşini.

Citește mai mult