Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Ce înseamnă „prea mult timp” ca angajat în aceeași companie

companie - office

Când +10 ani în companie nu mai înseamnă ce însemna odată…

Le simt nemulțumirea față de rolul actual în companie, în această firmă în care au crescut profesional, căreia i-au dedicat mare parte din cea mai prolifică perioadă a vieții lor profesionale. Se identifică cu ceea ce le scrie pe cartea de vizită, au fost martori la creștere, achiziții, au acumulat putere alteori a fost necesar să cedeze putere/echipă/responsabilități. Uneori au venit cu idei cărora nu le venise timpul încă, au suferit în fața respingerii sau lipsei de recunoaștere și au îndurat stoic lipsa de perspectivă dar au rămas… De ce?

Aici fiecare își creionează propria poveste argument… Ex: pentru oameni, pentru șef, pentru mediul de lucru, pentru beneficii, pentru statut, pentru titlul de pe cartea de vizită, pentru proximitate, pentru creditul din bancă, pentru stabilitatea financiară a familiei… ș.a

Dar mai există un motiv pe care puțini au forța interioară să și-l recunoască sieși: pentru că le este greu să iasă din ”laborator” – acest mediu familiar în care excelează- pentru a-și valida competența în piață, în afara companiei, cu alte roluri, alte culturi organizaționale, alți șefi, alte tipologii de clienți etc.

Longevitate în rol/companie – reversul medaliei

Pentru că atunci când lucrezi mai mult de 7 ani într-o organizație, crești frumos, ai timp să construiești, evoluezi profesional. Există însă și un revers al medaliei – pentru o parte din profesioniști, se mai întâmplă ceva:

  • Cu cât rămân mai mult în acel mediu, cu atât scade încrederea în forțele proprii, apar dubii că nu vor avea succes în alt mediu organizațional, că nu vor fi lideri buni…
  • Apare o nevoie de validare cu ”exteriorul” care le lipsește pentru că au ales să nu facă networking (”cine mai are timp de asta?”), au ales să nu fie prezenți online sau si-au pus ”pe silent” pornirea de a comunica ca experți în domeniul lor, la diverse evenimente… Desigur nici contextul intern nu îi ajută – nevoia de validare vine si pe fondul lipsei unei culturi a feedback-ului în organizație, a unui sistem de management al performanței lipsit de credibilitate și a lipsei unui program de management al carierei la nivel de organizație. Criza de obiectiv naște multe frământari mai ales pentru cei concentrați pe performanță și evoluție profesională.
  • Pe lângă asta, nu o realizăm noi de obicei ci cei din jurul nostru: după atâția ani în companie devenim reticenți la schimbare, aducem prea des în discuții trecutul (”Pe vremea când eu… făceam așa..”), nu mai vedem business-ul cu un ochi proaspăt ori și mai rău – putem deveni toxici pentru ceilalți. Și uite așa ajungem ca în loc să ne dorim să construim, ne concentrăm mai mult pe soluții pentru a apăra un tablou pe care-l credeam fix, ca să nu spun veșnic.

Departe de mine ideea că a fi loial unei companii sau a-ți găsi satisfacția în același rol/companie pe termen lung e ceva eronat, dimpotrivă – fericiți ei, cei în cauză și angajatorii lor.

Articolul acesta nu este despre cei mulțumiți, ci despre cei care se simt mizerabil și totusi aleg să rămână cumva forțați de context sau de proprii autosabotori. ”Dacă nu fac față? Nici nu mai știu să mă prezint la un interviu.. Dacă nu-mi place cultura… Dacă voi cădea din lac în puț?” ( se întâmplă adesea..)

Scriu asta și din proprie experiență dar și din poveștile multor clienți cu care m-am întâlnit în procese de coaching – nu vreau să generalizez, nu e valabil pentru toți dar asta nu înseamnă că nu există profesioniști care își accepta stagnarea vrând-nevrând pentru că ”exteriorul” companiei îi sperie mai tare.

Cariera. Cum dărâmăm zidurile invizibile?

Iată câteva idei:

  • Reașează-te în interiorul tău cu plusurile tale, proiectele tale de succes, anii tăi de experiență și răspunde-ți la întrebarea ”Cine sunt eu – la trecut, prezent și viitor?”
  • Care îți sunt valorile? Ce e acceptabil și ce nu e pentru viitorul tău profesional? Ce înseamnă nivelul următor al carierei pentru tine în geografia în care vrei să fii?
  • Fă-ți o listă cu persoanele importante pentru tine profesional și întreabă-le simplu: Ce cuvânt le vine în minte când spun numele tău? Identifică elementele comune, aceea este reputația ta. Dacă există diferențe față de modul în care doreai să fii perceput – ai de lucru!
  • Analizează-ți lista de contacte strategice și caută să ți-o extinzi printr-un efort de networking conștient. Uneori noi ne creăm joburile/rolurile la care visăm, uitându-ne atent cum putem ajuta mai mult, venind cu soluții proactive, ”vânzând” subtil ideea, angrenându-ne eficient contactele.
  • Analizează-ți prezența online și începe cu profilul tău LinkedIN, ce poți îmbunătăți la el? Cum comunică acolo cei din industria ta care au nivel de experiență similară? Din ce grupuri/comunități fac parte? Cum poti contribui și tu la început prin comentarii sau postări sumare?
  • Dacă mâine vei fi întrebat care sunt topicurile despre care ai putea vorbi/scrie – ca expert – care sunt top 5 care îți vor veni în minte? Poți ușor, ușor – deși nu crezi asta despre tine acum, să te transformi în creator de conținut către comunitatea ta profesională!
  • Și dacă totuși vrei să-ți iei inima în dinți și să faci o schimbare – nu te duce spre jobul vizat nepregătit – o tranziție în carieră după ceva ani buni de la ultimul tău interviu de angajare – trebuie pregătită cu atenție, uneori cu ajutorul unui specialist. Maparea exemplelor tale de succes, adaptarea limbajului la rolul vizat, simularea interviului, audit-ul de rezonanță cu cultura organizațională a companiei țintite, refacerea CV-ului ca să facă față AI/algoritmilor etc. – sunt doar câteva masuri necesare înainte de a intra în focul tranziției.

Dar, totul e posibil. Și în timp ce te frămânți și mai ajungi și să somatizezi de atâta frustrare și nemulțumire vreau să reții un lucru: ai în fața ta oportunități nelimitate. Ți se vor arăta când vei fi pregătit să ieși din ”laborator” și să te lupți cu proprii autosabotori!

Acum la început de an te întreb: Cum vrei să-ți petreci anii tăi de maximă productivitate și creativitate profesională? Imaginează-ți că ai 70 de ani ( o vârstă superbă) – ce sfat i-ai da profesionistului de acum?

Fie ca 2023 să fie anul în care vei acționa dintr-o zonă de putere interioară și nu dintr-una de vulnerabilitate și teamă! 

Articol preluat de pe blogul autoarei

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Theodor Paleologu, diplomat și președinte al Fundației Paleologu. Foto: Inquam Photos / Bogdan Buda

Pe fondul ascensiunii extremismului la nivel mondial, mulți se întreabă acum ce s-a întâmplat cu societatea și de unde a ieșit la lumină ura aceasta aproape perceptibilă fizic între oameni care nici nu se cunosc personal. Căci trăim, iată, vremuri în care amenințarea și injuriile sunt elemente la ordinea zilei. Mulți aproape că le ignoră, pentru că, pe nesimțite, ele s-au normalizat. Drumul de aici la agresivitate fizică e scurt. Și asupra acestui pericol atrag atenția mulți oameni ai cărților, care știu din istorie ce se întâmplă cu societățile în astfel de perioade.

Citește mai mult

Ferma Cernat

În ciuda tuturor costurilor și dificultăților, am simțit la acești oameni o dragoste profundă pentru pământul care ne hrănește pe toți. „Banii au un singur dezavantaj: nu se pot mânca”, râde dl. Moldovan.

Citește mai mult

 Chris M

Pentru Chris Simion-Mercurian, scriitoarea și regizoarea de teatru care a pornit visul, și pentru partenerul ei, Tiberiu Simion-Mercurian, întreaga călătorie a însemnat nouă ani de eforturi, sacrificii și momente de criză, dar și întâlniri și emoții imposibil de trăit altfel. „Nouă ani a durat. A început în 2016. A fost foarte complicat. Și foarte impredictibil.

Citește mai mult

Radu Jude la Paris

Adevărul e că nu ieșim în lume cu prea multe. Cu excepția performanțelor câtorva sportivi, începând cu David Popovici, a câtorva companii private care au trecut granița și aspiră la statutul de unicorni și a filmelor din „noul val”, România nu iese prea mult în evidență. De aceea, orice „ieșire în lume” face foarte mult bine imaginii unei țări în deficit uriaș de imagine internațională.

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon Marina Axentii

La doar 27 de ani, Axentii Marina (foto) se află pe un parcurs academic remarcabil. Originară din România, ea este doctorandă în domeniul Ingineriei Produselor Alimentare la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, iar în prezent își desfășoară activitatea de cercetare peste ocean.

Citește mai mult