Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Ce înseamnă „prea mult timp” ca angajat în aceeași companie

companie - office

Când +10 ani în companie nu mai înseamnă ce însemna odată…

Le simt nemulțumirea față de rolul actual în companie, în această firmă în care au crescut profesional, căreia i-au dedicat mare parte din cea mai prolifică perioadă a vieții lor profesionale. Se identifică cu ceea ce le scrie pe cartea de vizită, au fost martori la creștere, achiziții, au acumulat putere alteori a fost necesar să cedeze putere/echipă/responsabilități. Uneori au venit cu idei cărora nu le venise timpul încă, au suferit în fața respingerii sau lipsei de recunoaștere și au îndurat stoic lipsa de perspectivă dar au rămas… De ce?

Aici fiecare își creionează propria poveste argument… Ex: pentru oameni, pentru șef, pentru mediul de lucru, pentru beneficii, pentru statut, pentru titlul de pe cartea de vizită, pentru proximitate, pentru creditul din bancă, pentru stabilitatea financiară a familiei… ș.a

Dar mai există un motiv pe care puțini au forța interioară să și-l recunoască sieși: pentru că le este greu să iasă din ”laborator” – acest mediu familiar în care excelează- pentru a-și valida competența în piață, în afara companiei, cu alte roluri, alte culturi organizaționale, alți șefi, alte tipologii de clienți etc.

Longevitate în rol/companie – reversul medaliei

Pentru că atunci când lucrezi mai mult de 7 ani într-o organizație, crești frumos, ai timp să construiești, evoluezi profesional. Există însă și un revers al medaliei – pentru o parte din profesioniști, se mai întâmplă ceva:

  • Cu cât rămân mai mult în acel mediu, cu atât scade încrederea în forțele proprii, apar dubii că nu vor avea succes în alt mediu organizațional, că nu vor fi lideri buni…
  • Apare o nevoie de validare cu ”exteriorul” care le lipsește pentru că au ales să nu facă networking (”cine mai are timp de asta?”), au ales să nu fie prezenți online sau si-au pus ”pe silent” pornirea de a comunica ca experți în domeniul lor, la diverse evenimente… Desigur nici contextul intern nu îi ajută – nevoia de validare vine si pe fondul lipsei unei culturi a feedback-ului în organizație, a unui sistem de management al performanței lipsit de credibilitate și a lipsei unui program de management al carierei la nivel de organizație. Criza de obiectiv naște multe frământari mai ales pentru cei concentrați pe performanță și evoluție profesională.
  • Pe lângă asta, nu o realizăm noi de obicei ci cei din jurul nostru: după atâția ani în companie devenim reticenți la schimbare, aducem prea des în discuții trecutul (”Pe vremea când eu… făceam așa..”), nu mai vedem business-ul cu un ochi proaspăt ori și mai rău – putem deveni toxici pentru ceilalți. Și uite așa ajungem ca în loc să ne dorim să construim, ne concentrăm mai mult pe soluții pentru a apăra un tablou pe care-l credeam fix, ca să nu spun veșnic.

Departe de mine ideea că a fi loial unei companii sau a-ți găsi satisfacția în același rol/companie pe termen lung e ceva eronat, dimpotrivă – fericiți ei, cei în cauză și angajatorii lor.

Articolul acesta nu este despre cei mulțumiți, ci despre cei care se simt mizerabil și totusi aleg să rămână cumva forțați de context sau de proprii autosabotori. ”Dacă nu fac față? Nici nu mai știu să mă prezint la un interviu.. Dacă nu-mi place cultura… Dacă voi cădea din lac în puț?” ( se întâmplă adesea..)

Scriu asta și din proprie experiență dar și din poveștile multor clienți cu care m-am întâlnit în procese de coaching – nu vreau să generalizez, nu e valabil pentru toți dar asta nu înseamnă că nu există profesioniști care își accepta stagnarea vrând-nevrând pentru că ”exteriorul” companiei îi sperie mai tare.

Cariera. Cum dărâmăm zidurile invizibile?

Iată câteva idei:

  • Reașează-te în interiorul tău cu plusurile tale, proiectele tale de succes, anii tăi de experiență și răspunde-ți la întrebarea ”Cine sunt eu – la trecut, prezent și viitor?”
  • Care îți sunt valorile? Ce e acceptabil și ce nu e pentru viitorul tău profesional? Ce înseamnă nivelul următor al carierei pentru tine în geografia în care vrei să fii?
  • Fă-ți o listă cu persoanele importante pentru tine profesional și întreabă-le simplu: Ce cuvânt le vine în minte când spun numele tău? Identifică elementele comune, aceea este reputația ta. Dacă există diferențe față de modul în care doreai să fii perceput – ai de lucru!
  • Analizează-ți lista de contacte strategice și caută să ți-o extinzi printr-un efort de networking conștient. Uneori noi ne creăm joburile/rolurile la care visăm, uitându-ne atent cum putem ajuta mai mult, venind cu soluții proactive, ”vânzând” subtil ideea, angrenându-ne eficient contactele.
  • Analizează-ți prezența online și începe cu profilul tău LinkedIN, ce poți îmbunătăți la el? Cum comunică acolo cei din industria ta care au nivel de experiență similară? Din ce grupuri/comunități fac parte? Cum poti contribui și tu la început prin comentarii sau postări sumare?
  • Dacă mâine vei fi întrebat care sunt topicurile despre care ai putea vorbi/scrie – ca expert – care sunt top 5 care îți vor veni în minte? Poți ușor, ușor – deși nu crezi asta despre tine acum, să te transformi în creator de conținut către comunitatea ta profesională!
  • Și dacă totuși vrei să-ți iei inima în dinți și să faci o schimbare – nu te duce spre jobul vizat nepregătit – o tranziție în carieră după ceva ani buni de la ultimul tău interviu de angajare – trebuie pregătită cu atenție, uneori cu ajutorul unui specialist. Maparea exemplelor tale de succes, adaptarea limbajului la rolul vizat, simularea interviului, audit-ul de rezonanță cu cultura organizațională a companiei țintite, refacerea CV-ului ca să facă față AI/algoritmilor etc. – sunt doar câteva masuri necesare înainte de a intra în focul tranziției.

Dar, totul e posibil. Și în timp ce te frămânți și mai ajungi și să somatizezi de atâta frustrare și nemulțumire vreau să reții un lucru: ai în fața ta oportunități nelimitate. Ți se vor arăta când vei fi pregătit să ieși din ”laborator” și să te lupți cu proprii autosabotori!

Acum la început de an te întreb: Cum vrei să-ți petreci anii tăi de maximă productivitate și creativitate profesională? Imaginează-ți că ai 70 de ani ( o vârstă superbă) – ce sfat i-ai da profesionistului de acum?

Fie ca 2023 să fie anul în care vei acționa dintr-o zonă de putere interioară și nu dintr-una de vulnerabilitate și teamă! 

Articol preluat de pe blogul autoarei

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult