Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Ce înseamnă „prea mult timp” ca angajat în aceeași companie

companie - office

Când +10 ani în companie nu mai înseamnă ce însemna odată…

Le simt nemulțumirea față de rolul actual în companie, în această firmă în care au crescut profesional, căreia i-au dedicat mare parte din cea mai prolifică perioadă a vieții lor profesionale. Se identifică cu ceea ce le scrie pe cartea de vizită, au fost martori la creștere, achiziții, au acumulat putere alteori a fost necesar să cedeze putere/echipă/responsabilități. Uneori au venit cu idei cărora nu le venise timpul încă, au suferit în fața respingerii sau lipsei de recunoaștere și au îndurat stoic lipsa de perspectivă dar au rămas… De ce?

Aici fiecare își creionează propria poveste argument… Ex: pentru oameni, pentru șef, pentru mediul de lucru, pentru beneficii, pentru statut, pentru titlul de pe cartea de vizită, pentru proximitate, pentru creditul din bancă, pentru stabilitatea financiară a familiei… ș.a

Dar mai există un motiv pe care puțini au forța interioară să și-l recunoască sieși: pentru că le este greu să iasă din ”laborator” – acest mediu familiar în care excelează- pentru a-și valida competența în piață, în afara companiei, cu alte roluri, alte culturi organizaționale, alți șefi, alte tipologii de clienți etc.

Longevitate în rol/companie – reversul medaliei

Pentru că atunci când lucrezi mai mult de 7 ani într-o organizație, crești frumos, ai timp să construiești, evoluezi profesional. Există însă și un revers al medaliei – pentru o parte din profesioniști, se mai întâmplă ceva:

  • Cu cât rămân mai mult în acel mediu, cu atât scade încrederea în forțele proprii, apar dubii că nu vor avea succes în alt mediu organizațional, că nu vor fi lideri buni…
  • Apare o nevoie de validare cu ”exteriorul” care le lipsește pentru că au ales să nu facă networking (”cine mai are timp de asta?”), au ales să nu fie prezenți online sau si-au pus ”pe silent” pornirea de a comunica ca experți în domeniul lor, la diverse evenimente… Desigur nici contextul intern nu îi ajută – nevoia de validare vine si pe fondul lipsei unei culturi a feedback-ului în organizație, a unui sistem de management al performanței lipsit de credibilitate și a lipsei unui program de management al carierei la nivel de organizație. Criza de obiectiv naște multe frământari mai ales pentru cei concentrați pe performanță și evoluție profesională.
  • Pe lângă asta, nu o realizăm noi de obicei ci cei din jurul nostru: după atâția ani în companie devenim reticenți la schimbare, aducem prea des în discuții trecutul (”Pe vremea când eu… făceam așa..”), nu mai vedem business-ul cu un ochi proaspăt ori și mai rău – putem deveni toxici pentru ceilalți. Și uite așa ajungem ca în loc să ne dorim să construim, ne concentrăm mai mult pe soluții pentru a apăra un tablou pe care-l credeam fix, ca să nu spun veșnic.

Departe de mine ideea că a fi loial unei companii sau a-ți găsi satisfacția în același rol/companie pe termen lung e ceva eronat, dimpotrivă – fericiți ei, cei în cauză și angajatorii lor.

Articolul acesta nu este despre cei mulțumiți, ci despre cei care se simt mizerabil și totusi aleg să rămână cumva forțați de context sau de proprii autosabotori. ”Dacă nu fac față? Nici nu mai știu să mă prezint la un interviu.. Dacă nu-mi place cultura… Dacă voi cădea din lac în puț?” ( se întâmplă adesea..)

Scriu asta și din proprie experiență dar și din poveștile multor clienți cu care m-am întâlnit în procese de coaching – nu vreau să generalizez, nu e valabil pentru toți dar asta nu înseamnă că nu există profesioniști care își accepta stagnarea vrând-nevrând pentru că ”exteriorul” companiei îi sperie mai tare.

Cariera. Cum dărâmăm zidurile invizibile?

Iată câteva idei:

  • Reașează-te în interiorul tău cu plusurile tale, proiectele tale de succes, anii tăi de experiență și răspunde-ți la întrebarea ”Cine sunt eu – la trecut, prezent și viitor?”
  • Care îți sunt valorile? Ce e acceptabil și ce nu e pentru viitorul tău profesional? Ce înseamnă nivelul următor al carierei pentru tine în geografia în care vrei să fii?
  • Fă-ți o listă cu persoanele importante pentru tine profesional și întreabă-le simplu: Ce cuvânt le vine în minte când spun numele tău? Identifică elementele comune, aceea este reputația ta. Dacă există diferențe față de modul în care doreai să fii perceput – ai de lucru!
  • Analizează-ți lista de contacte strategice și caută să ți-o extinzi printr-un efort de networking conștient. Uneori noi ne creăm joburile/rolurile la care visăm, uitându-ne atent cum putem ajuta mai mult, venind cu soluții proactive, ”vânzând” subtil ideea, angrenându-ne eficient contactele.
  • Analizează-ți prezența online și începe cu profilul tău LinkedIN, ce poți îmbunătăți la el? Cum comunică acolo cei din industria ta care au nivel de experiență similară? Din ce grupuri/comunități fac parte? Cum poti contribui și tu la început prin comentarii sau postări sumare?
  • Dacă mâine vei fi întrebat care sunt topicurile despre care ai putea vorbi/scrie – ca expert – care sunt top 5 care îți vor veni în minte? Poți ușor, ușor – deși nu crezi asta despre tine acum, să te transformi în creator de conținut către comunitatea ta profesională!
  • Și dacă totuși vrei să-ți iei inima în dinți și să faci o schimbare – nu te duce spre jobul vizat nepregătit – o tranziție în carieră după ceva ani buni de la ultimul tău interviu de angajare – trebuie pregătită cu atenție, uneori cu ajutorul unui specialist. Maparea exemplelor tale de succes, adaptarea limbajului la rolul vizat, simularea interviului, audit-ul de rezonanță cu cultura organizațională a companiei țintite, refacerea CV-ului ca să facă față AI/algoritmilor etc. – sunt doar câteva masuri necesare înainte de a intra în focul tranziției.

Dar, totul e posibil. Și în timp ce te frămânți și mai ajungi și să somatizezi de atâta frustrare și nemulțumire vreau să reții un lucru: ai în fața ta oportunități nelimitate. Ți se vor arăta când vei fi pregătit să ieși din ”laborator” și să te lupți cu proprii autosabotori!

Acum la început de an te întreb: Cum vrei să-ți petreci anii tăi de maximă productivitate și creativitate profesională? Imaginează-ți că ai 70 de ani ( o vârstă superbă) – ce sfat i-ai da profesionistului de acum?

Fie ca 2023 să fie anul în care vei acționa dintr-o zonă de putere interioară și nu dintr-una de vulnerabilitate și teamă! 

Articol preluat de pe blogul autoarei

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult