Foto: Getty Images
A sosit momentul acela prielnic retrospectivei și în retrospectivă, nu pot să nu simt că ne pregătim să intrăm în al treilea an marcat de pandemie, exact așa cum l-am întâmpinat și pe 2021. Adică plini de optimism că ”la anul va fi mai bine”.
Să tot fie vreo două săptămâni de când analizez optimismul (naivitatea, ar spune unii) acesta, dar abia acum mi-am găsit cuvintele pentru a și scrie despre el.
”Forming, storming, norming and performing” - modelul Tuckman
În anii ‘60, psihologul Bruce Tuckman a concluzionat pentru întâia oară acest proces de funcționare a echipelor. Cei 4 pași identificați sunt definitorii nu doar pentru experiența grupurilor la locul de muncă, ci chiar și pentru felul în care s-au desfășurat lucrurile de la debutul pandemiei, până în prezent.
Forming - etapa în care ne-a fost introdus un nou context despre care nu știam mare lucru, dar în care am fost forțați să conviețuim… să supraviețuim. A fost faza în care s-a construit fundația noii normalități.
Storming - etapa de asalt, în care mulți dintre noi au încercat să se impună pe o poziție superioară în raport cu tot ceea ce se petrecea în jur. Etapă care a contribuit la a face diferența între lideri și oportuniști, etapă în care s-a pendulat periculos între confruntări, scepticism, lipsă de motivație, burnout și lista poate continua.
Norming - etapa în care noua realitate a început să capete forme concrete, prin proceduri adaptate la noile nevoi, prin norme, valori, obiective. Etapă în care am putut vedea rezultatele adaptării noastre la contextul unic și în care echilibrul organizațional a căpătat noi valențe.
Performing - în mod normal, această etapă este caracterizată de independență, de o autonomie bine definită, ce permite echipelor (membrilor lor) să funcționeze corespunzător chiar și în lipsa unei monitorizări stricte/atente. În analogia pe care am îndrăznit să o fac, această etapă cred că este exact momentul în care ne aflăm noi acum.
Adaptarea nu este ceva unic sau singular. Este un proces continuu, la care trebuie să rămânem conectați pentru a performa.
Dacă privim anii marcați de pandemie prin prisma modelului Tuckman, putem înțelege că cel puțin (dar nu numai) la nivel de piață a muncii am acceptat schimbarea, ne-am adaptat la ea și am evoluat. Poate, în anumite cazuri, mai mult decât am fi făcut-o înainte. Așadar, acum nu ne mai rămâne decât să facem performanță.
Ce e important de ținut minte e că putem face asta, doar luând cu noi în 2022 o parte din tot ceea ce am înțeles, învățat, îmbrățișat nou în 2021.
- Trebuie să contribuim cu toții, indiferent de rol, pe a crea un mediu de lucru sănătos. Și să facem asta nu doar pentru că ”așa trebuie”, ci pentru că suntem cu adevărat dedicați unui astfel de obiectiv.
- Incertitudinea și remote nu au doar implicații negative. Incertitudinea, deși obositoare în lipsa unui antrenament susținut al mindsetului, ne menține alerți și implicați, în timp ce asupra noțiunii de remote nu mai avem niciun dubiu că funcționează și că nu va dispărea prea curând din noile politici organizaționale.
- Se lucrează pentru obiective, împlinire și satisfacție, nu pentru șefi și asta s-a tradus și va continua să se traducă în abordări centrate cu adevărat pe oamenii din organizații. Cred că 2020 și 2021 ne-au dat niște lecții foarte importante în acest sens, lecții pe care este vital să le punem în bagajul nostru pentru 2022.
- Cultura aprecierii la locul de muncă are mai puțin a face cu aspectele financiare ale recompensării, și mai mult cu o perspectivă intrinsecă a oamenilor, asupra rolului lor. Altfel spus, experiențele cumulate ale unui angajat determină adevărata motivație a acestuia.
- Resursele umane fac casă bună cu digitalizarea și tehnologia va continua să joace un rol major atât în ceea ce privește procedurile sau modalitățile flexibile de lucru, cât și în maniera de comunicare a companiilor intern și extern.
În retrospectivă și în doar câteva cuvinte, cred că da, în cea mai mare parte, am petrecut al doilea an de pandemie cum l-am petrecut și pe primul: navigând printre toate valurile provocate de Covid-19. Vestea bună este că nu ne-am antrenat degeaba, deoarece și 2022 va continua în aceeași notă. Vestea rea este că ne așteaptă încă un an cu dificultăți și provocări pe toate palierele vieții. Dar acum suntem mai pregătiți.
În ceea ce privește resursele umane, pot spune că specialiștii din domeniu și departamentele din companii au dovedit o capacitate extraordinară de a gestiona tot volumul uriaș de modificări forțate sau anticipate. Mulți chiar au strălucit și 2022 va aduce cu sine noi oportunități de a fi strategici și inspirați în timp real și de a contura viziuni de viitor care să ofere curaj și oportunități de a șlefui abilități personale, mai mult ca niciodată.
Gata! Am acceptat că relația noastră cu munca s-a schimbat pentru totdeauna. De acum ne putem concentra cu adevărat asupra tendințelor și lecțiilor trecutului, care conturează viitorul. Viitorul apropiat, cel puțin.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
( catre un general valabil populist romanesc )