Foto: Getty Images
Zilele trecute mi-a apărut în fluxul Facebook o ofertă de muncă de „nerefuzat”. Am deschis linkul sponsorizat și m-am uitat la cerințele pe care un potențial angajat ar trebui să le îndeplinească pentru a fi eligibil pentru a duce la bun sfârșit sarcinile de serviciu.
Le menționez mai jos:
1. Rezistența la stres - era prima condiție precizată în anunț. Viitorul angajat trebuia să fie un munte de rezistență mentală în fața sarcinilor de serviciu, care se pare că sunt unele stresante.
2. Capacitatea de a gestiona sarcini multiple - aceasta cea de-a doua condiție precizată în anunț. Angajatorul tocmai transmitea potențialului candidat că va fi angajat pentru o poziție. Însă acesta va face de toate. Nu este vorba doar despre multitasking, ci foarte probabil despre acele reduceri de costuri pe care companiile le desenează pe toate zidurile și sunt numite optimizări. Optimizări pe cârca angajatului, evident.
3. Capacitatea de a lucra sub presiune - cea de-a treia condiție pusă de angajator. Când vezi o astfel de condiție te aștepți să primești o ofertă care să fie din domeniul dezamorsării minelor anti tanc, un detașament de geniu, eventual. Ce înseamnă capacitatea de a lucra sub presiune? Viitorul angajat ar trebui să se aștepte la un mediu toxic sau la ce ar trebui să se aștepte mai exact?
4. Disponibilitatea de a munci peste program, în funcție de necesități - cea de-a patra condiție de „nerefuzat”. Cum pot cere anumite companii, angajaților, să fie disponibili pentru a munci peste program, în funcție de necesități? Ce înseamnă, mai exact, „în funcție de necesități”. Necesitatea cui? Este o necesitate zilnică, săptămânală, lunară sau trimestrială? Compania respectivă s-a mai confruntat cu astfel de necesități în trecut, dar a eșuat în ceea ce privește dimensionare numărului de angajați, astfel încât o astfel de condiție să nu mai existe? Multe întrebări, niciun răspuns. Însă o condiție de angajare.
Angajatorii care publică astfel de anunțuri nu ar trebui să se plângă că au o fluctuație înaltă de personal. Modul în care solicită potențialilor angajați să îndeplinească condiții toxice, uneori chiar ilegale, este unul rușinos.
Din start li se transmite potențialilor angajați că mediul de lucru este unul toxic, cerându-li-se acestora să fie rezistenți la stres. Li se spune potențialilor angajați că personalul este subdimensionat și vor lucra de toate, în stil shaorma (capacitatea de a gestiona sarcini multiple). Este vorba despre ceea ce se numește în păsăreasca romgleză abilitatea de a fi multitasking.
Nu în ultimul rând, compania are un management care promovează o mentalitate bazată pe bullying. Potențialilor angajați și se cere să aibă capacitatea de a lucra sub presiune
Probabil viitorul angajat va lucra peste program constant, va efectua ore suplimentare neplătite, cerințele jobului vor fi copleșitoare și va rezolva singur cam tot ce mișcă. Salariul este unul „motivant”, adică foarte probabil cel minim pe economie, plus bonuri de masă.
Angajatorii ar trebui să știe că „cea mai importantă resursă a companiei noastre, angajații”, nu sunt proprietatea acestora. Părțile sunt egale. Angajații prestează un serviciu, sunt plătiți pentru acel serviciu. Astfel de angajatori ar trebui să știe că nu sunt stăpânii angajaților, iar relațiile de muncă dintre aceștia sunt reglementate conform legii
Ironic, vorbind rezistența la stres vine la pachet și cu bonusuri financiare ridicate, cu concedii plătite de către companie sau zile de concediu suplimentare care să compenseze neajunsurile la care sunt supuși angajații?
Și acum, știți despre ce job era oferit? Răspuns: Economist
Viitorul economist trebuia să îndeplinească cele mai draconice cerințe la angajare și era garantat că va primi în schimbul unui salariu, stres, superiori ierarhici în rolul de satrapi și un mediu toxic. Pentru o eventuală promovare, ar trebui, cumva, să doarmă la birou sau să își lase un rinichi în sertar? Dacă la angajare sunt solicitate astfel de condiții, care poate fi parcursul profesional în viitor?
Am comparat cerințele pentru un post similar din Marea Britanie. Le menționez mai jos:
• Calificări - ACA, CIMA, ACCA - pachet de studii disponibil
• Cunoștințe tehnice solide ale standardelor de contabilitate
• Experiență de lucru cu auditori externi
• Bune abilități organizatorice
• Excelente abilități de comunicare scrisă și orală
• Abilitatea de a stabili priorități și de a respecta termenele limită
• Abilități interpersonale puternice
• Abordare practică și un jucător de echipă, capabil să lucreze și să sprijine membrii echipei după caz
• Precizie înaltă, abilități analitice, atenția la detalii
• Abilitatea de a lucra independent și ca parte a unei echipe.
• Cunoștințe în Excel (avansat), PowerPoint și Word.
Nimic despre rezistența la stres, capacitatea de a lucra sub presiune, efectuarea unor sarcini multiple, doar lucruri punctuale, de bun simț.
Și ne întrebăm de ce ne pleacă tinerii. Cele 4 condiții mai sus menționate reprezintă tot atâtea motive pentru ca tinerii acestei țări să își găsească împlinirea profesională pe alte meridiane. Și din aceleași motive, unii angajatori au probleme în găsirea de angajați sau fidelizarea acestora. Se întreabă apoi de ce demisionează oameni sau de ce solicită salarii ridicate. De ce un loc de muncă, orice loc de muncă, ar trebui să fie stresant sau să presupună munca sub presiune? Unii angajatori confundă războiul sau escaladarea Everestului cu niște sarcini de muncă.
Înainte de a arunca vina insuccesului afacerii în curtea angajaților, uitați-vă bine în oglindă. Problema este chiar în fața voastră.
Articol apărut pe site-ul autorului
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
- cât de rapace și asupritoare sunt companiile/patronii - mai nou cele multinaționale - cu săracii angajați romani care numai prididesc cu postatul pe rețele sociale în timpul programului
- cât de prosti și dobitoci sunt managerii - în special cei romani - și ca atunci când angajații vor fi șefi va curge numai lapte și miere
- cât de aspirațional sau nu este sa lucrezi de acasă
- marea demisie în care peste 60% din angajați vor sa isi părăsească job-ul, dar sunt curios dacă o sa încapa în restul de 40% poziții ocupate
- și bineînțeles subiectul de mai sus cu minciunile din anunțurile de recrutare
Am avut și eu partea mea de "distracție" cu firmele de recrutare și cu anumiți corifei ai industriei - mari influenceri de pe LinkedIN - dar în acest caz este vorba numai de un stereotip de anunț.
Acest tip de anunț cu rezistenta la stres, multitasking, a lucra sub presiune și disponibilitatea de a lucra ore suplimentare este de prin anii '90 și era tipic tuturor multinaționalelor venite în Ro în acei ani. Marea majoritate dintre noi care eram în câmpul muncii am aplicat la așa ceva cu inima deschisa. Și într-adevăr era ceva stres în acea perioada pentru ca multe lucruri era noi intr-o industrie făcută varza de comunistii naționaliști daco-romani, făceam multe ca așa era la început și doream sa și demonstram ca putem, presiunea era fantastica mai ales de a învață și performa în același timp și lucram și ore suplimentare - neplătite - de multe ori din plăcere, pentru a da înainte de cere o promovare sau a castiga mai multi bani. Dar, erau alte vremuri...
Între timp au mai apărut doua criterii importante: dorința de a lucra într-o echipa și unul mai nou legat de discriminarea pe varsta: dacă vrei sa lucrezi intr-o echipa tânără și dinamica.
Revenind la stereotip, timp tipul de anunț a fost preluat și de companiile românești și am văzut același anunț pentru un post de...tobele va rog...șofer de autobuz la la regie locală de transport.
Prin urmare văzând acest anunț peste nimeni nu le mai crede. Generațiile s-au schimbat dar stereotipurile nu. Tinerii din ziua de astăzi știu la ce sa se uite și sincer chiar cred ca nimeni nu mai "musca" la astfel de anunțuri.
Din păcate industria de recrutare nu a fost în stare sa vina cu alte anunțuri mai atrăgătoare sau mai în pas cu timpurile, pentru ca în ciuda "inventivității" native a poporului roman în realitate și mai ales în business suntem NUMAI copy paste a ce vedem în vest!
P.S. În sfarsti, du as ridica un subiect la fileu un subiect mult mai important și anume publicarea salariului minim de angajre. Crede ca aici este un subiect interesant de discutat și ar mai "alinia" anunțurile și conținutul acestora cu salariul pentru ca și aici industria de recrutare copiază anunțurile multinaționalelor mari și cer capabilități și responsabilități de un CFO global pentru un post de Contabil.
Și, desigur, aceeași burghezie exploatatoare privată română are grijă să împrăștie tot felul de vrăjeli prin care să îi prostească pe oamenii muncii că Statul ar fi vinovat pentru toate relele, că Statul ar fi cel mai mare dusman etc., când de fapt Statul este doar țapul ispășitor, sau mai bine zis este victimă, pentru că Statul are și el de suferit din cauza aceleiași burghezii exploatatoare private, atât prin insuficienta colectare de taxe și impozite prea mici aferente unor salarii prea mici, cât și prin plecarea din țară a atâtor oameni ai muncii calificați.
Cum de în Germania și alte țări europene normale burghezia de acolo și/sau multinațională plătește și dări la Stat cât trebuie, și salarii decente oamenilor muncii, de câteva ori mai mari decât la noi, plus tot felul de alte beneficii cu care nu doar că își atrag, ci își și fidelizează angajații, iar la noi nici după mai mult de 3 decenii de capitalism postdecembrist încă tot nu sunt lucrurile cum trebuie?
Cred că Statul ar trebui să se implice mai mult și mai ferm în economie și să oblige burghezia exploatatoare română să se schimbe, fiindcă altfel până-i hău' nu vom avea o țară ca afară!
Îmi amintesc și eu de un anunț de job pe care l-am văzut întâmplător mai prin vară: o fabrică de mezeluri căuta carmangier și oferea "2500 lei în mână". Adică vreo 500 euro net lunar. Păi în Germania un astfel de job este plătit cu minim 1500 euro net lunar, deci de minim 3 ori mai mult. În condițiile în care prețurile la mezelurile românești pe rafturile super- și hipermarketurilor este la fel sau mai mare față de cel al mezelurilor străine și este vorba de fabrici mari, cu producție mare, nu de firme mici de familie cu producție artizanală, deci vânzare există, evident că ar fi și de unde să se plătească și la noi salarii decente. Deci nu văd justificată această discrepanță salarială. Același lucru e și la brânzeturi și lactate, și la dulciuri etc.
Și, cel mai revoltător, veșnic ni se tot bagă vrăjeala să acționăm patriotic și să cumpărăm numai sau în principal produse românești, pentru a îi susține pe patronii români și locurile de muncă pe care aceștia le creează. De ce aș susține burghezia exploatatoare română, care fură și de la Stat și de la omul muncii și da, creează locuri de muncă, dar cele mai prist plătite din Europa? De ce să nu susțin mai bine burghezia străină, care nu este exploatatoare și creează locuri de muncă de câteva ori mai bine plătite, inclusiv petru muncitori din România?
Numai în Germania lucrează o mulțime de români în industria cărnii și mezelurilor, în industria brânzeturilor și lactatelor, în industria dulciurilor și în diverse alte industrii.
Cumpărând produse germane din Kaufland și Lidl, nu doar că ne bucurăm și noi, cei rămași în țară, de roadele muncii compatrioților noștri care muncesc în Germania, dar avem parte de produse de mai bună calitate decât majoritatea celor românești și, cel mai important, de calitate constantă! Și, nu în ultimul rând, susținând patronii germani prin cumpărarea produselor germane din Kaufland, Lidl etc., de fapt susținem locurile de muncă ale compatrioților noștri care muncesc în Germania și câștigă de câteva ori mai bine decât în România. Fiindcă patriotism înseamnă lupta de clasă în interesul clasei muncitoare!
Foarte rău că burghezia română, cu foarte puține excepții, a rămas înapoiată și nu înțelege că trebuie nu doar să schimbe ceva în țara asta, ci în primul rând să se schimbe pe sine, să se modernizeze în gândire și acțiune, fiindcă altfel nu vom avea niciodată o țară ca afară și nici nu se va opri emigrarea masivă a forței de lucru calificate și în special a tineretului!
Mai departe, Ati spus ca salariul in Germania al unui lucrator in carmangerie ar fi de 3 ori mai mare decat cel al unui angajat in Romania. Da asa este, cu mentiunea ca la acel salariu ar ajunge dupa ~3 ani de ucenicie.
Pentru ca nemtul sa gastige 1500 EUR/luna net, angajatorul plateste ~2100 brut. Daca facem calculul la nivelul de taxare din Romania, la acelasi salariu brut angajatul roman ar primi 1150 EUR. De ce? In principal din cauza transei neimpozabile de ~9500 EUR/an din Germania care la noi nu exista.
Mai exista o diferenta totusi destul de mare de explicat. Preturile din Germania la produse de carmangerie sunt ~30% mai mari decat cele din Romania. Deci daca ajustam cei 1150 like-for-like dupa impozitare, salariul german in Romania ar fi de ~880 EUR.
Tot ramane o diferenta mare de aprozimativ 380 de EUR. Daca repartitia VAB intre capital si munca in Romania ar fi ca cea din Germania, atunci salariul din Romania ar putea sa creasca cu ~25%, deci ar ajunge la 625 EUR. Dar pentru asta costul capitalului in Romania ar trebui sa fie egal cu cel din Germania. Si nu este. Noi avem, rating de tara BBB-, ei au AAA+, noi avem inflatie de 13%, ei de 8%, noi avem rata NPL-urilor de 4%, ei de 1.5% etc.
Mai avem cam 30% diferenta de explicat, care nu poate fi facuta decat prin diferenta de productivitate avand la baza decalajul de automatizare/robotizare. In ultima instanta, putem spune ca acasta diferenta de 30% este din cauza caliciei burgheziei autohtone, dar nu o diferenta de 200% asa cum sugerati.
Si acum sa vedem cine este vinovatul principal pentru factorii principali de ajustare:
- PIB-ul de 3.5 ori mai mare in Germania care permite preturi cu 30% mai mari, de unde si un plus la salariu. Burghezia autohtona sau statul care isi da de 30 de ani cu stangul in dreptul?
- diferenta de taxare intre Germania si Romania. Statul sau burghezia autohtona?
- costul mare al capitalului in Romania fata de Germania, ratingul scazut, inflatia mare, chiar si NPL-urile in ultima instanta. Statul sau burghezia autohtona?
Si acum, ca si atunci imi exprim parerea ca este un subiect fals, din categoria "sa scriem si noi ceva".
Nu din cauza anunturilor de angajare ale firmelor private pleaca tinerii din tara asta, ci din cauza conditiilor generale sociale si economice. si a lipsei totale de interes si respect a statului roman.
Nu stiu ce firma a pus respectivul anunt,, dar o firma serioasa care se respecta, urmeaza niste pasi procedurali si stie sa asigure raportul salariu/pregatire profesionala a angajatilor. Altfel se condamna singura.
Dar azi cu putine exceptii nu mai exista joburi facile indiferent de domeniu.