Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Ce ne învață despre negociere conflictul SUA – Iran?

Iran - SUA - Foto Guliver/Getty Images

Foto Guliver/Getty Images

Povestea deja o știm cu toții. S-a întâmplat la începutul acestui an și, pe scurt, sună în felul următor: Statele Unite ale Americii au eliminat, fără nicio avertizare, unul dintre cei mai importanți generali din Iran și creierul extinderii influenței Iranului în Orientul Mijlociu – Qasem Soleimani.

Răspunsul automat al Iranului a fost de șoc total, apoi au venit cu amenințări care transmiteau un singur mesaj: „americanii vor suporta consecințele, vom riposta la rândul nostru”.

Atacul a avut loc în Bagdad. Parlamentul irakian a votat la câteva zile de la acest episod – retragerea trupelor americane de pe teritoriul țării. La scurt timp, o bază militară americană din Irak a fost atacată cu rachete trimise din Iran. Pe de o parte, americanii au clarificat rapid că nu li s-a întâmplat nimic, că pierderile sunt absolut minore și nu i-au afectat. Pe de altă parte, Iranul s-a declarat victorios, afirmând că cel puțin 80 de soldați americani au suferit în urma atacului. 

Nu insist asupra faptelor și nici asupra a cui „a avut dreptate” sau asupra a ce înseamnă tot acest conflict din punct de vedere politic. Nu este vorba despre a ține cu o tabără sau alta în acest articol.

Dar ce putem învăța despre negociere din acest episod la care ne-am uitat cu toții și despre care am vorbit cu toții în ultima perioadă?

Atacă sus și credibil

Dacă stăm să ne gândim, mișcarea americanilor a transmis foarte multă putere din start. De ce? Pentru că au acționat direct, în loc să spună „dar am putea și noi să vă atacăm, sigur v-am cauza niște pierderi semnificative”. Nu. Au atacat fără avertisment, fără mănuși, fără să se limiteze la cineva relativ neimportant pentru Iran, ci s-au dus la țintă importantă.

În negociere, atunci când ajungi într-o situație critică și vrei să-l descurajezi pe celălalt „să te facă”, atacă fără să ocolești, pune ferm problema pe masă și nu lăsa loc de interpretări.

Desigur, poziționarea este conflictuală. Însă există situații în care e mai recomandat să faci asta, ca să-l descurajezi pe celălalt să continue într-un comportament agresiv sau manipulator, decât să stai și să speri că „își va da el seama și se va redresa singur data viitoare”.

În business, nu e plăcut, nu e confortabil neapărat, ar fi bine să te asiguri înainte că ai un avantaj de cel puțin 3 la 1 înainte să ataci (că ești de trei ori mai puternic decât celălalt), însă în aceste cazuri extreme, relația cu celălalt nu mai este o miză. Capitalizarea cât mai mare pe o astfel de mișcare – da.

Mai mult, eschivarea la nesfârșit – dacă nu ești obișnuit să ataci sau nu ești confortabil cu un potențial conflict – s-ar putea să te ducă spre pierderi mult mai mari pe termen lung versus să trasezi mai rapid și clar o linie peste care nu se mai poate trece. 

Lasă-l pe celălalt să își salveze onoarea

Apoi, e bine să fii pregătit și pentru reacția celuilalt. Nu ajunge doar să dai o palmă, asigură-te că ai la îndemână și o supapă pentru ca celălalt să poată defula.

Scopul nu este să-l dobori, ci să poți să lucrezi cu el până la urmă, dar în niște condiții pe care ți le dorești tu sau pe care poți să le controlezi. Dă-i și celuilalt posibilitatea de a nu părea că e absolut constrâns să colaboreze cu tine (de aici englezescul „save face”).

Așa au putut iranienii să se întoarcă acasă și să transmită în mass-media lor „uite ce pierderi le-am provocat americanilor, nimeni nu se pune cu noi”. În același timp, SUA deja lansaseră un mesaj către iranieni, în care se asiguraseră că acest conflict nu va escalada, pentru că niciuna dintre părți nu-și dorește de fapt un război, o luptă de uzură. Cu alte cuvinte, „știm că urmează să atacați și voi, e în regulă, însă cu grijă, ca să nu ne inflamăm prea tare nici noi, nici voi.”

În negociere, această poziționare se traduce prin a-i ceda și tu ceva celuilalt – dar ceva care să nu fie de prea mare importanță pentru tine, totuși pentru el să fie suficient, încât să meargă la tribul lui și să se poată lăuda cu o mică victorie. Asta arată că îi respecți statutul și îi dai voie să contracareze, într-un mod controlat.

***

Poți să înveți ceva despre negociere din orice situație, cu atât mai mult cu cât vorbim despre situații politice la nivel înalt. Conflictul SUA–Iran este o lecție foarte bună legată de folosirea puterii în negociere.   

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Paul check icon
    Trump nu e un strateg cum se chinuie sa il descrie autorul articolului ci un cartofor ordinar. Cat despre arta lui de a negocia e buna pentru a impresiona retardatii care se uita la emisiuni de tipul 'The Apprentice'. Problema e ca atat in SUA cat si la noi sunt prea multi din astia...
    • Like 2
    • @ Paul
      Parerist check icon
      Cartoforii pot fi si strategi buni, ba chiar foarte buni :)
      Acum nu ca-i iau apararea, dupa mine in conflictul cu Iranul cred ca pur si simplu tine partea sauditilor, contracost.
      • Like 0
  • Roxana B check icon
    Ne invata ca intii si-ntii tre sa fii Donald Trump si sa ai "balls", evident avind in spate forta SUA si , si mai in spate suporteri de calibru
    • Like 0


Îți recomandăm

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  BT Business Talks - Corina Cojocaru, CEO BT Pensii

Într-un nou episod din BT Business Talks, podcastul economic și financiar al Băncii Transilvania, am stat de vorbă cu Corina Cojocaru, CEO BT Pensii, despre sustenabilitatea sistemului public, importanța pilonului III și deciziile care ne pot defini calitatea vieții… peste zeci de ani.

Citește mai mult