Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Ce ne mai salvează

Liviu Dragnea - Florin Iordache

Revista presei o primesc pe mail, la șase dimineața. La opt ascult știrile la radio. De ceva vreme încoace mă uit la mesajul necitit din căsuța poștală și mă gândesc că dacă îl deschid o să mă ciocnesc din nou de sentimentul de neputință față de tot ce se întâmplă în societatea în care trăiesc și de sentimentul de rușine că sunt de același neam cu cei care mă conduc ori cu o bună parte din oamenii cu care mă intersectez în cursul zilei. La fel pățesc și cu butonul de pornire de la radio. Aș vrea să știu ce se întâmplă, dar uneori, când ascult declarațiile câte unui politician, simt că îmi bubuie creierul auzindu-le aberațiile și nonsensurile și simt că mă sufoc de furie. Ultima oară când am pățit asta am ascultat declarațiile dlui Dragnea referitoare la situația Colectiv. Așa că apoi am luat o pauză de la radio și revista presei. 

Mă surprind de ceva vreme pendulând între încredere în puterea de schimbare și dezamăgire totală, de care mă apăr prin izolare și retragere. Din postura mea profesională, știu că retragerea este o apărare primitivă și dăunătoare și că implică negarea realității sau chiar a existenței realității. Adică știu că mecanismul ăsta cu „eu trăiesc în bula mea” este nesănătos, fiindcă înseamnă să trăiești într-un fals. Mai știu de asemenea că nu îmi pot pune viața și viitorul în nădejdea unui ideal general de salvare, fiindcă asta e o iluzie, un miraj aflat în afara puterii mele de influență, o fantezie infantilă. Nu voi putea salva lumea cu activismul, după cum nu îmi pot salva nici pacienții dacă ei nu vor să facă ceva pentru ei înșiși. Și atunci? Care să fie calea de mijloc?

Citeam zilele astea „Nevroza balcanică”, a lui Vasile Dem. Zamfirescu. E o culegere de articole și prelegeri în care vorbește despre trăsăturile psihice ale poporului român, o temă care mă preocupă, atât la nivel personal, cât și profesional. Experiența istorică și socială românească ne-a lăsat neterminați ca maturitate psihică. O spune și Zamfirescu, o spun și alți istorici și psihanaliști, o simt și eu în cabinet. Suntem niște copii dezamăgiți, singuri, convinși de propria neputință, care își maschează stima de sine scăzută în bravadă, fațadă, măști și scindări ale sinelui. În fața unor canalii abuzatoare, arhetipuri istorice pentru noi românii, suntem în cele din urmă niște marionete masochiste, cu mintea anesteziată și sufletul suferind. Jinduim după siguranță de la un Tată, un Partid, un Conducător și plătim pentru asta cu prețul demnității, al visurilor, al independenței, al libertății și al nedesăvârșirii noastre, îngropându-ne de vii sub piciorul unor abuzatori psihopați. Vorba lui Bolintineanu: „Capul ce se pleacă paloşul nu-l taie,/Dar cu umilinţă lanţu-l înconvoaie!”

Speranța mea rămâne agățată de refularea și compensarea prin educație și intelect. Atunci când realitatea e frustrantă, te poți retrage, poți nega, te poți face frate cu dracul, poți fi un etern revoltat ori un resentimentar ranchiunos. Dar mai poți și să îți întorci furia în ceva constructiv: în cultură și educație! Omul cult, omul care știe logică, filosofie, literatură, matematică, fizică, care ascultă muzică (da, da, și rock, și simfonică, și operă, și balet) e un om a cărui minte nu poate fi prostită și al cărui curaj greu de dărâmat. Omul cu valori solide e un om puternic. Binele, Frumosul, Dreptatea, Adevărul, nu mai sunt valorile aproape nimănui azi în societatea românească. Totul e relativizat și redus la pulsiune și la utilitatea de moment.

Câtă vreme ne lăsăm și noi, și copiii noștri din ce în ce mai furați de confuzia între accesul la informație și a avea într-adevăr multă informație și de bună calitate în propriul nostru cap, viitorul ne e pecetluit. Copilul (și adultul copil) slab la suflet și la minte va rămâne veșnic la fusta mamei și în umbra tatălui, mereu dependent, mereu infatuat dar în esență lipsit de puterea de a-și lua soarta în propriile mâini. Curajul și luciditatea de a ne vedea imperfecțiunile și neputințele este primul pas spre maturitate! Următorul este să începem să lucrăm la schimbarea noastră în bine.

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Bogdan check icon
    Ce ne mai salveaza? Nimic. Felul nostru de a fi ca popor in ansamblu nu ne permite sa evoluam. Si asta nu e de ieri de azi, e de secole. Smechereala si faraoneala prezente azi peste tot in societatea romaneasca e prezenta acolo din mosi stramosi. Nerespectarea cuvantului dat, nerespecatarea tratatelor cu parteneri internationali, mereu pusi pe pacalit pe cineva, pe facut o combinatie, pe ocolit o lege sau o regula, pe cerseala si pomana, pe calcat pe cadavre pentru un avanataj cat de mic in plus. Romanii nu au conceptul de societate, pentru orice romani e el si ai lui si restul mai da-i naibii. Si asa sunt toti, fara exceptie. E suficient sa ne uitam cum ne urcam in autobuz, cum ne comportam in aeroporturi, cum dam muzica tare fara sa ne pese de vecini si asa mai departe. Iar lucrurile astea ies si mai tare in evidenta in afara tarii, unde suntem in contrast cu tot ce se intampla in jur si pur si simplu nu suntem integrabili. Cum ajung undeva intr-o tara cu apa calda, cum se vede de la o posta unde stau romani. Isi trag toti antena digi sa aiba taraf tv si antena 3. Nu invata nimic din jurul lor, nu se adapteaza, isi pastreaza obiceiurile cu care au venit din tara si asa vor continua si vor muri si ei si copiii lor. Si nu imi spuneti ca nu toti sunt asa, exceptiile nu se pun. Asta exportam, astia suntem. Ce conteaza ca poate 1% avem un nivel mai ridicat, avem si noi aceleasi pacate, tot nu ne pasa de societate si de cei din jur. Eu personal sunt un exemplu perfect si ma fac vinovat de toate cele de mai sus, mai putin partea cu antena digi. Observ la colegii mei cum se implica in tot felul de activitati caritabile, cum se intereseaza de soarta vecinilor mai in varsta carora le duc o traista de mancare cand au timp, oameni care ajuta pe altii la carat bagajul greu pe scari la metrou, sau o mama cu un carucior de copil. Vad oameni care se aseaza langa un cersetor si stau de vorba cu el. Vad toate astea si spre rusinea mea ma lasa rece. Obiceiurile proaste mor greu.

    Si ca incheiere, cand ne plangem de politicieni, sa ne aducem aminte ca ei tot romani sunt, si tot pe aceleasi principii au ajuns acolo unde au ajuns: eu pe primul loc, da-i naibii pe restul. Asa ca sa nu ne mire ca nu vor sa faca nimic pentru tara.
    • Like 3
  • karla check icon
    Pentru orice stat in care guvernantii mai au cat de cat discernamant, raportul MCV precum si posibilitatea activarii Art.7, ar fi ceva teribil. Insa pentru Dragnea and Co. nu sunt sigur ca aceste masuri dure din partea UE vor produce mustrari de constiinta prea mari. Redirectionarea fondurilor UE si activarea Art. 7 , adica banii europeni si dreptul de veto in Consiliul UE, nu vor avea impact asupra penalilor aflati la putere. Ei probabil ca se bazeaza pe acel Fond Suveran de Investitii care va fi infiintat curand, precum si pe proiecte mari realizate intre China-tarile arabe si Romania. Deci observam o distantare de UE si de democratia europeana si orientarea catre state comuniste si autoritare. De ce sa construim infrastructura cu firme din UE care nu dau spagi , cand putem s-o facem cu firme chinezesti si arabe care, pe langa faptul ca sunt ieftine , mai dau si spagi catre politicieni si autoritati locale.
    Pe acesti penali nu-i intereseaza daca Romania iese din UE, deoarece ca oligarh penal roman nu trebuie sa fii cetatean european pentru a -ti cumpara vile si a-ti deschide conturi in banci in state membre UE (Monaco, Austria, Luxembourg, Franta, etc).
    • Like 2
    • @ karla
      Vasile check icon
      destuel procese de corupție care au implicate firme din UE. La toate investițiile mari s-au dat șpăgi în România de investitori din UE și SUA. Nu sunt niște sfinți cei din UE.
      • Like 1


Îți recomandăm

Nicolle Birta

- Maman, c'est du vrai chocolat? (mami, este ciocolată adevărată?). Întocmai ca în povești, băiețelul își lipise nasul roșu, înghețat de frig, de geamul vitrinei frumos decorate, cu prilejul Sărbătorilor de iarnă. - Mais bien sûr c'est du vrai chocolat, (desigur că este ciocolată adevărată), îi răspunsese mama.

Citește mai mult

Povestile Cristinei autografe

„Pe cerul albastru, într-o casă de nori mare și albă, trăiau șase norișori frați. Cinci dintre ei erau gri, iar unul era roz. Cei gri făceau mereu glume pe seama celui roz, pentru că era altfel. Nu numai că era roz, dar atunci când norișorii făceau ploaie, el nu putea să stoarcă nici măcar o picătură. Oricât de tare se străduia. Și toți norișorii râdeau de el...”

Citește mai mult

Eataly

„Am lucrat mulți ani pentru a alege mici furnizori excelenți din Sicilia, Sardinia, Calabria, din toate regiunile din Italia. Am reușit să conving furnizorii să producă mai mult, dar la același standard de calitate. Și să le scriu și spun povestea, să le creez noi ambalaje și tot programul tehnic pentru a face față birocrației. Acum avem 2.000 de furnizori, foarte, foarte mici”, spune Oscar Farinetti.

Citește mai mult