foto: Profimedia
Cum în această perioadă s-au discutat diverse scenarii de crize financiare, mai jos sunt câteva exemple de asemenea crize financiare – ce le-a cauzat, ce se poate învăța din ele.
Dezechilibrul în general este generat de către o politică fiscală dezordonată și nesustenabilă, orientată doar pe rezultate pe termen scurt, care conduce la deficite bugetare ridicate și la finanțarea acestora prin împrumuturi (prin emisiunea de datorie a guvernelor). În general obligațiunile emise de guverne sunt eligibile la operațiuni de refinanțare de la banca centrală. Acest lucru practic inseamnă crearea de (cvasi-)masă monetară de către guverne (pe lângă cea creată de banca centrală). Când masa monetară totală (cea creată de către banca centrală și datoria guvernamentală eligibilă la operațiuni de refinanțare de la banca centrală) depășește rezervele valutare ale băncii centrale, aceasta nu va mai putea apară cursul de schimb cum este regimul de curs fix sau regimul de consiliu monetar. Ci va devaloriza moneda locală și va schimba și regimul de curs fix cu unul flotant sau flotant administrat (managed float). În cazul regimurilor de curs flexibil, pentru corectarea dezechilibrelor se folosește inflația și deprecierea. Iar aceste acțiuni sunt acompaniate de represiune financiară. Adică statul încearcă prin toate mijloacele să ia bani prin sistemul financiar sau să constrângă diverși actori să îi finanțeze datoria publică.
Criza din Argentina – lecția unui consiliu monetar eșuat
Exemplul de manual este criza din Argentina. Argentina în timpul anilor 1990 avea un regim de curs de schimb de tip consiliu monetar, susținut și char dat ca exemplu de către Fondul Monetar Internațional, peso-ul argentinian fiind la paritate cu dolarul american. Această paritate a devenit nesustenabilă din cauza politicilor fiscale nesustenabile atât la nivel central cât și local. Pentru a-și finanța deficitele, aceste autorității au emis instrumente de datorie. Când a devenit evidentă nesustenabilitatea regimului de curs fix, ca urmare a stocului ridicat de datorie (care putea fi convertit în cash, iar cu cash-ul cumpărat dolar) a urmat atacul speculativ. Practic cei care dețineau peso au cerut (prin ordine pe piață) schimbul în dolari la cursul oficial (stabilit prin lege). Cum banca centrală nu a avut rezerve suficiente de dolari pentru a satisface cererea de valută, în ianuarie 2002 a stabilit cursul “official” la 1.4 peso pentru un dolar american. Nici acesta nu a fost sustenabil, așa că după câteva luni a renunțat la consiliul monetar și a modificat regimul de curs fix în regim de curs flotant. În anul 2002, cursul de schimb a ajuns la 4 peso pentru un dolar…
Bulgaria, exemplul pozitiv al disciplinei fiscale
Practic, regimul de curs de schimb fix și în special de consiliu monetar obligă la responsabilitate fiscală. Iar aici, exemplul de manual de bune practici este Bulgaria. Este adevărat, însă, că aceste bune practici au fost implementate ulterior unei crize financiare extrem de puternice (vă mai amintiți de termenul “bulgarizare a economiei”?).
Bulgaria a avut în general excedente bugetare, a avut deficite doar ulterior crizei financiare din 2008, însă din anul 2016 s-a întors la excedent bugetar, iar datoria publică este una dintre cele mai scăzute din Uniunea Europeană (în jur de 22% din PIB). Iar din 2026 va intra în zona euro.
Corecții prin depreciere și inflație
În cazul celui de-al doilea tip de regimuri de curs de schimb – cel flotant și cel cu flotare controlată, corecția se realizează natural prin deprecierea monedei locale și prin inflație. Iar această ajustare o plătesc cei care au venituri în moneda locală și cei care au economii în moneda locală. Întotdeauna inflația și deprecierea monedei locale sunt corelate. Normal că pe termen mediu funcționează regula parității puterii de cumpărare.
În cazul în care dezechilibrul este extern – deficit de cont curent ce trebuie finanțat – corecția se realizează prin deprecierea monedei, care conduce la îmbunătățirea balanței comerciale și implicit a soldului contului curent. Exemple: România, care ulterior crizei financiare din 2008, a reușit să echilibreze (între 2013 și 2015) soldul contului curent, Polonia - însă aceasta a ales în timpul crizei financiare din 2008 să lase zlotul polonez să se deprecieze (vs să majoreze ratele de dobândă pentru a apăra moneda); Turcia ulterior crizei valutare din 2018.
Însă deprecierea monedei locale conduce la inflație, având în vedere că produsele importante vor fi mai scumpe.
În cazul în care dezechilibrul este al bugetului, este folosită inflația, care pe de-o parte crește veniturile nominale ale guvernului din taxe și impozite (ex. cota TVA se aplică unui preț mai mare) și pe de altă parte reduce valoarea reală a stocului de datorie publică denominată în moneda locală (și implicit ponderea acesteia în PIB). Mai mult, ieftinește forța de muncă locală, ceea ce are un efect pozitiv și asupra contului curent.
De exemplu, prin inflație a menținut România datoria publică la o valoare în jurul a 50% din PIB. Inflația ridicată a adus venituri nominale mai mari la buget și a expandat PIB-ul nominal. Astfel, atunci când am raportat datoria publică (în creștere accelerată) la un PIB nominal mai mare (expandat de inflație), datoria ca procent în PIB a rămas relativ constantă.
Însă o rată a inflației ridicată va pune presiune de depreciere a monedei locale.
În cazul celui de-al treilea tip de regim - al unei uniuni monetare, dezechilibrele sunt extrem de greu de corectat și acest lucru se realizează prin ieftinirea forței de muncă, prin concedieri și/sau scăderi de salarii. Și/sau controale de capital.
Grecia și criza datoriilor din zona euro
Cel mai bun exemplu este Grecia.
Pentru orice țară membră a unei uniunii monetare a zonei euro, moneda euro este o monedă străină. Autoritățile țărilor membre ale zonei euro nu au nicio putere în a emite moneda euro sau a promova politici inflaționiste. În ceea ce privește cantitatea de euro emisă și rata sa de dobândă, atribuțiile sunt exclusiv ale Băncii Centrale Europene.
Prin urmare, în timpul crizei datoriilor țărilor periferice ale zonei euro, Grecia nu putea nici emite euro suplimentari pentru plata datoriilor și nici crea inflație (pentru a reduce ponderea datoriei publice în PIB și a ieftini forța de muncă). Așa că corecția s-a realizat prin scăderi de costuri și de salarii. Cu impact asupra creșterii economice și ratei șomajului. Represiunea financiară a venit prin forțarea sistemului bancar să achiziționeze obligațiunile emise de guvernul grec la rate de randament mult sub cele de pe piață (de exemplu la sub 10%, când pe piață se tranzacționau la yield-uri de peste 40%). Lucru care a generat o criză bancară. Care a condus la controale de capital (limitarea retragerilor din conturile bancare la 60 de euro pe zi pe persoană, limitarea ieșirilor de euro din Grecia).
Apartenența la zona euro obligă la responsabilitate fiscală. Însă apartenența la zona euro prezintă un avantaj foarte mare pentru cei care au venituri și economii în euro prin faptul că le asigură o monedă stabilă, credibilă, care nu poate fi influențată (prin depreciere sau inflație) de vreun guvern național care generează prin politicile adoptate dezechilibre macroeconomice.
Din cauza asta guvernele din România nu doresc să intrăm în uniunea monetară. Noi nu suntem în stare să avem o politică fiscală sustenabilă și responsabilă pe care o cere apartenența la zona euro (am avut-o doar când am fost sub acord cu FMI). Preferăm această situație ca să putem corecta erorile de politică fiscală generând inflație, iar consumatorii „plătesc” astfel aceste erori de politică economică suportând inflația.
Jocul dublu al autorităților în crize
Înainte de declanșarea crizei din Grecia, autoritățile au negat până în ultimul moment situația de insolvabilitate în care se afla sistemul financiar grecesc, iar in week-end au adoptat legislația de control al capitalului care nu mai permitea deponenților să își retragă decât 60 euro pe zi per persoană.
Acest comportament este explicat de Ray Dalio în cartea Big Debt Crises. Este în playbook-ul autorităților să transmită informații neadevărate către public și investitori până iau măsurile pe care de fapt le doresc. Și este normal, deoarece în situații de volatilitate ridicată autoritățile pe de o parte și populația și mediul de afaceri pe de cealaltă parte sunt într-un conflict de interese. Autoritățile nu vor avertiza mediul privat cu privire la ceea ce urmează să se întâmple din punct de vedere economic, pentru ca aceștia să nu își poată lua măsuri de protecție, iar autoritățile să poată să dispună de banii lor (prin taxe, diverse restricții la mișcarea fondurilor, controale de capital). Prin urmare, autoritățile pot da mesaje opuse față de acțiunile pe care le vor lua. Prin urmare, este extrem de important ca în situațiile cu volatilitate ridicată să folosim cât mai multe surse de informare, de preferat independente.
În cazul României, avem două deficite nesustenabile - cel de cont curent, aflat în strânsă legătură cu deficitul bugetar. Aceste deficite vor rămâne la valori nesustenabile pentru mulți ani de acum încolo. Iar deficitul bugetar extrem de ridicat (în strânsă legătură cu politica fiscală pro-ciclică) combinat cu o economie aflată în stagflație, stagnare sau chiar recesiune combinată cu inflație ridicată (rezultată din comportamentul fiscal) au un efect negativ asupra eficacității politicii monetare. Prin urmare vom avea o perioadă lungă de inflație ridicată și de rate real negative de dobândă. Și de asemenea, ce se întâmplă într-o situație de politică fiscală prociclică – majorări de taxe în recesiune (când în mod normal ar trebui să le scădem). Și la pachet cu multă represiune financiară – statul care încearcă să extragă cât mai mult din sistemul financiar și să forțeze jucătorii de pe piață să îi cumpere datoria publică.
Dar, pentru a evita o criză financiară, din păcate ne-am pus în situația de a avea nevoie și de noroc. Deficitele vor rămâne nesustenabile mulți ani de acum încolo și pentru a le putea finanța, nu trebuie să se întâmple șocuri externe majore. Cum a fost de exemplu, falimentul Lehman Brothers.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
El spune că România NU avea inițial o criză economică. Era o criză BUGETARĂ și atât. Iar guvernul actual face exact invers decât ce se face într-o criză bugetară. Criza bugetară NU se rezolvă atacând populația, punând-o să suporte greutățile. Asta va duce la scăderea veniturilor populației, la scăderea drastică a consumului și creșterea bruscă a inflației. Aceste lucruri vor duce la o criză economică. Atenție! Inițial NU era criză economică. Abia măsurile guvernului vor PRODUCE criza economică, iar asta se va întâmpla curând, în 3-4 săptămâni.
Iar convingerea mea (foarte rezonabilă) e următoarea: guvernul nu poate fi atât de imbecil chiar dacă așa pare. De fapt el are MISIUNEA asta: să dea la temelie economiei, să o slăbească cât se poate de mult, pentru a ne putea aduce în situația disperată de a ne vinde activele de stat profitabile către străinii interesați, care au sprijinit ajungerea la putere a acestui regim, chiar din acest motiv.
Inclusiv profersorul Coșea spunea că metoda listării la bursă e una mai cu ștaif, mai ”intelectuală”, dar reprezintă același lucru: vânzarea respectivelor active. Iar această vânzare se va face pe mai nimic, deoarece în criza economică (în care vom ajunge premeditat, așa cum am zis) nu se poate vinde la prețuri decente. Și oricum, adaug eu, n-ar trebui să ne vindem activele PROFITABILE. Dar probabil că și aici se va lucra, în sensul slăbirii sau chiar falimentării companiilor inițial profitabile, pentru a le vinde pe cât mai puțin. HALAL guvernare. E doar o clică de trădători. Bine că n-au ajuns la putere suveraniștii. Păi cum să fi lucrat o guvernare în interesul țării când există varianta ”pro-europeană”, mai bine zis ”pro-interese economice străine”? Nu e mai mișto așa?
Lucrurile ar fi simplu de rezolvat dacă s-ar trece la cheltuielile bugetare de pe vremea lui Ciucă, inclusiv pensii și salarii, că de acolo vine gaura. Cum să nu se ducă deficitul la cer când mărești salariile bugetarilor cu peste 20% și pensiile cu 40%? Respectivii au câștigat, respectivii trebuie să plătească.
Ceea ce, la cât de prost conduce bolovanul, e mai mult decât previzibil..
P.S. Bine că la alegerile trecute ”ne-a trecut glonțul pe la ureche”. Acum ne va intra direct în țeastă :-( :-(
Pur și simplu nu ai cum să arăți atâta ură împotriva românilor și să pretinzi că îi "salvezi"!
Mă uitam la ce se preconizează în materie de impozit auto de anul via, păi omori economic trei sferturi din populație! Și pentru ce, pentru "poluare"??