Ce se petrece în capul adolescenților români între 15 și 18 ani nu are nicio legătură cu ce ne închipuim noi despre ei

Foto: Guliver Getty Images

Ce vor adolescenții de la 2019? Sau, mai exact, cum gândește generația celor care nu mai vor să schimbe toată lumea, ci doar lumea lor apropiată?

Sunt privilegiată să mă aflu săptămânal în mijlocul a zeci de elevi de liceu din aproape toată țara și să-i ascult. Nu fac altceva decât să-i ascult. Nu fac mare lucru cu ei, nu-s vreo cercetătoare care are o misiune de a culege informații vitale și apoi să le pun în niște algoritmi deștepți care să ne dea formulă perfectă de relaționare cu ei. Nici profă, nici expert. Doar organizez pentru ei câteva contexte în care ei învață să lucreze în echipe, să-și testeze puterile antreprenoriale, să genereze idei de cum pot schimbă societatea din care fac parte. Ce au ei de făcut e să fie prezenți, curioși, să își pună cât mai multe întrebări despre cum funcționează societatea de unde provin (fie că e vorba de liceu, de orașul lor, de țara sau lumea mare) și să genereze soluții cât mai practice. 

N-am răbdare să aștept prezentarea finală să le văd concluziile, așa că, în timp ce ei lucrează în mici ateliere de brainstorming, mă plimb pe la fiecare grupuleț și încerc să aud ce e în mintea lor. Mă aștept la discuții despre cum vor inventa o aplicație care să salveze lumea sau cum vor deveni oameni celebri în 10, 15 ani. Nu chiar.

Pe locul 1, detașat: Dezvoltare personală& apartenență la un grup

Credem că tinerii stau mult cu capul în telefon, că sunt absenți, că ne le pasă de ce se întâmplă în jurul lor, că sunt superficiali. Dar, surpriză, între 15 și 18 ani, preocuparea cea mai presantă din mintea lor este despre cum să ne simțim mai bine unii cu alții, cum să comunicăm cu părinții, cum să nu ne fie frică să zicem ceea ce credem și cum să lucrăm la stima de sine.

• „Eu zic că o problemă mare în generația noastră este stima de sine, că nu ne valorizăm și nu știm cum să o facem. Și, da, ne trebuie un program despre sănătatea mintală la adolescenți.”
  
• „Băi, da, e o problemă mare acum asta cu relațiile între oameni, oare cum să ne dezvoltăm și să avem relații cât mai bune între noi? Iar lipsă comunicării în familie este una din cele mai grave probleme din zilele noastre” (I, 18 ani, București)
  
• „Nu avem relații reale și e greu să le construim, cum să facem?” (R, 19 ani)
  
• „Hai să facem o platformă mare cu toate voluntariatele disponibile din țară și să le dăm liceenilor șansa să facă ceva practic cât mai devreme”.
  
• „Hai să ne ajutăm și să ne dăm meditații între noi”.
  

Locul 2 și 3: vreau să mă implic în comunitatea din care fac parte

• „La mine în oraș, în Iași, simt nevoia unui transport gratuit pentru elevi, suntem atât de mulți dimineață pe străzi și mereu întârziem la școală, și dacă am avea un autobuz special pentru noi, sigur ar fi mai ușor. Sau, o linie de transport destinată doar pentru elevi. Nu ar fi cool?” (L., 17 ani, Iași)
  
• „Ce facem cu oamenii care își pierd joburile? Ei cui rămân, cum se reintegrează în societate și ce putem face pentru ei?”
  
• „Vreau să rezolvăm odată pentru totdeauna lipsa locurilor de parcare.”
  

Vestea rea e că cel puțin 99% din preocupările de mai sus nu vor fi rezolvate de ei singuri într-un termen scurt. Sunt încă tineri și nu au toate resursele necesare să se implice în lupte grele cu autoritățile.

Vestea bună e că sigur se vor apuca de fiecare problemă, o vor desface în probleme și etape mai mici și vor încerca să vadă până unde pot merge. 1% sigur le va reuși, deja i-am văzut apucându-se de câteva evenimente de artă, întâlniri și dezbateri naționale pe care le vor testa până în primăvară lui 2019.

Vestea extraordinară este că vin din spate câteva generații puse pe treabă, cu un ochi critic-constructiv, mult mai implicate social și preocupate de transformare și care vor avea multe de schimbat în următorii 10, 15 ani în România.   

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp