Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Cea mai bună definiție a „modelului de urmat”. Sau cum a descoperit Matthew McConaughey cine este eroul său în viață

Matthew McConaughey

Foto: Guliver Getty Images

În copilărie, eroii sunt de obicei părinții, ne certăm cu alți copii pentru a demonstra că părinții noștri sunt cei mai buni. Mare parte din copilărie ne dorim să urmăm cariera părinților - avem doctori, avocați sau actori generații la rând. Nu întotdeauna însă ne simțim împliniți urmând drumul părinților. Ne rămân multe lucruri definitorii din acea perioadă, principiile și valorile dezvoltate în perioada când ne doream să fim ca părinții noștri stau la baza personalității noastre viitoare.

Când creștem descoperim supereroi, sportivi, artiști și profesori, așa că ne găsim alte modele de urmat. Ne dorim să fim ca aceștia, nu mereu bazat pe motive obiective. Mințile noastre de adolescenți văd strălucirea și faima și ne dorim chiar dacă nu avem talentul, pregătirea sau superputerile. Când jucam baschet în adolescență nu aveam echipament oferit de către școală, ne cumpăram singuri tricourile. Nimeni nu-și trecea numele lui pe spatele tricoului, eram o echipă de Kobe, Jordan sau Rodman. La vârsta aceea, cred și acum cu tărie, ne gândeam că dacă avem numărul 23 pe spate vom putea să jucăm ca Jordan. Nimeni din aceea echipă nu a ajuns sportiv profesionist, dar pentru o perioadă de 4-5 ani am visat la asta și eram convinși că suntem chiar atât de buni.          

Anii au trecut, ne-am ales o carieră și modele au devenit J.P. Morgan, Bill Gates, Steve Jobs sau poate un manager care ne-a inspirat la primul loc de muncă. Uneori, oamenii se străduiesc o viață să devină la fel de buni precum idolii lor fără să reușească. Eu recomand să lupte doar pentru a deveni cea mai bună variantă a lor posibilă.

Am avut partea mea de eroi, primul fiind tata, când eram copil și ne jucam „de-a războiu”, eram căpitanul, pentru că el era în armată. Eroi din sport când eram în echipa de baschet și alte modele în domenii care îmi captau interesul. Mai devreme sau mai târziu schimbam modelul sau eram dezamăgit, pentru că se dovedeau a fi oameni și ei, nu erau pozele perfecte la care mă uitam eu. Cu toții aveau elemente în construcția lor interioară cu care nu puteam să fiu de acord, așa că la un moment m-am oprit și am înțeles că un erou ar trebui să îți ofere inspirație într-un moment, să te ajute să îți găsești singur calea. Nu te uita după cortină, pentru că sunt riscuri destul de mari să nu-ți placă tot ceea ce vei vedea acolo. Iar când eroul tău te dezamăgește, doare și mai tare.

După o vreme, odată cu maturizarea. am devenit conștient de faptul că trebuie să privesc doar către mine, e nevoie doar să fac persoana ce se uită înapoi din oglindă să fie mândră de ceea ce am realizat. Am înțeles că pentru a avea ceva al tău, pentru a construi succesul propriu, e nevoie să călătorești pe drumuri mai puțin umblate. Dacă mergi pe urmele celor dinainte vei ajunge doar unde au ajuns ei înaintea ta, nu întotdeauna cu rezultate la fel de bune. În discursul de acceptare a premiului Oscar, Matthew McConaughey a povestit cum a descoperit cine este eroul său, și anume el peste 10 ani. La 10 ani distanță, când cineva l-a întrebat cum e să fi devenit eroul său a replicat că nu e nici măcar aproape, mereu eroul sau va fi el peste 10 ani. Este imposibil să devenim eroii noștri, de cele mai multe ori avem neșansa să îi vedem vulnerabili și umani, așa cum au fost de fapt mereu. De ce nu am deveni propriul nostru erou. Un erou care, ca și orizontul, cu cât te apropii de el, cu atât se îndepărtează de tine.

În perioade sensibile, de criză, căutăm cu atât mai mult un model de urmat, emoțiile sunt accentuate și avem nevoie de un far călăuzitor. În aceste situații presiunea afectează și eroii și ne pot arăta latura lor umană mai ușor. Să nu uităm însă că rolul unui erou nu este să îți arate drumul pe care să mergi, ci locul de unde să începi și motivația să o faci. Te inspiră și motivează, nu îți dă o hartă pe care să o urmezi către succesul tău. Nu îi urcați pe un piedestal, doar încercați să învățați cât de mult se poate de la ei și apoi urmați-vă instinctul și scrieți-vă propria poveste. Devino propriul erou, care îți dorești să te inspire!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Salutări, comunitate!

    -Articol de citit! cu mențiunea că și o hartă-i utilă (repetându-mă, dac-o știi citi!).

    Cele bune,
    Purice Narcis-Teofil
    • Like 0
  • Nu reface calatoriile pentru ca iti vei distruge idolii. Din pacate toti ajungem la aceasta concluzie spre sfarsitul calatoriei.
    • Like 0


Îți recomandăm

Solar Resources

„La 16 ani, stăteam de pază la porumbi. Voiam să-mi iau o motocicletă și tata m-a pus la muncă. Aveam o bicicletă cu motor și un binoclu și dădeam roată zi și noapte să nu intre cineva cu căruța în câmp. Că așa se fura: intrau cu căruța în mijlocul câmpului, să nu fie văzuți, făceau o grămadă de pagubă, călcau tot porumbul. Acum vă dați seama că tata nu-și punea mare bază în mine, dar voia să mă facă să apreciez valoarea banului și să-mi cumpăr motocicleta din banii câștigați de mine”.

Citește mai mult

Octavian apolozan

Tavi, un tânăr din Constanța, și-a îndeplinit visul de a studia în străinătate, fiind în prezent student la Universitatea Tehnică din Delft (TU Delft), Olanda, una dintre cele mai renumite instituții de învățământ superior din Europa. Drumul său către această prestigioasă universitate a început încă din liceu, când și-a conturat pasiunea pentru matematică și informatică.

Citește mai mult

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult
sound-bars icon