Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Cea mai bună definiție a „modelului de urmat”. Sau cum a descoperit Matthew McConaughey cine este eroul său în viață

Matthew McConaughey

Foto: Guliver Getty Images

În copilărie, eroii sunt de obicei părinții, ne certăm cu alți copii pentru a demonstra că părinții noștri sunt cei mai buni. Mare parte din copilărie ne dorim să urmăm cariera părinților - avem doctori, avocați sau actori generații la rând. Nu întotdeauna însă ne simțim împliniți urmând drumul părinților. Ne rămân multe lucruri definitorii din acea perioadă, principiile și valorile dezvoltate în perioada când ne doream să fim ca părinții noștri stau la baza personalității noastre viitoare.

Când creștem descoperim supereroi, sportivi, artiști și profesori, așa că ne găsim alte modele de urmat. Ne dorim să fim ca aceștia, nu mereu bazat pe motive obiective. Mințile noastre de adolescenți văd strălucirea și faima și ne dorim chiar dacă nu avem talentul, pregătirea sau superputerile. Când jucam baschet în adolescență nu aveam echipament oferit de către școală, ne cumpăram singuri tricourile. Nimeni nu-și trecea numele lui pe spatele tricoului, eram o echipă de Kobe, Jordan sau Rodman. La vârsta aceea, cred și acum cu tărie, ne gândeam că dacă avem numărul 23 pe spate vom putea să jucăm ca Jordan. Nimeni din aceea echipă nu a ajuns sportiv profesionist, dar pentru o perioadă de 4-5 ani am visat la asta și eram convinși că suntem chiar atât de buni.          

Anii au trecut, ne-am ales o carieră și modele au devenit J.P. Morgan, Bill Gates, Steve Jobs sau poate un manager care ne-a inspirat la primul loc de muncă. Uneori, oamenii se străduiesc o viață să devină la fel de buni precum idolii lor fără să reușească. Eu recomand să lupte doar pentru a deveni cea mai bună variantă a lor posibilă.

Am avut partea mea de eroi, primul fiind tata, când eram copil și ne jucam „de-a războiu”, eram căpitanul, pentru că el era în armată. Eroi din sport când eram în echipa de baschet și alte modele în domenii care îmi captau interesul. Mai devreme sau mai târziu schimbam modelul sau eram dezamăgit, pentru că se dovedeau a fi oameni și ei, nu erau pozele perfecte la care mă uitam eu. Cu toții aveau elemente în construcția lor interioară cu care nu puteam să fiu de acord, așa că la un moment m-am oprit și am înțeles că un erou ar trebui să îți ofere inspirație într-un moment, să te ajute să îți găsești singur calea. Nu te uita după cortină, pentru că sunt riscuri destul de mari să nu-ți placă tot ceea ce vei vedea acolo. Iar când eroul tău te dezamăgește, doare și mai tare.

După o vreme, odată cu maturizarea. am devenit conștient de faptul că trebuie să privesc doar către mine, e nevoie doar să fac persoana ce se uită înapoi din oglindă să fie mândră de ceea ce am realizat. Am înțeles că pentru a avea ceva al tău, pentru a construi succesul propriu, e nevoie să călătorești pe drumuri mai puțin umblate. Dacă mergi pe urmele celor dinainte vei ajunge doar unde au ajuns ei înaintea ta, nu întotdeauna cu rezultate la fel de bune. În discursul de acceptare a premiului Oscar, Matthew McConaughey a povestit cum a descoperit cine este eroul său, și anume el peste 10 ani. La 10 ani distanță, când cineva l-a întrebat cum e să fi devenit eroul său a replicat că nu e nici măcar aproape, mereu eroul sau va fi el peste 10 ani. Este imposibil să devenim eroii noștri, de cele mai multe ori avem neșansa să îi vedem vulnerabili și umani, așa cum au fost de fapt mereu. De ce nu am deveni propriul nostru erou. Un erou care, ca și orizontul, cu cât te apropii de el, cu atât se îndepărtează de tine.

În perioade sensibile, de criză, căutăm cu atât mai mult un model de urmat, emoțiile sunt accentuate și avem nevoie de un far călăuzitor. În aceste situații presiunea afectează și eroii și ne pot arăta latura lor umană mai ușor. Să nu uităm însă că rolul unui erou nu este să îți arate drumul pe care să mergi, ci locul de unde să începi și motivația să o faci. Te inspiră și motivează, nu îți dă o hartă pe care să o urmezi către succesul tău. Nu îi urcați pe un piedestal, doar încercați să învățați cât de mult se poate de la ei și apoi urmați-vă instinctul și scrieți-vă propria poveste. Devino propriul erou, care îți dorești să te inspire!

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Salutări, comunitate!

    -Articol de citit! cu mențiunea că și o hartă-i utilă (repetându-mă, dac-o știi citi!).

    Cele bune,
    Purice Narcis-Teofil
    • Like 0
  • Nu reface calatoriile pentru ca iti vei distruge idolii. Din pacate toti ajungem la aceasta concluzie spre sfarsitul calatoriei.
    • Like 0


Îți recomandăm

E.ON predictibilitate facturi

Din 1 iulie, jocul s-a schimbat complet în piața energiei. Asta înseamnă că furnizorii nu mai practică tarife reglementate, iar prețurile se stabilesc liber, în funcție de evoluția pieței. Da, asta a însemnat și facturi mai piperate pentru mulți dintre noi, așa că apare întrebarea firească: ce putem face ca să avem mai mult control asupra facturii lunare?

Citește mai mult

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult