„Dacă faci o faptă bună, e cuviincios să nu te știe nimeni”.
„Dacă un copac cade și în pădure nu e nimeni care să-l audă, a mai căzut copacul?”
De crescut, am crescut cu prima vorbă. Până când mi-am dat seama că a doua este cea care amplifică binele, iar prima e doar un îndemn la sfială și la o modestie conformistă și seacă.
De mai mulți ani, încerc un lucru simplu: să ajut, atunci când pot. Și, de foarte multe ori, vorbesc despre asta. Nu pentru a face ceea ce se numește, acum, pe internet, „virtue signaling”. Ci pentru că am observat că este mult mai eficient așa. Fiecare persoană poate produce o cantitate limitată de bine. Însă, atunci când mai mulți află că este nevoie de ajutor, o parte dintre ei chiar fac gestul necesar.
În ultimii doi ani, mi-am „dăruit” ziua de naștere pentru HOSPICE Casa Speranței. Este un loc în care nu am avut niciodată inima să mă duc, dar, cumva, am căutat o cale de a-i oferi ce îmi stă în putere. Sigur, aș fi putut doar să donez bani. Însă ar fi fost mai puțin decât au reușit să facă oamenii care mi-au înțeles mesajul și au contribuit și ei.
În 2019, am reușit, împreună, să oferim 29 de vizite la domiciliu pentru pacienții diagnosticați oncologic sau 12 zile de internare în centrul HOSPICE. În 2020, contribuția noastră a însemnat echivalentul a 5 zile de consiliere, educație și îngrijire medicală pentru un pacient internat în unul dintre centrele de îngrijire HOSPICE.
De ce îmi pasă de cauza asta? Am povestit chiar într-o scrisoare adresată celor de la HOSPICE. Pentru că mama mea a murit din cauza unei tumore cerebrale. Și știu cât de mult ar fi însemnat pentru ea o îngrijire paliativă mai bună, de care la Buzău nu a avut parte. Mama a fost cea care m-a învățat că, atunci când pot să fac bine, să nu ezit. Iar mamele sunt pentru totdeauna. Dovadă, faptul că nici până acum nu am avut inima să merg, fizic, la HOSPICE. A făcut asta, în schimb, soțul meu. Care, după campania mea, și-a dăruit și el ziua. Și a strâns chiar mai mulți bani.
Binele făcut de un om îmi amintește de o insulă frumoasă. Binele vorbit are efect de contagiune, îi ajută pe mai mulți să descopere unde este nevoie de ajutor și să ofere cât vor și cât pot. Dar să ofere. Iar insula se transformă, încet, într-un arhipelag. Este cel mai frumos proces de contaminare pe care omenirea îl poate rostogoli.
Mai am un argument. Cu toții știm cât de dificilă a fost comunicarea cu DSP, în ultimele luni. Marian Rădună, pe care îl cunosc de câțiva ani, a avut ideea că și oamenii pot sări în ajutor. Așa, a făcut call-centerul de voluntari. Am fi putut să participăm la el cei 76, care ne-am înscris în prima fază. Dar am ales și să vorbim despre ce facem, să arătăm câtă nevoie e de ajutor. Și, pentru că am făcut asta, acum suntem aproape 200 de voluntari. Și, în ziua în care scriu acest text, numărul apelurilor preluate a trecut de 1000 în 24 de ore.
Așadar, eu nu o să mă mai sfiesc niciodată să vorbesc, atunci când pot să fac un bine la care ar putea participa și alții. Între bănuiala unora că aș face asta din vreo lăudăroșenie și șansa ca mesajul să ajungă la mai mulți oameni, a doua mi se pare că este varianta care are cu adevărat un sens.
Vă invit și pe voi să intrați pe Galantom și să vă dăruiți ziua! Gândiți-vă că este o alternativă numai bună la clasicele petreceri, pentru care nu e deloc momentul acum, în pandemie. Și o să vedeți ce împliniți și bucuroși o să fiți apoi.
Iar pentru cei care vor să facă și alte fapte bune, anul acesta Giving Tuesday se desfășoară în perioada 1-8 decembrie. O întreagă săptămână a generozității, în care fiecare persoană este invitată să #punăinimă și să facă orice faptă bună, indiferent că este vorba despre donații în bani, sânge, resurse, timp sau un simplu gând bun. Pentru că gesturile bune nu e musai să fie mari, ci multe. Inițiativele se pot înscrie pe site-ul: www.givingtuesday.ro.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.