Foto: Virgil Simonescu/ Inquam Photos
Dragnea, Giuliani, chiar și Trump, miliardarul de la TV. Tăriceanu, Cioloș și o aroganță de-a lui Putin. Politica, corupția, pesta porcină, reacțiile benigne ale ambasadei SUA, nunta fiului și diferenta de vârstă între noră și soție. Mama nu a fost invitata... Jandarmii și extratereștrii. Procuratura salveaza țara cât timp nu este confiscată de jigodii. Două avioane rusești interceptate de britanici deasupra Mării Negre. Chinezii tac si fac. Conflictul din Siria s-a stins pentru presă. Cine știe cine l-a câștigat? Dar cui îi pasă în definitiv?
Cred că lumea în general se împarte în două: nu în tineri și bătrâni, nu în gulere albe sau gri, nu în populiști și liberali, ci în cei care se uită la televiziunile transmise prin cablu și cei care nu o mai fac. Categoria din urmă se uită la Netflix, HBO Go și alți broadcast-eri de conținut video. Copiii lor se joacă pe PS4 și smart phone-uri, se uită la YouTube-eri și comunică prin Snapchat și Instagram.
Facebook se apropie ca nivel de calitate de televiziunile mai sus menționate. A decăzut în rândurile noii generații. E învechit și populat cu conținut comercial. Bleah! Stai și te intrebi: oare cum or putea trăi acești împătimiți ai viitorului fără contact cu tragediile politice? Cum or putea exista fără ca mintea lor sa conțină imaginea zâmbetului lui Dragnea cu dinții puțin stricați ițindu-se pe sub mustață?
În urmă cu două decenii eram în plin avânt dot com. Internetul demola construcții solide și le înlocuia cu o realitate virtuală. Companiile inovative își mutau modelul de business în on-line și tot ce era tradițional părea a fi învechit. Au apărut atunci voci ce păreau autorizate clamând că așa zisa strategie este de acum istorie. Nu mai există reguli și tot ceea ce contează este viteza. Cine se mișcă repede câștigă. Michael E Porter însă, ca un adevarat părinte al teoriei strategiei, a intervenit și i-a contrazis pe toți. Nimic din ceea ce este nou nu schimbă contextul strategic. Cei care gandesc pe termen mediu și lung sunt mult mai înclinați să reușească, mult mai susceptibili să asimileze turbulențele apărute pe parcurs și să le pună la treabă în favoarea concurenței reale, îmbogățite de noile tendințe ale lumii noastre.
Tresărirea timidă a ONG-urilor noastre se înscrie in tendința mondială. Se construiește puterea civică a clasei de mijloc. România este încă la început. Doar aproximativ 25%-30% din populație reprezintă clasa de mijloc românească astăzi, în timp ce Statele Unite are 59% clasă de mijloc, iar în Europa clasa mijlocie variază între 64% în Spania și 80% în Danemarca. Și totul are legatură cu strategia sau lipsa ei. În viața personală și în afaceri. Nimic nu este absolut, totul este relativ. Exista unii oameni care, fără o strategie explicită, pun pasiune în ceea ce fac și mai devreme sau mai târziu au succes, așa cum există în același timp teoreticieni ai strategiei care, fără să pună un strop de pasiune în ceea ce fac, rămân numai cu tehnica desăvârșită, în timp ce practica e la pământ. Astăzi, trăim un nou val tehnologic, iar succesiunea acestor valuri pare a fi din ce în ce mai rapidă. Aparent, se adânceste prăpastia între ignoranți și cei conectați la nou. Însă cei conectați îngroașă pătura celor bine plătiți și în consecință nevoile primare sunt acoperite. Ne găsim din nou în situația în care cu fiecare nou val, strategia pare învechită și absolut totul depinde de inteligența artificială. Este adevărat, conceptele strategice se schimbă, îmbracă alte și alte forme: avantajul strategic nu mai este sustenabil decât în măsura în care este reînnoit permanent, acoperirea strategică depășește granițele naționale, iar scopul strategic devine mult mai larg geografic, dar mult mai specializat decât înainte. În general, lumea se specializează din ce în ce mai mult și fiecare individ are locul lui din ce în ce mai bine definit. O să mai treacă o vreme în care inginerul electronist o să mai facă construcții, iar arhitectul o să mai facă retail, însă vremurile acestea se apropie de sfârșit. Rămâne o concluzie la care trebuie să reflectăm: trăim în așa fel încât lumea politică ne influențează viețile? Sau chiar noi suntem cei care ne croim lumea politică din jurul nostru? Este o chestiune de perspectivă. Iar pe termen mediu și lung avem nevoie de o strategie care să nu țină cont de lucruri vremelnice. Clasa de mijloc își reglează velele astfel încât să păstreze cursul, navigând cu viteza evoluției lumii. Mai mare sau mai mică. Nu depinde de noi să fim parte a clasei de mijloc. Dar dacă suntem, depinde de noi să sperăm.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
O alta organizatie ar trebui sa gestioneze baza de date cu oamenii din Romania in care sa se inregistreze ce stie fiecare sa faca si ce face de fapt, iar acestia sa semnaleze cati oameni sunt in somaj si cate locuri de munca asteapta sa fie ocupate, cauzele care mentin oameni fara joburi si fara orizont si zone defavorizate care trebuie impulsionate...Si asa mai departe. Noi toti nu mai facem fata complexitatii si vorba ardeleanului,' la lucru mult numai cu odihna-i dai de cap'!...Coplesiti fiind de prea multe probleme ale societatii multi dintre noi abandonam sa fim activi. Aici cred ca rezida sanse bune de a face lucrurile sa mearga spre bine: in a ne organiza pe preocupari, pe domenii ! Toti acesti oameni care nu sunt indiferenti la tragediile politice au o energie care poate fi folosita si directionata pe cateva domenii. Si aceste mici organizatii pot fi initiate de catre partidele de opozitie. Numai astfel oamenii pot fi atrasi chiar sa devina membri ai acestor partide, daca se pun pe tapet acele comisii la care se pot inscrie...Gasind acolo alti oameni ca si ei, care vor SA FACA CEVA, pot misca Romania! Alfel suntem o masa amorfa de mii si mii de creiere care se agita fara sa poata sintetiza idei PE DOMENII. Amestecand toate domeniile ne pierdem energiile ajungand coplesiti de propriul entuziasm. Nu mai vorbesc ca tentatia lumii virtuale ii alieneaza pe atatia!
Cred ca in Romania se va schimba ceva cind patura de jos va progresa si nu in materie de salariu, ci in materie de mentalitate.
Traim intr-o vreme in care cu mici exceptii , toata lumea are acces la EDUCATIE si ca unii aleg sa fie asistati si altii sa faca munci grele si prost remunerate, este numai consecinta actiunilor si nazuintelor lor.
Deci daca o sa ne frectionam cu Cosbuc si Zaharia Stancu in 2020, atunci probabil ca nimeni nu ne va putea scoate din buimaceala mentala in care plutim de la revolutie incoace.
Problema este ca partidul ne vrea saraci si prosti, pentru ca asa ne tin dependenti si in loc sa faca ceva pentru patura de jos in materie de formare educationala , da cu ajutoare sociale in ei .
Asta nu se va schimba...
Deci credinta mea este ca migratia romanilor in UE este cel mai bun lucru care se poate intimpla , pentru ca produce o schimbare de mentalitate a celor care pleaca si ii obliga pe toti cersetorii moderni gen: bugetari , asistati , pensionari la 40 de ani samd ... sa-si revizuiasca viitorul.
In momentul asta patura asta de 15-30% plus diaspora care trimite bani in tara cu nemiluita , tine tara asta de cu 60% bugetari , asistati , pensionari samd...
Intr-un climat politic normal , oamenii astia ar avea o sansa pentru ca sunt convins ca aceasta majoritate nu este rea, ci este inraita de o clasa politica care o vrea asa.
PSD si cei asemenea chiar daca vor pleca de la putere , nu vor pleca de la butoane si cit timp va fi asa, nimic nu se va schimba esential. Singura sansa este falimentul acestui model . Falimentul apare cind "afacerea" nu mai poate fi finantata.
Faptul ca suntem cum suntem nu are nici o legatura cu accesul fizic la educatie , are legatura cu calitatea noastra si cel mai important cu lipsa de strategie la nivel guvernamental de a crea oameni cu meserii.
Atitudinea majoritatii fata de educatie este oglindita in toleranta aceptarii clasei politice de azi.
Daca-mi spui ca toata liota de asistati si bugetari angajati pe cumetrii se intimpla din cauza ca trebuiau sa mearga prin padure la scoala , nu o sa te cred.
Ca sa fiu mai exact, atit timp cit societatea va cultiva statul acasa pe ajutor social si cariere pe cumetrii , poti sa vii sa-i iei cu Mercedesul de la poarta si tot nu se va rezolva nimic.
Cred ca raspunsul il vom avea la urmatorul scrutin electoral daca nu ne incaleca astia total.
Voi stiti ca muncitorul calificat occidental castiga aproape cat un birocrat? Aici acelasi muncitor nu intra in restaurant de 28 de ani iar concediul este o injuratura grava la adresa patronului.