Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Republica împlinește opt ani de existență. Vă mulțumim că ne sunteți alături în această călătorie prin care ne poartă bunul simț, nevoia unei dezbateri de calitate și dorința pentru un loc mai bun în care să ne spunem ideile.

Cei cărora li se rupe. „Nimeni nu a făcut o greșeală mai mare decât cel care nu a făcut nimic, pentru că putea face prea puțin“

„Singurul lucru necesar pentru ca răul să triumfe este ca oamenii de bine să nu facă nimic.” 

Asta afirma în secolul XVIII politicianul englez Edmund Burke. Îmi pare una din cele mai profunde idei despre moralitate și implicare socială emise vreodată de mintea omului. Cu alte cuvinte, să stai degeaba și să nu faci nimic e foarte, foarte periculos. 

Lenea, indecizia și indiferența sunt fatale. Răul, degradarea și entropia cresc atunci când forțele binelui nu se manifestă, ca să echilibreze și să oprească pericolul.

Originea miserupismului românesc

Scriu despre asta pentru că de curând m-am implicat în sprijinul unui candidat la primărie (din partea unui partid mic) și ce mi-au auzit urechile de la oamenii de rând în precampanie m-a îngrozit. „Nu vreau să aud de politică!” „Toți sunt la fel!” etc. Niște clișee care demonstrează că respectivilor, pe de o parte, fie le este lene să gândească, fie aceștia sucombă oboselii de a vedea că peisajul administrativ e neschimbat. Asta e interpretarea mea indulgentă, dar tot nu justifică agresivitatea cu care îți trântește câte unul „pleacă de aici cu politica dumitale“.

Le-am spus că „politică“ vine de la grecescul „politeia“, un derivat din „polis“ (oraș), și are, între altele, sensul de „drept a cetățenilor“. „A face politică“, spune DEX-ul, înseamnă „a lua parte în mod activ la discutarea și rezolvarea treburilor statului“. Le-am spus că politica asta pe care o hulesc îi afectează în mod direct, chiar dacă ei cred că se pot fofila. Că prețul energiei și căldurii din apartamentele lor e reglat politic. Că aerul pe care îl respiră, că e poluat sau nu, are legătură cu politica. Cu cine e sus, acolo, la butoane. Că refugiul în viața lor particulară nu e o soluție, că mai devreme sau mai târziu politica îi ajunge. Că e musai să iasă din pătrățica lor confortabilă și să se intereseze de mersul trebilor cetății. Să fie cetățeni, proactivi și prosociali. Că autismul și închiderea și indiferența nu-i salvează.

Oboseală și negare

Sau poate că fuga și indiferența lor vine din ceea ce englezii numesc „denial“, negarea realității. Nu vor să vadă, pentru că e dureros. Sunt unii oameni care nu vor să știe dacă au cancer, de exemplu, pentru că nu pot suporta ideea. Sau nu vor să vadă că trăiesc într-o relație abuzivă. Preferă să se îmbete cu apă rece și să găsească justificări (șubrede) pentru orbirea voluntară cu care întâmpină realitatea. În aceeași logică, miserupiștii pe care i-am pomenit mai sus preferă să meargă în ziua alegerilor la grătar la țară, să bea bine și să se veselească. Și să uite că, iaca, au fost azi alegeri. Că „oricum nu câștigă decât corupții“, și „nimic nu se schimbă“. Bașca alte clișee pe care le auzim de ani de zile.

În psihologie stilul acesta de a gândi se cheamă „profeție autoîmplinită“, și se verifică peste tot: dacă tu crezi că nimic nu se schimbă, nici nu vei face vreun efort, cât de mic (că doar „nimic nu se schimbă...“). Ei, și ce să vezi, nici nu s-a schimbat nimic. Pentru că nu ai făcut nimic. Logic.

Efectul Kitty Genovese

Asta e una din explicațiile pe care încerc să le găsesc miserupismului și indiferenței ce caracterizează o pătură foarte largă de români. De fapt, sunt mai multe posibile explicații. Ne place să spunem că românii sunt „așa și așa“, răi și leneși etc. Or fi, dar există niște constante comportamentale general umane, care fac din oameni niște momâi indiferente atunci când e cazul să acționeze.

Pe 13 martie 1964 o newyorkeză pe nume Kitty Genovese era înjunghiată în apropiere de aprtamentul ei din Queens. Țipetele i-au fost auzite de vecini (numărul acestora era de 37 sau 38), însă nimeni nu a chemat poliția. Ulterior, într-o anchetă făcută de New York Times, vecinii-martori au spus că bănuiau că e vorba de o dispută domestică, deci nu au intervenit. Mulți au spus că se așteptau să intervină alții, dintre cei care au auzit-o pe femeie țipând. Se așteptau să intervină alții! Luați-vă câteva minute și gândiți-vă la ideea asta: „Se așteptau să intervină alții...“ E o descoperire enormă în psihologia socială (de atunci se numește „sindromul Kitty Genovese“), și un comportament verificat în multe alte situații.

Oamenii se așteaptă ca alții să facă ceva. Ei, cel mult, vor imita comportamentul celui care face primul ceva. Oamenii sunt ființe gregare și nu prea le place inițiativa. Au nevoie de un lider. Dar de ce să nu fii tu, cititorul acestui text, acel lider? Cel care, de exemplu, își convinge 2 prieteni să meargă la vot? Sau îi explică unei bătrâne ce și cum despre candidatul X sau Y? Sau strânge semnături pentru un partid cu niște candidați de calitate bună, sau le explică nătăfleților că a face politică e ceva pozitiv și important și moral etc.. Adică să nu mai cazi pradă profeției automplinite și nu lăsa nici pe alții să o îmbrățișeze (inconștient).

Închei cu alte cuvinte mărețe ale lui Edmund Burke: „Nimeni nu a făcut o greșeală mai mare decât cel care nu a făcut nimic, pentru că putea face prea puțin.“

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Trebuie schimbata legea electorala,primarii sa fie voluntari(fara salar)!Sunt curios, cine ar candida!
    • Like 1
  • Mi se pare jignitor limbajul folosit, desi dau dreptate autoarei per general. Nu poti obliga toti cetatenii sa participe/ia atitudine la ce-ti convine tie, pentru ca drepturile cetatenesti sunt "subiective": "Drepturile fundamentale cetatenesti reprezinta acele drepturi ale cetatenilor care sunt esentiale pentru existenta fizica, pentru dezvoltarea materiala si intelectuala a acestora, precum si pentru asigurarea participarii lor active la conducerea statului. Drepturile fundamentale sunt acele drepturi subiective ale cetatenilor, esentiale pentru viata, libertatea si demnitatea acestora, indispensabile pentru libera dezvoltare a personalitatii umane, drepturi stabilite prin Constitutie si garantate prin Constitutie si legi." De asemenea, modul in care vedem realitatea este la fel de subiectiv. Si ca sa continui, ce inseamna asta? "Lenea, indecizia și indiferența sunt fatale. Răul, degradarea și entropia cresc atunci când forțele binelui nu se manifestă, ca să echilibreze și să oprească pericolul." De unde stie autorea care este binele meu sau ce-mi doresc eu in viata? Cu ce drept, daca nu aderez la o idee sau la o anumita actiune civica autoarea ma numeste "lenesa, indecisa si indiferenta"? Fortele binelui care sunt, ma rog? Ca si comunistii ziceau ca ei sunt de bine la un moment dat...Ca sa nu zic ca toata lumea e "de bine"- oficial. De atata bine am ajuns aici. Al naibii bine, ca daca nu e al nostru, devine automat rau...
    • Like 0
  • Cred ca videoul asta ilustreaza f bine ce ziceai.
    https://www.youtube.com/watch?v=y5lSsIjw4do&feature=youtu.be
    • Like 0
  • check icon
    Am stat si eu si m-am gandit zilele astea ca poata teoriile mele conform carora sistemul este de vine nu sunt bune, ca de fapt de vina sunt oamenii, ca indivizi. Dar nu, nu este OK sa transferi responsabilitatea administrarii treburilor statului individului. In democratie chistia cu administrarea treburilor statului revine unui numar restrans de oameni, pe care noi, la alegeri, ii delegam sa ne reprezinte interesele. Ca astia odata ce au mandatul de reprezentare in mana devin niste escroci este o problema de sistem. Sistemul nu face nimic pentru a elimina de la butoane mandatarii care nu isi respecta mandatul. Noi, putem, cel mult la alegeri sa ne manifestam puterea, adica responsabilitatea. Din nou sistemul ne pune pe noi, indivizii, sa "alegem" niste escroci, sau poate niste oameni cinstiti care devin escroci ulterior prin mecanismele care fac presiune pe smechereli. Noi in realitate nu mai avem nici macar posibilitatea sa votam fiindca suntem pusi sa alegem dintre candidatii pe care ni-i vara pe gat niste structuri mafiote, partidele si nu avem la dispozitie alternative dezirabile (cei cativa independenti sunt fie niste necunoscuti, fie niste oameni indoielnici manati de dorinta de a se ajunge, de a avea recunoastere sociala si prea rar de imboldul de a face ceva pentru "polis"). Oricum, chiar daca am avea optiuni electrorale corecte, mandatarii nostrii, ne vor trada fiindca, sistemul functioneaza prost, este corupt fundamental, nefunctional, nereprezentativ. In sistemul asta am asistat acum cateva zile doar la modul in care sistemul, nu noi indivizii, a venit, prin Curtea Costitutionala si ne-a explicat ca reprezentativitatea alesului este prea putin importanta, ca primarii si presedintii de consilii judetene trebuie alesi intr-un singur tur, cu admiterea posibilitatii foarte probabile de a avea conductori ai cetatii cu un procent infim din totalul voturilor exprimate. In marea majoritate a localitatilor din tara nu exista candidati care sa obtina 50%+1 din voturile valabil exprimate, deci majoitatea vor fi niste alesi nealesi. In majoritatea localitatilor prezenta la vot din totalul populatiei cu drept de vot este de cca. 40%, hai sa fie 50%. UN primar care obtine in primul tur 30% din voturile exprimate are in realitate doar 15% raportat la numarul de alegatori. Pe de alta parte cei 30% obtinuti in conditiile in care ceilalti candidati obtin si ei cate 25% ne arata ca, din 100% prezenti la vot, este desemnat castigator o persoana care NU are mandat de la 70% din cei care s-au prezentat si nu are manadat, adica nu a fost votat de 85% din cei care aveau dreptul sa o faca. Adica 85% nu te aleg si tu iesi castigator, sau 70% au votat pe altcineva si tu iesi totusi castigator. Eu vad ca sistemul ne limiteaza dreptul de a deveni activi, chiar daca numai la alegeri (alegerile sunt momentul in care noi, indivizii, devenim responsabili sau suntem responsabilizati) si ne spune iarasi ca nu are rost, ca nu contam, ca tara nu este a noastra, nu ne apartine, ca noi suntem doar niste iobagi pe mosiile boierilor. Dupa toate astea sa vii sa spui ca iobagii sunt de vina fiindca boierii sunt niste jeguri, inseamna ca nu intelegi cum functioneaza lumea asta sau intelegi, dar avand interese, o punguta cu niste maruntis de primit de la boieri, ne spui povesti. Totusi s-ar putea ca si individul sa fie responsabil de prostul mers al lucrurilor, dar dintr-o alta perspectiva. Faptul ca noi nu ne putem pune de acord cu nici o tema ne face debili in fata clasei politice, a feudalului. Nu reusim sa ne adunam nici macar 100 de oameni sa sustinem prin mecanisme specifice o ideea macar, una singura, care sa creasca responsabilitatea administratorilor. Aici este deja vina noastra. Suntem orgoliosi, pusi pe harta, lenesi si cel mai grav inculti civic. Si se ajunge la educatie. Se ajunge la scoala, care ne invata matematica teoretica fara nici o aplicare in viata noastra si care nu ne invata care sunt mecanismele de functionare a statului, ca sa putem fi activi si altfel decat prin comentarii la articole subtirele.
    • Like 0
  • Sa nu faci nimic e foarte dificil : nu stii niciodata cand ai terminat. :-)
    • Like 1
    • @ Vladimir Marton
      check icon
      :) si poti incepe exact cand vrei tu, u cand se inghesuie toti :)
      • Like 1
  • O mica observatie: poate ca s-o numi Sindromul Kitty Genovese prin anumite cercuri insa denumirea corecta (din psihologia sociala) este Bystander Effect. Mai exact, efectul spectatorului: nimeni nu intervine pt ca se asteapta ca altcineva sa o faca. Si toti spectatorii gandesc la fel astfel incat de fapt nu intervine nimeni. E una din explicatiile pasivitatii. A doua este triunghiul agresor-victima-salvator care previne orice persoana cu apucatori de erou ca este posibil ca victima sa ii respinga vehement tentativele de salvare.
    • Like 0
  • Ai tot dat tot felul situatii in care omul nu se implica in afacerile cetatii,dar nu ai vazut (tot) adevarul.Problema adevarata nu sunt oamenii din sistem(candidatii) ci sistemul in sine.Si nu poti schimba un sistem decat ignorandu-l.Cum ar fi de exemplu daca nimeni nu ar mai platii nici un fel de taxe?Daca toti am ignora in mod voit si fatis sistemul?Doar atunci am reusi sa facem in directia schimbarii sistemului.Dar atat timp cat tu se supui sistemului,platesti taxe,te duci la vot,mergi cu 50 km/h in localitate,etc,etc,tu ii dai putere sistemului si devii sclavul lui pierzandu-ti puterea de a schimba sistemul.De ce i-as da credibilitate si putere unui sistem in care eu nu cred?
    • Like 2
    • @ Alexandru Manghiuc
      Asta ar duce la anarhie. Solutia nu este sa nu platesti taxe desi imi pot imagina o tara atat de bine condusa incat sa nu fie nevoie de taxe. Dar asta ar insemna ca statul trebuie sa sponsorizeze toate utilitatile sociale publice de la armata pana la invatamant si sanatate. Este clar, daca lasam fiecare sa se apere, sa se vindece si sa invete pe cont propriu este o libertate cu care majoritatea noastra nu pot trai. Poate in viitor in Ierusalimul ceresc. Intretimp avem nevoie de autoritati si institutii care se ne conduca, apere, vindece si sa ne invete la care este normal sa contribuie fiecare cetatean. Nu asta e problema ci proasta gestiune a resurselor, plata unor servicii ineficiente samd.
      • Like 0
    • @ Sandor Albert
      Duh?!Pai despre anarhism este si vorba....(din limba greacă αναρχία - „fără archon”, fără stăpân)Fa-ti putin timp sa vezi ce-i cu curentul asta politic.....Statul este cel mai retard parazit in adevar.Iti ia banii(sau munca,timpul,viata ta),iti da o multime de legi prin care iti spune ce sa mananci,pe cine sa regulezi,unde ai voie sa traiesti si ce sa fumezi.Si cand te lasi pe mana lui,ca el trebuia sa aiba grija dc e-n spitale de exemplu,afli cu mirare ca el te omoara de ani de zile.Nici macar de gazda lui nu mai are grija...Deci cum e cu "nevoia" asta de stat?Ti-e frica ca traiesti prea mult si ca trebe cineva sa te omoare?Nu,nu avem nevoie de nici un stat,Statul,alaturi de bani,zei,sunt niste nascociri omenesti,nu sunt reali si nici nu ar trebui sa existe.Nu ai nevoie de nici o autoritate sa-ti spuna cum sa-ti traiesti scurta si insignifianta ta viata.
      • Like 0
  • check icon
    exista si o alta explicatie : sa luam ca exemplu obligativitatea existentei trusei de prim ajutor auto :) cati dintre dumneavostra sunteti pregatiti sa omorati un cardiac dandu-i primul ajutor dupa un accident auto ? dar sa perforati un plaman cu costele rupte ? dar sa complectati 2 zile la politie documentele solicitate internarii unui pacient luat de pe strada din fata salvarii sosite la locul accidentului, evident erau 8 oameni raniti si o salvare :) ? o tara a carei conducere considera ca salariul micro asigura linistea si va transforma pe toti in hoti casa apucati ziua de maine, va si trateaza ca pe niste delicventi. in principiu conducatotii se uita in oglinda dimineata si automat, si apoi toata ziua vad numai delicventi :)
    • Like 2
  • karmaval check icon
    Din pacate suntem afectati in masa de sindromul Kitty Genovese... Cum gasim remediul ? - aceasta e-ntrebarea...
    • Like 0
  • check icon
    Doamna Alexa îmi pare din categoria junilor care, dacă au citit ceva savantlîcuri, cred c-au idee și ce e aia viață. Eu unul am îndoieli (despre acea pricepere) - și putem pune oricînd de-o discuție mai amplă. / În paralel, ador să descopăr, în spatele chipurilor cuminți, agresivitatea omului normal.
    • Like 2
    • @
      Dix'n check icon
      Good joke! Bye!
      • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult