E deja seară. O cumințenie de lumină a mângâiat Duminica aceasta creștetul de copil al României. Floriile.
Un termen păgân, ne spun unii, o sărbătoare păgână. Iar noi le spunem că ea face dovada că cei dinaintea noastră au botezat păgânismul, au restaurat în Hristos oameni. Prin Florii avem dovada unei istorii umane care ne leagă cu istoria începuturilor creștinismului și Europei.
Alții nu-și pot numi sărbătorile astfel. Și-atât.
În Biserică, cine a ascultat Evanghelia, a aflat de ce Hristos era deranjant. Pe de o parte, o femeie varsă mir peste capul Său, semn de prețuire, mir scump. Și Iuda Iscarioteanul crede că e pierdere de fonduri pentru săraci. Pe de altă parte, Lazăr cel înviat în Betania, confirmând prin propria existență forța de Înviere a Mântuitorului, atrage de partea sa oamenii, lucru care supără pe farisei. Și pe cărturari asemeni. Iar ceea ce-i deranjează pe oamenii de la Templu cel mai tare este strigătul de bucurie al copiilor când Iisus Galileanul trece prin cetatea Ierusalimului. Copiii cred în El, asta deranjează cumplit.
Se pune la calea omorârea omului care-i tulbură. E deranjant pentru că aduce bucurie unde ei trebuie să inspire doar teamă, aduce lumină într-o lume a intereselor obscure. E prea mult pentru ei, e de nesuportat. Prin Iisus Hristos se face dovada că Dumnezeu nu are fișă de lucru, că nu ține cont de cei care cred în chestiunile tehnice ale credinței, că Dumnezeu e liber să fie Dumnezeu.
E liber să învie morții, să vindece, să ierte sau să certe, să dăruiască pâine sau să usuce smochini- cum se va întâmpla mâine la revenirea din Betania, unde înoptează. Luând asupra Sa păcatele lumii, Hristos intră în Ierusalim. Ca un Miel spre junghiere. Copii recunosc Mielul, recunosc jertfa și sunt gata să-i lumineze ziua cât sunt lăsați. Seara coboară zăbravnic peste Ierusalim. Hristos este deja interogat- auzi tu ce zic aceștia...? Nu contează argumentele, nu contează logica mesianică a faptelor Sale, nu contează nimic din ceea ce va spune începând de astăzi dinaintea autorităților, fariseilor, cărturarilor ori saducheilor. Contează dor ce va rosti dinaintea Ucenicilor și nici aceștia nu sunt fideli Învățătorului până la capăt.
Aici este drama săptămânii care începe. Dumnezeu permanent arătând iubire. Ceilalți confirmând că sunt doar oameni, schimbători și alunecoși. Istoria ne spune că Ponțiu Pilat aduce mai mulți soldați în Ierusalim decât de obicei. Simțea nevoia de liniște la Paștele iudeilor ce se apropia. În umbra Templului dau în clocot însă furiile, se plăsmuiesc deja plasele de prindere a Pescarului de oameni care este Hristos. Cel ce plânge de milă săracilor, din grija pungii, ține Evanghelistul să ne pomenească, vinde pe Învățător. Nu, nu săracii vor fi ajutați din arginții săi. Se va cumpăra un cimitir pentru sinucigași și străinii de Ierusalim. Prețul vânzării lui Dumnezeu este mereu un cimitir...
Acum este seară. Acasă, aici, în România, trăim deja din amintirea încă unei Duminici care a trecut. Grijulii așteptăm săptămâna ce vine. Copiii i-au surâs azi lui Dumnezeu. Nu lăsați să treacă seara fără să-i sărutați pe frunte. Ascund acolo o tainică și surâzătoare prietenie cu Dumnezeu. Ei știu. Și Dumnezeu îi prețuiește că se joacă mereu cu El. Sunt, fără nici o îndoială, preferații Lui.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
În concluzie eu zic că nu contestarea voinței lui Dumnezeu în lume, de către noi, este atitudinea înțeleaptă, ci credința nestrămutată în binele final al acțiunilor Sale, combinată cu meditația, după puterile fiecăruia, în scopul deslușii sensurilor ascunse ale celor întâmplate. În grădina Ghetsimani, înainte de patimile Sale, Iisus s-a rugat lui Dumnezeu Tatăl așa: Părinte, de voiești, treacă de la Mine acest pahar. Dar nu voia Mea, ci voia Ta să se facă.
În ”Frații Karamazov” era pusă în discuție o ipotetică întoarcere a lui Hristos în Spania catolică, în secolul XV, pe timpul lui Torquemada și al temutei Inchiziții. Ghici ce ar fi pățit Fiul Domnului, deși Torquemada recunoaște că el crede în această întoarcere dar îi reproșează lui Isus întoarcerea. De ce? Tot pe chestiuni tehnice și sociologice.
Ar trebui să întoarcem Biserica noastră născută în secolul VIII către oameni, cum a fost și la început. Și primul pas ar fi mai puțin mercantilism și mai multă modestie. Luați exemplul defunctului patriarh Pavle al Serbiei, este un model de urmat.
mai greu acum in epoca informatiei sa mai prostesti lumea cand raspunsurile sunt la un click distanta
Referitor la raspunsul catre dragos, avem ratiune deci nu putem fi acuzati ca gandim si analizam. Iar motive de contestare a religiei avem multe, furnizate chiar de "slujitorii domnului" la toate nivelurile. Dar grav este ca si de la nivel "superior".
Ma uimeste faptul ca te crezi un mare intelegator al rostului religiei. Este, daca vrei, doar parerea ta, cele ce ai mentionat, nu are rost sa o consideri o lectie pentru toti ceilalti ce nu vad lucrurile ca tine si se indoiesc. De altfel nici nu ai considert-o lectie!? Valabil pentru toate postarile tale.