Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Chipul Floriilor - o sărbătoare, spun unii, păgână. Nu lăsați să treacă această seară, fără să vă sărutați copiii pe frunte...

E deja seară. O cumințenie de lumină a mângâiat Duminica aceasta creștetul de copil al României. Floriile. 

Un termen păgân, ne spun unii, o sărbătoare păgână. Iar noi le spunem că ea face dovada că cei dinaintea noastră au botezat păgânismul, au restaurat în Hristos oameni. Prin Florii avem dovada unei istorii umane care ne leagă cu istoria începuturilor creștinismului și Europei. 

Alții nu-și pot numi sărbătorile astfel. Și-atât. 

În Biserică, cine a ascultat Evanghelia, a aflat de ce Hristos era deranjant. Pe de o parte, o femeie varsă mir peste capul Său, semn de prețuire, mir scump. Și Iuda Iscarioteanul crede că e pierdere de fonduri pentru săraci. Pe de altă parte, Lazăr cel înviat în Betania, confirmând prin propria existență forța de Înviere a Mântuitorului, atrage de partea sa oamenii, lucru care supără pe farisei. Și pe cărturari asemeni. Iar ceea ce-i deranjează pe oamenii de la Templu cel mai tare este strigătul de bucurie al copiilor când Iisus Galileanul trece prin cetatea Ierusalimului. Copiii cred în El, asta deranjează cumplit.

Se pune la calea omorârea omului care-i tulbură. E deranjant pentru că aduce bucurie unde ei trebuie să inspire doar teamă, aduce lumină într-o lume a intereselor obscure. E prea mult pentru ei, e de nesuportat. Prin Iisus Hristos se face dovada că Dumnezeu nu are fișă de lucru, că nu ține cont de cei care cred în chestiunile tehnice ale credinței, că Dumnezeu e liber să fie Dumnezeu. 

E liber să învie morții, să vindece, să ierte sau să certe, să dăruiască pâine sau să usuce smochini- cum se va întâmpla mâine la revenirea din Betania, unde înoptează. Luând asupra Sa păcatele lumii, Hristos intră în Ierusalim. Ca un Miel spre junghiere. Copii recunosc Mielul, recunosc jertfa și sunt gata să-i lumineze ziua cât sunt lăsați. Seara coboară zăbravnic peste Ierusalim. Hristos este deja interogat- auzi tu ce zic aceștia...? Nu contează argumentele, nu contează logica mesianică a faptelor Sale, nu contează nimic din ceea ce va spune începând de astăzi dinaintea autorităților, fariseilor, cărturarilor ori saducheilor. Contează dor ce va rosti dinaintea Ucenicilor și nici aceștia nu sunt fideli Învățătorului până la capăt. 

Aici este drama săptămânii care începe. Dumnezeu permanent arătând iubire. Ceilalți confirmând că sunt doar oameni, schimbători și alunecoși. Istoria ne spune că Ponțiu Pilat aduce mai mulți soldați în Ierusalim decât de obicei. Simțea nevoia de liniște la Paștele iudeilor ce se apropia. În umbra Templului dau în clocot însă furiile, se plăsmuiesc deja plasele de prindere a Pescarului de oameni care este Hristos. Cel ce plânge de milă săracilor, din grija pungii, ține Evanghelistul să ne pomenească, vinde pe Învățător. Nu, nu săracii vor fi ajutați din arginții săi. Se va cumpăra un cimitir pentru sinucigași și străinii de Ierusalim. Prețul vânzării lui Dumnezeu este mereu un cimitir...

Duminica Floriilor

Acum este seară. Acasă, aici, în România, trăim deja din amintirea încă unei Duminici care a trecut. Grijulii așteptăm săptămâna ce vine. Copiii i-au surâs azi lui Dumnezeu. Nu lăsați să treacă seara fără să-i sărutați pe frunte. Ascund acolo o tainică și surâzătoare prietenie cu Dumnezeu. Ei știu. Și Dumnezeu îi prețuiește că se joacă mereu cu El. Sunt, fără nici o îndoială, preferații Lui. 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Nu lasati sa treaca nicio seara fara sa va sarutati copiii. Iubiti-i, iubiti-va aproapele, Iubiti! Asa, veti fi fericiti, senini, plini si impliniti. Adaugati cat mai multe la iubire si fiti buni. Cat mai mult. Restul, sunt povesti...
    • Like 0
  • Alexius check icon
    Corect grăit-ai părinte: ”Prin Iisus Hristos se face dovada că Dumnezeu nu are fișă de lucru, că nu ține cont de cei care cred în chestiunile tehnice ale credinței, că Dumnezeu e liber să fie Dumnezeu”. Fără a fi nepracticant, fără a fi ateu, fără avea tendințe spre catarism cred totuși că Biserica privește cu totul altfel această chestiune și tinde a deveni mult prea tehnică chiar și pe înțelesul lui Dumnezeu nu numai al credincioșilor.
    În ”Frații Karamazov” era pusă în discuție o ipotetică întoarcere a lui Hristos în Spania catolică, în secolul XV, pe timpul lui Torquemada și al temutei Inchiziții. Ghici ce ar fi pățit Fiul Domnului, deși Torquemada recunoaște că el crede în această întoarcere dar îi reproșează lui Isus întoarcerea. De ce? Tot pe chestiuni tehnice și sociologice.

    Ar trebui să întoarcem Biserica noastră născută în secolul VIII către oameni, cum a fost și la început. Și primul pas ar fi mai puțin mercantilism și mai multă modestie. Luați exemplul defunctului patriarh Pavle al Serbiei, este un model de urmat.
    • Like 3
    • @ Alexius
      Superb, felicitări din toată inima, o plăcere să citești niște erudiți.
      • Like 0
    • @ Schipor Stelian
      check icon
      Adică, așa cum spune înțelepciunea strămoșească „na-ți-o frântă că ți-am dres-o!”
      • Like 0
  • Andrei check icon
    toate sarbatorile sunt pagane, biserica crestina a furat tot ce a putut de la altii, la unele le-a schimbat denumirile, la altele nici nu s-a mai obosit, dar simbolistica a ramas aceeasi
    mai greu acum in epoca informatiei sa mai prostesti lumea cand raspunsurile sunt la un click distanta
    • Like 2


Îți recomandăm

Simona Halep

„Opriți asta! E inuman!”, nu m-aș fi putut abține să strig dacă eram pe Rod Laver Arena, cu toate că vedeam mai mult decât meciul de tenis Simona Halep -Lauren Davis, vedeam unul dintre marile filme ale tuturor timpurilor.

Citește mai mult

Gabriela Firea - Carmen Dan

Noi, cei mulți și tăcuți, care am tolerat ani după ani impostura, nesimțirea, lipsa responsabilității și a integrității. „Nu putem face nimic!” - m-am uitat în ochii lui mânioși și m-a invadat o rușine teribilă pentru că generația mea nu a reușit să schimbe nimic. (Foto: Inquam Photos / Octav Ganea)

Citește mai mult

Help Autism

Mărul este roșu. Jucăria este roșie. Geaca este roșie. Un copil „tipic” învață culorile spontan, aproape fără ca părintele să își dea seama când s-a petrecut acest lucru. Un copil cu autism are, de obicei, o astfel de achiziție doar după eforturi chinuitoare și după munca neobosită pe care o fac psihologii, terapeuții și părinții, nevoiți să lupte în fiecare zi pentru fiecare mic progres, pentru fiecare nouă punte legată cu lumea.

Citește mai mult