Sari la continut

La 9 ani de Republica, întrebăm: ChatGPT la urne – Ce ar vota inteligența artificială? Dar tu?

De 9 ani, Republica construiește o comunitate în care ideile prind glas și dezbaterile autentice fac diferența. Anul acesta, facem un experiment: l-am întrebat pe ChatGPT cum ar vota la alegerile din România. Însă întrebarea cea mai importantă rămâne pentru tine: cum alegi tu viitorul? Scrie, alătură-te conversației și hai să schimbăm România împreună!

Cine crede că ”toți profesorii sunt incompetenți”, să vadă cum e să lucrezi ore întregi peste program, să-ți cumperi singur materialele didactice și să fii tratat ca un funcționar inferior

Școală

Profesorii nu sunt babysitteri, asistenți sociali sau saci de box pentru frustrarea unui sistem disfuncțional. Sunt oameni care și-au dedicat viața formării generațiilor viitoare, dar care acum sunt tratați cu dispreț, ignoranță și chiar cu violență.

Să fie clar: educația nu este un serviciu pe care părinții „îl plătesc” indirect prin taxe și pe care profesorii sunt obligați să-l ofere fără pretenții de respect. Nu suntem slugi. Nu suntem roboți care funcționează pe un salariu de mizerie, ignorând umilințele zilnice. Nu suntem vinovați pentru toate eșecurile unei societăți care și-a pierdut reperele.

Fiecare insultă, fiecare amenințare, fiecare ridicare din umeri la problemele din școli erodează fundația educației. Fără profesori respectați, școala se transformă într-un teren de haos, unde disciplina e o glumă proastă, iar învățarea devine un proces inutil.

Cine crede că „toți profesorii sunt incompetenți” sau că „școala nu mai înseamnă nimic” să încerce să țină în frâu o clasă de treizeci de copii, să le explice de ce educația contează, să suporte insulte de la părinți și nepăsarea autorităților. Să vadă cum e să lucrezi ore întregi peste program, să-ți cumperi singur materialele didactice și să fii tratat ca un funcționar inferior.

Respectul pentru cadrele didactice nu e un moft. E o necesitate. Și dacă societatea continuă să ignore acest adevăr, să nu se mire când haosul și analfabetismul funcțional vor deveni regula, nu excepția.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Este adevarat, nu toti profesorii sunt exceptionali ( in nici o meserie nu exista doar varfuri). Dar multi isi fac datoria si mult mai mult decat atat. Daca nu sunt respectati ...da, nu va mai avea cine sa infrunte 'haosul și analfabetismul funcțional'
    • Like 0
  • Bunicul meu (cel patern) a fost profesor de horticultură, mama și bunica au fost invățătoare. Unchi, inginer si profesor de avionică. Alt unchi medic si profesor la școala post liceeală de asistenți. Practic am crescut cu dascăli și printre dascăli.
    Ce aveau toți in comun ? Simțul datoriei, onoarea de a fi profesionist. Necesitatea unei conștiințe linistite.
    Desigur, fuseseră formați înainte de 45.
    Astăzi nu o să găsiți motiv pentru a crede că profesorii sunt mai buni decăt societatea din care provin.
    În programare există o vorbă ; gunoi bagi, gunoi iese.
    Bănuiesc că și în alte domenii se aplică.
    În rest, să auzim numai de bine.
    • Like 2
    • @ George Bucsan
      Si totusi. https://www.g4media.ro/romania-pe-podiumul-mondial-la-campionatul-de-robotica-first-championship-2025-din-houston.html

      Nu cred ca bunicii dvs ar fi fost de acord cu o generalizare asa de jenanta si atat cinism ieftin la adresa tuturor profesorilor. Eu si multi altii am avut si profesori buni chiar si in anii 80-90. Poate ati fost dvs ghinionist . Rau. În rest, să auzim numai de bine. De la altii....
      • Like 1
    • @ George Bucsan
      Si totusi. https://www.g4media.ro/romania-pe-podiumul-mondial-la-campionatul-de-robotica-first-championship-2025-din-houston.html

      Nu cred ca bunicii dvs ar fi fost de acord cu o generalizare asa de jenanta si atat cinism ieftin la adresa tuturor profesorilor. Eu si multi altii am avut si profesori buni chiar si in anii 80-90. Poate ati fost dvs ghinionist . Rau. În rest, să auzim numai de bine. De la altii....
      • Like 0
  • teren de haos = exact ce trebuie. nu e o scăpare, e un proiect amplu. autorii sunt politrucii. motivația lor e simplă: o populație ușor de prostit. perspective ..... nu. cuvânt definitoriu: niciodată.
    • Like 1
  • Valentin check icon
    Problema nu e cu profesorii, ci cu programele școlare, examenele și manualele școlare. Comparat cu ce se întâmplă în sisteme de educație performante, sistemul nostru își dezvăluie hibele: alambicat, fără legături între materii, îndesat cu furca, mult peste capacitatea vârstei. Soluții? Există, dar nu se dorește implementarea lor:

    1. ACCEPTATEA ÎN COMISIILE DE PROGRAME ȘCOLARE, SUBIECTE DE EXAMEN ȘI MANUALE ȘCOLARE SĂ SE FACĂ ÎN BAZA UNUI NUMĂR DE ANI (10-15) DE PREDARE LA GRUPA DE VÂRSTĂ RESPECTIVĂ (adică nu ai ce căuta în comisie de gimnaziu dacă n-ai predat niciodată la gimnaziu, la fel cum un medic nu poate profesa fără ani de rezidențiat);

    2. FUNCȚIILE OBȚINUTE ÎN SISTEM ȘI CALITAEA DE AUTOR DE MANUALE SĂ FIE CONSIDERATE CONFLICT DE INTERESE;

    Ar mai fi și altele, dar acestea sunt mai urgente.
    • Like 1


Îți recomandăm

Radu Jude la Paris

Adevărul e că nu ieșim în lume cu prea multe. Cu excepția performanțelor câtorva sportivi, începând cu David Popovici, a câtorva companii private care au trecut granița și aspiră la statutul de unicorni și a filmelor din „noul val”, România nu iese prea mult în evidență. De aceea, orice „ieșire în lume” face foarte mult bine imaginii unei țări în deficit uriaș de imagine internațională.

Citește mai mult

Theodor Paleologu, diplomat și președinte al Fundației Paleologu. Foto: Inquam Photos / Bogdan Buda

Pe fondul ascensiunii extremismului la nivel mondial, mulți se întreabă acum ce s-a întâmplat cu societatea și de unde a ieșit la lumină ura aceasta aproape perceptibilă fizic între oameni care nici nu se cunosc personal. Căci trăim, iată, vremuri în care amenințarea și injuriile sunt elemente la ordinea zilei. Mulți aproape că le ignoră, pentru că, pe nesimțite, ele s-au normalizat. Drumul de aici la agresivitate fizică e scurt. Și asupra acestui pericol atrag atenția mulți oameni ai cărților, care știu din istorie ce se întâmplă cu societățile în astfel de perioade.

Citește mai mult

politician - Foto: Mihajlo Maricic / Panthermedia / Profimedia

Bun, cartea Rinocerii e una despre o epidemie de “rinocerită”. Oameni de toate felurile, cu probleme normale și vieți ca ale noastre, află că în localitatea în care ei trăiesc au apărut niște rinoceri, deși situația era improbabilă. Pentru că rinocerii trăiesc pe lângă mlaștini, nu în zone secetoase, ca aceea din orașul lor. Foto: Mihajlo Maricic / Panthermedia / Profimedia

Citește mai mult

Victor Rebengiuc, Când rinocerii

Ca de obicei, bula s-a grăbit să tragă concluzii și să-i îmbrățișeze pe cei pe care îi cred vizați de piesă. Că n-au avut oportunitățile și privilegiile noastre (nu știu care noi că eu, una, nu m-am născut în puf). Că nu-și dau seama cât de nocivă e extrema dreaptă. Că o duc rău și, iată, ăsta e rezultatul unei revolte legitime. Iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac.

Citește mai mult

 Chris M

Pentru Chris Simion-Mercurian, scriitoarea și regizoarea de teatru care a pornit visul, și pentru partenerul ei, Tiberiu Simion-Mercurian, întreaga călătorie a însemnat nouă ani de eforturi, sacrificii și momente de criză, dar și întâlniri și emoții imposibil de trăit altfel. „Nouă ani a durat. A început în 2016. A fost foarte complicat. Și foarte impredictibil.

Citește mai mult