Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Cine ești dumneata, domnule Dominic Fritz?

Dominic Fritz a cântat la pian Deșteaptă=te, române!/ foto captură video)

Dominic Fritz a cântat la pian Deșteaptă-te, române!/ foto: captură video

Această întrebare este inspirată de titlul unui film, „Cine ești dumneata, domnule Sorge?” (un film din 1961, despre un celebru spion al secolului al XX-lea). În mod firesc, este o întrebare despre un primar alogen, ales de timișoreni în anul 2020. Cetățean german, dar „timișorean de suflet”, după propria mărturisire, Dominic Fritz s-a indigenat în acest oraș-simbol al României democratice în calitate de voluntar străin în acțiuni misionare pentru copiii din cartierul Freidorf și de activist într-un program de „mentorat pentru adulți cu dizabilități intelectuale”. Toate aceste ipostaze au izvorât din cultura confesională a lui Dominic Fritz, din mizericordia, caritatea și misionarismul său social. 

A fost adoptat firesc de acest oraș și, la rândul lui, s-a adaptat plenar în acest oraș al libertății românești dobândite în 1989, oraș care s-a situat în durata lungă în prelungirea spiritului libertății exersat în Banat și promovat de mișcarea de rezistență armată anticomunistă. Această rezistență a fost mult mai amplă și cu o durată mult mai lungă decât în cazul altor grupuri de partizani anticomuniști din restul țării. 

Beneficiind de aceste precedente istorice și culturale, cetățenii Timișoarei, animați de un spirit relaxat, nesupuși autoconstrângerilor etnocratice, etnocentrice și ale naționalismului integral, l-au considerat pe Dominic Fritz un concitadin cu drepturi depline chiar minoritar fiind, ceea ce spune mult despre Timișoara europeană, tolerantă și generoasă cu toți cetățenii săi. Primarul Fritz a performat cel puțin prin amenajarea unei noi fețe edilitare, renovate a Timișoarei, fapt ce a configurat un peisaj urban central- european. Am vizitat cu ocazia Zilei Naționale a României acest oraș al adolescenței mele și am remarcat atmosfera relaxată, sărbătorească, fără contorsiuni și căutări artificioase, cu oameni senini care au populat străzile orașului în această zi. Nu pot să-mi reprim un subiectivism definitiv în percepția acestui oraș, unde odinioară „am fost tânăr pe străzile Romei”. Am constatat atmosfera respirabilă, destinsă, calmă, civilizată a acestui oraș, fără stridențe, fără gălăgia specifică mulțimii de oameni, o lume care se simțea bine, cu fețe la fel de senine și bucuroase în ziua sărbătorii noastre naționale. Târgul de Crăciun s-a etalat prin opulența decorațiunilor și prin bogăția produselor, peste care, înspre seară, s-a suprapus sunetul grav, dar cu tonalități calde, al clopotelor maiestuoasei catedrale mitropolitane. Erau, parcă, o binecuvântare a divinității asupra oamenilor acestui oraș, care în urmă cu 34 de ani sângera eroic și martiric în numele libertății românești redobândite. De altfel, și catedrala era plină de credincioși care-și trimiteau rugăciunile către Dumnezeu în aceeași liniște și seninătate și într-o remarcabilă atmosferă de pietate colectivă, anonimă, tăcută și multiplă.

Ceea mi s-a părut demn de evidențiat, peste toată această atmosferă sărbătorească, cu terase, cafenele, restaurante pline de oameni, a fost mulțimea de tineri pe care i-am întâlnit în librăriile orașului în această zi. Am trăit o bucurie specială să remarc interesul pentru carte și lectură al tinerilor din librării și preocupările intelectuale de „zăbavă în cetitul cărților”. Toate acestea îți inspiră un sentiment de optimism în direcția culturală a societății românești și trimite spre o anumită acuratețe intelectuală a omului, prin curățenia spirituală a omului de carte. Este un optimism pe care generația mea l-a împărtășit cu predilecție din muzica promovată de formația „Creedence Clearwater Revival”, adică „Renașterea în credință și în apa limpede”. 

Această atmosferă caldă și senină a fost punctată de primarul Dominic Fritz care, în mijlocul concitadinilor săi, în Piața Libertății, a interpretat magistral la pian Imnul României, „Deșteaptă-te, române!”, demonstrând că are o cultură muzicală pe măsură. Același primar a coborât dintr-o anume severitate a funcției sale și a interpretat vocal, cu altă ocazie, Imnul Banatului, „Iorgovan, frumoasă floare”. Sper că este vorba despre un primar providențial, venit de aiurea să-și împlinească rostul vieții sale într-un oraș prestigios și eroic și în mijlocul unor oameni unde cumsecădenia, spiritul de toleranță și bucuria de a trăi definesc marca acestui oraș european. În preajma comemorării eroilor Revoluției din 1989 de la Timișoara, primarul Dominic Fritz își convertește efortul de prim edil al orașului într-un act indirect de omagiere a acestui oraș.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Într-un oraș cu pretenții occidentale și cu o istorie atât de bogată, un primar competent și mai ales incoruptibil este mai necesar ca aerul. Și se pare că timișorenii au șansa asta. În același timp originea sa germana mai repara din imaginea grav deteriorată de un alt reprezentant al acestei etnii - cu "foncție " mare în stat- nu mai are rost să îl numesc.
    Timișoara, ca mai toate orașele mari ale României, are multe probleme de rezolvat. Cu atât mai mult contează calitatea celor din administrația publică. Dar și a cetățenilor orașului- până la urmă cei aleși, democratic, în diverse funcții,sunt oglinda celor care i-au ales. În acest sens, dacă ar fi să facem o comparație răutăcioasă, bucureștenii nu prea au motive de mândrie. Un oraș care a ales primari că Halaicu, Lis, Ciorbea, Oprescu sau Firea, nu poate emite pretenții de corectitudine sau competență administrației locale. Faceți o vizită turistică în cele două orașe și o să vedeți diferența.
    Tot înainte, domnule Fritz! Să fiți cinstit și fără frică!
    • Like 0
  • Asta sa vada "mandrii ca sunt romani",in plus vorbeste limba romana asa de curat incat multora dintre demnitarii de la Invatamant sa le fie un pic jena de "pocirea limbii nationale",incepand cu Abramburica,Genunche,etc.
    • Like 1
  • Intrutotul de acord cu atmosfera placuta de 1 decembrie, insa nu stiu in ce masura i s-ar datora d-lui Fritz. Talent pentru muzica o fi avand, insa pentru munca de management si administratie in niciun caz. Orasul a batut pasul pe loc in cei 3 ani de mandat ai d-lui Fritz (in afara unor proiecte incepute de predecesorul sau nu stiu sa existe proiecte proprii ale actualei administratii, in afara unuia legat de digitalizarea Primariei... nu e cam putin ?). Asa ca pentru mine dl. Fritzs ramane cel mult un "politician" asa cum singur s-a autointitulat pe FB.
    • Like 0
    • @ cristian spataru
      Mhai Nai check icon
      Ai ceva informatii de la Radio Erevan, despre fondurile ce trebuiau sa vina de la Bucuresti in acesti ani?
      • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult