Sari la continut

Republica împlinește 10 ani

Un deceniu în care am ținut deschis un spațiu rar în România: unul al ideilor curate, al argumentelor care nu se tem de lumină și al vocilor care gândesc cu adevărat. Într-o vreme în care zgomotul crește, noi am mizat pe ceea ce contează: conținut de calitate, autentic, fără artificii, libertate de gândire, profunzime în loc de superficialitate. Pentru că doar așa România poate merge înainte. Să rămânem împreună într-un loc al reflecției, al întrebărilor care incomodează și al conversațiilor care schimbă ceva. Scrie, întreabă, contestă, propune. 
Republica îți aparține. De 10 ani și pentru anii care vin.

Cine face pușcărie în cazul în care companiile de stat nu își plătesc taxele la stat?

Eugen Teodorovici - Inquam Photos / Octav Ganea

Foto Inquam Photos / Octav Ganea

Referitor la măsura propusă la Ministerul Finanțelor Publice privind pedeapsa cu închisoarea pentru companiile care nu își plătesc taxele și impunerile decise de ANAF, am și eu câteva întrebări.

  • cum se face că suntem atât de exigenți acum, după o perioadă de amnistie rar întâlnită în istoria noastră, în care foarte multor „jmekeri de partid” / „baroni”) li s-au iertat datoriile fiscale?
  • cine face pușcărie la companiile de stat care nu își plătesc taxele la stat? Dacă nu face nimeni, atunci această dublă măsură nu este corectă! 
  •  ce se întâmplă cu firmele care nu plătesc taxele la stat deoarece statul nu le plătește TVA-ul de recuperat (vezi situația din decembrie 2018)? Sau subvențiile din agricultură (vezi dezastrul APIA din 2018)? Sau contribuțiile pentru personalul medical?
  • ce se întâmplă cu firmele care demonstrează în instanță că impunerile / recalculările decise de ANAF nu sunt corecte? Dacă administratorul a făcut închisoare în timpul procesului, cine îi dă anii înapoi? Face închisoare agentul ANAF care a stabilit impunerea eronată?
  • ce se întâmplă cu închisoarea cauzată de efectul sistemic? Exemplu: o companie nu plătește taxele, iar administratorul intră în pușcărie! Persoana respectivă era cheie în companie, firma este decredibilizată și situația acesteia se deteriorează masiv (pierde clienți, trece pe pierdere etc). Furnizorii firmei respective nu își mai încasează facturile și, la rândul lor, nu plătesc taxele la stat din cauza problemei de cash flow! Deci, fac și ei pușcărie .. pentru aceeași problemă! Credeți că efectul de domino e mic? Vă înșelați, deoarece suma tururor creanțelor tuturor firmelor din România este de 371 mld RON la finalul anului 2018, de 3 ori peste întreg creditul bancar și dublu față de acum un deceniu. Termenul mediu de încasare a facturilor din businessul românesc este de 110 zile, cel mai mare din Europa! Deci firmele de la noi sunt mai interconectate ca niciodată ...

În fine, ceea ce vreau să spun este că: dacă aplici legi nemțești, într-o țară românească, rezultă DEZASTRU! Ai pretenții, oferă tu mai întâi! Vrei să impui toleranță zero la indisciplină fiscală, atunci privește în oglindă mai întâi. Rezolvă problema companiilor de stat, plătește la termen obligațiile statului către mediul de afaceri, redu riscul sistemic din business prin dezvoltarea pieței de capital ca și sursa de finanțare alternativă, tehnologizează / depolitizează / debirocratizează ANAF și investește în resursa umană, astfel încât inspectorii fiscali să fie cu adevărat profesioniști ... și apoi ... poți să le tai capul tuturor celor care fură de la acest popor prin neplata taxelor! 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Îți recomandăm
Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Perfect valabile punctele de vedere din articol. Oricum Teodorovici e o mare bovina de partid, un pupincurist inrait numai sa-si tina scaunul sub fund.... Asa a fost mereu, asa va muri (da Doamne mai repede!). Profesionalism = 0, Moralitate = 0, corectitudine = 0. Asta e ministrul de finante al Romaniei.
    • Like 0
  • Daca Hotzlando ar fi stiut sa faca ceva (profesional vorbind) atunci ar fi fost tehnocrat. Si stie tot poporu ca de tehnocrati trebuie sa ne fie frica sau cel putin scarba.
    Sa lasam in continuare politicieni pafaristi, inconjurati de plutoane de consilieri pe probleme de dat cu parerea sa se catere in functii de unde pot lua la tinta putinele lucruri care mai merg cat de cat in tara asta si sa le repare ei.
    • Like 0
  • Asta nu e lege nemțească, boss, e haiducie dîmbovițeană... nu-i bai, între timp a retras-o hoțlando, pe modelul gârbovan, deși mă aștept s-o țină la îndemînă sub mapă, că nu se știe!
    • Like 0
  • Eu, cred că dacă tov. discotecă nu a făcut pușcărie după ce a anunțat, în direct, că a primit diploma ”la poartă”, fără niciun fel de studii, niciun rău platnic nu poate fi condamnat, în condițiile în care tocmai au fost iertați cei cu datorii... nu-i discriminare?! adică, doar clienții de partid au drepturi?!
    • Like 1
vezi toate comentariile
Subiecte din acest articol
Îți recomandăm

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult

Cybersecurity

„Avem un exces de producție în anumite intervale orare- de exemplu, între ora 10 dimineața și ora 16, când panourile fotovoltaice produc mai mult. Responsabilitatea noastră, ca furnizor, este să dăm clienților tarife orare: când există surplus, energie mai ieftină; când există deficit, un alt preț. Responsabilitatea clientului este să-și adapteze profilul de consum. Dacă la ora 13 există surplus și eu îmi permit să ofer energia cu un preț mai mic, ar fi bine dacă și clientul s-ar educa să consume în acel interval- să pornească aspiratorul din casă sau mașina de spălat de la depărtare”, spune Radu Brașoveanu, Director Digital Solutions la PPC România (foto: Yau Ming Low / Alamy / Profimedia).

Citește mai mult

Eugen Rădulescu

Am tot spus-o și o voi repeta până problema va fi rezolvată: cea mai severă constrângere a economiei românești este, de foarte departe, deficitul bugetar. Am trecut de la o datorie publică de sub 12% din PIB în 2006, anul dinainte de intrarea în UE, la 60% din PIB în prezent – o dinamică înfricoșătoare, care a atins apogeul în 2024, an fără crize sau evenimente excepționale, când deficitul unui singur an a ajuns la un neverosimil 9,3% din PIB.

Citește mai mult
Citește în continuare pe republica.ro