UE a devenit un leu cu dinți tociți, tot mai erodați de problemele majore (Brexit, alunecarea periculoasă spre naționalism și populism, supraîndatorarea unor membri-cheie, influența în creștere a Rusiei asupra fostelor țări comuniste și partidelor de tip naționalist din țările importante).
În această Uniune cu două sau mai multe viteze – chiar dacă nerecunoscute oficial – România este încă un pol de stabilitate, oferind și confortul unei creșteri economice solide și în condiții de stabilitate macroeconomică decentă, către parteneri, spre deosebire de alte 12 state membre care nu oferă UE acest confort.
Cu atât mai „normal” pare răspunsul arogant al Ministerului de Finanțe din România – și probabil așteptat de oficialii UE... Am dovedit în cei 10 ani de când suntem membri UE că nu putem oferi conducători politici serioși, care se țin de cuvânt în fața partenerilor externi. Mai degrabă, politicienii noștri sunt preocupați să își rotunjească veniturile personale din banii publici și cei primiți de la UE, iar apoi să își rezolve problemele penale în stil sud-american sau african. Desigur, nu suntem singurii și probabil că acest comportament a și determinat reluarea discuțiilor despre „Europa cu două viteze”: nu „vitezele” economice în primul rând, ci mai degrabă cele referitoare la justiție, corupție, comportament etic în general, împing o țară ca România în categoria „europeni de rangul doi”. Și dacă ne simțim ca turiști, angajați la firme străine sau parteneri de afaceri ai lor, afectați de felul cum suntem priviți în Europa și în lume, trebuie să ne aducem aminte că liderii noștri sunt cei care ne fac de râs prin comportamentul lor de tip interlop, chiar înaintea românilor certați cu legea care au invadat țările europene...
Forțarea măsurilor populiste – care măresc cheltuielile bugetare pe partea de pensii, salarii și asistență socială – pe seama performanței superioare a firmelor private, care ar trebui să suplinească creșterile de cheltuieli prin virări de taxe pe salarii, impozit pe profit ori venit și taxe indirecte este cinică. Cu atât mai mult cu cât retorica oficială este mai degrabă naționalistă, de punere la colț a firmelor multinaționale, care aduc cele mai multe taxe către bugetele României.
Da, oficialii europeni ne spun pe un ton calm, dar ferm, că nu au încredere în bugetul fantezist prezentat de guvern. Am mai spus într-un articol pe aceeași temă că din păcate vom vedea abia la sfârșitul anului cine a avut dreptate – și atunci chiar nu o să mai conteze prea mult, căci întotdeauna se găsesc scuze de o parte și de alta. Se vede deja din încasările bugetare din ianuarie, mai slabe decât anul trecut cu 5,7%, coroborate cu promisiuni absolut deșănțate privind majorări de salarii, pensii și ajutoare sociale, că bugetul va fi pus sub presiune. Programul politic, folosit de PSD pentru a câștiga voturile asistaților social și implicit alegerile nu poate fi pus în aplicare doar pe seama celor care chiar muncesc și produc valoare adăugată în această țară. Mai este nevoie și de coerență în măsurile economice luate de guvern.
Forțarea măsurilor populiste – care măresc cheltuielile bugetare pe partea de pensii, salarii și asistență socială – pe seama performanței superioare a firmelor private, care ar trebui să suplinească creșterile de cheltuieli prin virări de taxe pe salarii, impozit pe profit ori venit și taxe indirecte este cinică. Cu atât mai mult cu cât retorica oficială este mai degrabă naționalistă, de punere la colț a firmelor multinaționale, care aduc cele mai multe taxe către bugetele României.
Pentru a obține o creștere economică mult peste estimările organismelor internaționale, România ar trebui să beneficieze de un context intern și internațional fabulos: creștere economică robustă în UE (sunt unele semne palide în acest început de an, dar anul 2017 este unul complicat politic, cu alegeri în Olanda în martie, Franța în aprilie, Norvegia în septembrie și Germania în octombrie, ca să nu mai vorbim de Brexit), stabilitate politică internă (și aici începutul de an a fost mai degrabă dezastruos) și o capacitate care nu s-a mai văzut până acum de atragere a fondurilor europene și colectare a taxelor. Dacă puterea va reuși acest miracol, cu siguranță se va lăuda în următorii mulți ani. Dar probabilitatea ca acest scenariu ideal să nu se întâmple în realitate este în opinia mea de 99%. Și un insucces, plus aroganța deja afișată față de UE, ne vor conduce și mai la marginea Europei decât suntem deja și probabil mai tare în brațele larg deschise ale Rusiei...
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.