Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Cluj și Slatina: în acest weekend, am văzut 2 scene tulburătoare care ne arată fidel unde a ajuns România. „Eroii nu mor când sunt împușcați, ci când urmașii călăilor le batjocoresc visul”

Săptămâna trecută, în Piaţa Unirii din Cluj, asistând la o-ntâmplare în faţa vechii clădiri a Hotelului Continental, am înţeles din nou, în sensul cel mai bun al cuvântului, pentru ce au murit oamenii ăia la Revoluţie. Şi ce dar incredibil ne-au făcut nouă, celor care am rămas în viaţă şi în România de azi.

N-a fost ceva complicat, a fost doar un aproape-final de proiecţie în Piaţă, la TIFF, şi un moment de câteva secunde în care nişte tineri au dansat, pe muzica filmului, în acelaşi loc în care căzuseră oamenii din 1989. Şi dansul lor spăla sângele, alunga întunericul, le aducea (inconştient şi, de aceea, deplin) cel mai bun omagiu celor care, prin moartea lor de demult, l-au făcut posibil.

Mi-a fost întotdeauna drag monumentul, pentru unii atât de greu inteligibil, fiindcă n-are soclu şi nimic pompos, al Stâlpilor împuşcaţi de acolo, de-aproape. În serile astea, când văd câte-un om oprit acolo, uneori chiar rezemat, ca să prindă câte câteva minute din film, îmi dau cu şi mai multă acuitate cât de inspirat a fost, în acest caz, artistul. Dar şi ce povară grea (fiindcă are drept inamic insidios propria noastră uitare-nepăsare) poartă locul.

S-ar fi putut întâmpla aşa (cum, de fapt, e regula în restul Clujului, în România şi mai peste tot în lume): le-am fi putut urca simbolul pe un soclu, ca să trecem pe lângă el cu aerul că, uite, ne-am făcut datoria. Ei au avut naivitatea excesivă ca, fără multe calcule şi vorbe, să fie prezenţi la propria moarte. N-avem noi, azi, de ce să le dăm socoteală; la urma-urmelor, dacă ar fi stat să se gândească şi ar fi știut ce-i aşteaptă de fapt în acea zi, ar fi stat acasă, sau măcar în rândul al cinşpelea al protestului.

Flashmob #indiferețaucide, Cluj, 3 iunie 2018

La colţul Pieţei Unirii, însă, soclul lipseşte. Când ne grăbim tare (sau pur şi simplu fiindcă aşa trebuie şi aşa e firesc), trecem nu pe lângă stâlpi, ci printre ei - cetăţeni printre cetăţeni.

Gloanţele n-au reuşit să-i ucidă. Când nişte oameni de azi sunt fericiţi şi dansează, liberi şi frumoşi (sunt atât de fireşti!) acolo în stradă, eroii, vă asigur, s-au ridicat de pe caldarâm - ca la cel mai bun semn că sacrificiul lor a fost cu folos...

Ce nu ştiu dacă pot vedea, însă, în generozitatea lor naiv-deplină, eroii e că astăzi suntem pe cale să pierdem tocmai libertatea şi firescul pe care gestul lor (şi apoi, deşi nu foarte conştient, ci tot natural, eforturile noastre ale tuturor) le-au făcut posibile.

Alături de dansul mic, întâmplător şi fără miză de la Cluj am avut, tot în aceste zile, dansul mare, organizat (şi, în acest sens, fără ca mulţi dintre protagonişti s-o ştie, silit) a sute de copii în soarele torid de la Slatina* (un alt oraş care mie, personal, din raţiuni tot personale, mi-e extrem de apropiat şi drag).

Foto: dans patriotic, Slatina (captură Digi24)

Ochilor care ştiu să vadă, urechilor capabile să audă, nărilor cât de cât obişnuite să simtă nuanţele vremii (şi, implicit, ale viitorului), dansul acela, gimnastica unui preşcolar pentru amuzamentul unui prim-ministru analfabet, replica unui baron local (pentru conformitate: Marian Oprişan) adresată unui profesionist - „să nu mă mai contrazici niciodată” sau (mai nou, mai ales) deciziile unei Curţi Constituţionale care transformă, obligativ-executoriu, noaptea în zi şi minciuna în adevăr... toate astea şi nenumărate altele ar trebui să ne spună că suntem pe un drum greșit.

Să oprim acest proces e nu doar binele firesc pe care ar trebui să avem luciditatea de a ni-l face nouă înşine, cât nu e totul pierdut; e şi singurul mod posibil de a ne comporta - pentru a evita ştergerea din istorie şi din realitate nu doar a semnificaţiei morţilor, ci şi a dansului de la colţul pieţei, cel de săptămâna trecută şi de oricând/ oriunde, cu sensul lui mic, aparent insignifiant, dar viu şi liber cu tot.

*Notă: VIDEO. Festival de dansuri populare la Slatina ca înainte de 1989. Copii ținuți opt ore în soare: „Capul sus, disciplină, zâmbet!” (Sursa: Digi24

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • (Pana si) aici te-ai fofilat, Vâlcule? Parca erai de stanga, nu te deranjeaza ca portalul e de dreapta neocons/liberal-neoclasica (d-aia cu „stanga ciuma rosie”, „să urâm săracii ca-s săraci”, „odă măreților antreprenori și multinaționalelor”? Indigesta peltea compunerea ta, pacat de prima parte care e cat de cat OK si pe care o strici cu continuarea heirupist-stahanovista, dupa normative. Ajungi din ce in ce mai rau/prost (adverb), ma baiatule... Imi oferi un exemplu de personaj care îmi pare că și-a pierdut nu cumpătul sau discernâmăntul, ci și caracterul în online.
    • Like 0
  • Mie mi-ar place să vorbim despre acei oameni care au murit la Revoluție și nu de oamenii „ăia„ de la Revoluție. Parcă sună mai respectuos față de sacrificiul făcut.

    CAPITÁLĂ, capitale, s. f. 1. Oraș de reședință în care își au sediul organele supreme ale puterii de stat. Doar pentru atât ar trebui ca Bucureștiul nu să merite ci doar să fie capitala României. Un oraș cu trafic și comportament al locuitorilor de junglă, nu poate să fie capitală de țară. Mizeria în toate sensurile predomină în actuala capitală a României. Bine, dar dacă nici nu se poate schimba nimic în bine atunci chiar că trebuie mutată această capitală unde a fost învinsă democrația de magraoni s-au știu eu ce alți șefi de clanuri țigănești.
    • Like 0
  • Victor66 check icon
    Care sunt cele doua scene?!
    • Like 0
  • Patrioții se șterg cu un brusture, ori în lipsă, cu un viezure, apoi halesc o plăcintă de varză călare pe un mînz. Hai Românica!
    • Like 1
  • Libertatea si firescul sau pierdut de mult prin lipsa de cooperare frateasca intre cetatenii acestei tari. Martirii au murit, sangele sa uscat iar restul societatii in tot acest timp a contribuit cu nimic ori prea putin.
    • Like 0
  • Suberb, de cate ori treceam prin centru, locul acela era ca in biserica, era plin de semnificatii, si aveai impresii si impresia ca participi, la revolutie.

    E greu sa intelegi valoarea vietii, pana in momentul cand este in balanta, si aici comunismul a mers prea departe ca au garantat doctrina politica comunista cu viata oamenilor pana acestia s-au saturat.

    Aveam 11 ani la Revolutie si din cand in cand mergeam si ma postam in mijlocul acelor statui, ca sa imi amintesc de sentimentul de la revolutie, cand am ajuns intre oameni, si cu putina teama, dar cu acelasi sentimentul al datoriei, pe care l-am inteles mult mai tarziu, acela de datorie de tara. Felicitari.
    • Like 0
  • Raul check icon
    Ne-ati plictisit la maxim cu gogoasa asta "cluj vs restul traii necivilizate". Mai oameni buni, nu mai incercati sa vopsiti cioara numita cluj, ca provocati o sila in toata tara. Stiu ca se platesc bani buni pentru propaganda asta, dar mai rasfirati-va.
    • Like 1
    • @ Raul
      Tudor check icon
      Curat conspiratie!
      • Like 1
    • @ Raul
      Amice esti un idiot.
      • Like 3
    • @ Raul
      Mai respiră, că faci infarct și or să-ți ducă lipsa la coadă la mici. Sau nu.
      • Like 2
    • @ Raul
      cox check icon
      Amice, dacă știi sigur că se plătesc bani buni, baga repede niște sume ca am terminat banii de la Soros. Și eu și cățelul !
      • Like 2
    • @ Raul
      Probabil nu beneficiați de nici un avantaj că București este capitala unor județe roșii. E vorba doar de un fel de patriotism...„capitalist„.
      • Like 0
    • @ Raul
      aici la cluj nu e propaganda! pe bune! nu merita efortul..
      • Like 0
  • Se vede clar la 28 de ani distanta cine a vrut revolutie si cine nu. Degringolada asta se va sfarsi prost.
    • Like 1


Îți recomandăm

Fără poveste nu există design

Ezio Manzini este una dintre cele mai influente voci globale în domeniul designului pentru sustenabilitate și inovare socială. Profesor emerit la Politecnico di Milano și fost profesor de Design Industrial la Universitatea de Arte din Londra, Manzini a revoluționat modul în care înțelegem rolul designului în societate. Fondator al DESIS (Design for Social Innovation and Sustainability), o rețea internațională prezentă în peste 50 de universități din întreaga lume, el a fost printre primii care au articulat viziunea designului ca instrument de transformare socială și ecologică. Cărțile sale, printre care ”Design, When Everybody Designs" și "Politics of the Everyday", au devenit texte esențiale pentru designeri, arhitecți și inovatori sociali. Cu o carieră de peste patru decenii dedicată explorării modurilor în care designul poate facilita tranziția către o societate mai sustenabilă și mai justă, Manzini continuă să inspire generații de profesioniști să regândească relația dintre design, comunitate și mediu.

Citește mai mult

Hektar

Traian F1- gogoșarul rotund cu pulpă groasă, Kharpatos 1- ardeii lungi de un roșu intens la maturitate, Minerva F1- vânăta subțire cu semințe puține și miez alb, Prut F1- castravetele care nu se amărăște când îl arde soarele, Burebista- pepeni ovali cu coajă verde și miez zemos, Valahia F1, Daciana F1, Napoca F1. Zeci de soiuri hibrid de legume care poartă nume românești sunt realizate în serele private de cercetare HEKTAR, de lângă Câmpia Turzii.

Citește mai mult

Mara Barbos Niculescu

În România lui „învățăm simultan”- în aceeași oră, unii copii rezolvă probleme, iar alții silabisesc primele propoziții. Discuția cu Mara Barbos Niculescu (Director Regional Centru-Vest, Teach for Romania) oferă o imagine mai puțin vorbită la nivelul societății despre ceea ce se întâmplă în școlile vulnerabile. Clivajele adânci dintre comunități, decalajele de literație și numerație te obligă la gimnaziu, ca profesor, ori să înveți să construiești baza – citit, scris, socotit, ori să cauți sprijin din partea unui specialist.

Citește mai mult

Cartierul perfect

Nu e doar un loc pe hartă, ci o combinație de elemente care ne fac să ne simțim acasă, în siguranță și conectați. „Cartierul perfect” nu e o utopie, ci o lecție sau un model de locuire la comun. E o alfabetizare, spune Alexandru Belenyi, arhitectul care a coordonat, la inițiativa Storia, un proiect curajos în România încercând să răspundă la întrebarea: Ce înseamnă ”perfect” când e vorba de locuire?

Citește mai mult

articol audio
play icon mic icon  BT Business Talks - Corina Cojocaru, CEO BT Pensii

Într-un nou episod din BT Business Talks, podcastul economic și financiar al Băncii Transilvania, am stat de vorbă cu Corina Cojocaru, CEO BT Pensii, despre sustenabilitatea sistemului public, importanța pilonului III și deciziile care ne pot defini calitatea vieții… peste zeci de ani.

Citește mai mult