Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

CNN: Lupta cu mercenarii Wagner este ca un „film cu zombi”, spune un soldat ucrainean

soldat ucrainean

Foto: Ximena Borrazas/SOPA Images / Shutterstock Editorial / Profimedia

Un soldat ucrainean, care face parte din detașamentele care luptă cu mercenarii grupului Wagner lângă Bahmut, în Ucraina, a povestit pentru CNN prin ce a trecut în ultima vreme. „Luptam cam zece ore la rând. Parcă nu se mai terminau. Noi eram vreo 20, iar ei, să spunem 200", a spus, pentru CNN, Andrii, care poartă o cagulă pe față. Soldatul ucrainean îi compară pe mercenarii ruși cu niște zombi, care nu se opresc atunci când sunt loviți de gloanțe, ceea ce îi face pe ucraineni să creadă că aceștia ar putea fi sub influența unor droguri.

Modul de luptă al grupului Wagner este să trimită un prim val de atacatori care include în principal recruți neinstruiți, racolați din închisorile rusești. Aceștia nu cunosc tactici militare și sunt slab echipați. Cei mai mulți speră că, dacă vor supraviețui contractului lor de șase luni, vor putea pleca acasă mai devreme, în loc să se întoarcă la închisoare. 

Ei alcătuiesc un grup din vreo 10 soldați, înaintează 30 de metri, apoi se apucă să sape gropi, ca să-și păstreze poziția, a povestit Andrii la CNN. Apoi un alt grup încearcă să înainteze încă 30 de metri, însă mulți nu reușesc să supraviețuiască. Mercenarii ruși bine instruiți și experimentați vin abia ulterior, când valurile de recruți sunt nimicite.

Soldatul ucrainean a mai relatat cum, într-o zi, înfruntarea unui asalt a fost o experiență înspăimântătoare și suprarealistă.

„Omul nostru cu mitraliera aproape înnebunea, pentru că trăgea în ei. Și a spus: « Știu că l-am împușcat, dar nu cade. Și apoi, după ceva timp, când probabil sângera, a căzut pur și simplu ». Andrii a comparat bătălia cu o scenă dintr-un film cu zombi. „Ei se cațără pe cadavrele prietenilor lor, calcă pe ele”, spune soldatul ucrainean. „Foarte probabil ei primesc niște droguri înainte de atac”, crede soldatul.

În acea zi, atacul luptătorilor Wagner a continuat, iar ucrainenii au rămas fără muniție, la un moment, fiind totodată înconjurați și luați prin surprindere. „ Au venit din cealaltă parte. Nu ne așteptam să vină de acolo. Am tras până la ultimul glonț, am aruncat și ultimele grenade pe care le aveam și am rămas doar eu și câțiva soldați. Eram neputincioși în această situație", a mai povestit Andrii. Au avut noroc însă că, atunci când credeau că nu mai au nicio șansă, mercenarii s-au retras, la sfârșitul zilei.

Nu contează cât de mulți soldați ruși vor avea de înfruntat, continuă Andrii, pentru că ucrainenii vor rezista. Despre colegii săi de tranșee militarul spune că cei mai mulți s-au oferit voluntar să lupte pentru țara lor. Când a început războiul, cu toții aveau o afacere sau un serviciu bun, un salariu bun, dar au venit să lupte pentru patria lor. „Acesta este războiul pentru libertate. Nici nu este un război între Ucraina și Rusia, e un război între dictatură și democrație", a spus soldatul ucrainean în interviul pentru CNN.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Mirea check icon
    Rușilor nu le-a păsat niciodată de numărul morților!
    N-au avut nicio strategie, s-au bazat pe forța brută.
    Au "strategia" furnicilor dacă vreți, primul val se aruncă în flăcări, mor dar sting focul și celelalte trec.
    În Ucraina se luptă SUA și Vestul cu rușii până la ultimul ucrainian.
    • Like 0


Îți recomandăm

plaja Bulgaria

Există un moment în fiecare an în care litoralul românesc ar trebui să dea semnalul de start: Paștele. Nu este doar o sărbătoare, ci și un test. Un test despre cât de pregătiți suntem, ca sistem, să transformăm intenția de consum a românilor într-o experiență coerentă. Anul acesta, însă, testul a fost picat într-un mod atât de vizibil, încât nici măcar nu mai poate fi ascuns în spatele unor explicații de sezon sau al unor justificări administrative. Foto: litoral în Bulgaria/ Foto Profimedia

Citește mai mult

fani Peter Magyar

Ungurilor le-au trebuit 16 ani pentru a răsturna un regim dictatorial, aservit Kremlinului. Oare la noi câți ani ar trece pentru a da jos extremiștii/suveraniștii/fasciștii dacă, ferească Dumnezeu, ar conduce România? Fiindcă ăsta este principalul pericol, odată ajunși la putere, este extrem de greu să-i mai poți răsturna democratic, deoarece schimbă legile în favoarea lor, manipulează și acaparează toate instituțiile, media și tot ce se mai poate, pentru a avea controlul total. foto Profimedia

Citește mai mult

CTP--

„Olé-olé, olé, olé, Viktor Orban nu mai e!” – mă pregătesc să strig, ca în `89. Orban e un Ceaușescu. A împânzit mediul politic și de afaceri cu cimotiile și acoliții lui, creând o rețea de corupție la nivel de stat comparabilă cu a Ceaușeștilor. Încearcă să acopere situația economică a Ungariei, mai proastă decât a României, cu „dușmanul iestern”, UE-Ucraina. Până și un stadion a construit în comuna sa natală, aidoma lui Ceaușescu în Scornicești. Un singur lucru nu a făcut: nu a sugrumat alegerile libere; în compensație, nu va fi împușcat.

Citește mai mult

CT Popescu

Vă simțiți bine, da? Friptura de miel, stufatul, drobul v-au mers la casa sufletului. Deși, aici, înainte de desfătarea gurii pline, e vorba de păstrarea unui statut social și ontologic: și pentru un creștin sărac, a nu avea de Paști o masă bogată, cu bucate „tradiționale”, înseamnă nu numai sărăcie, dar și că încetează să mai fie om, devine un paria. Aceeași idee ca în cazul celor două „fete” care discută despre o a treia: „Auzi, dragă, aia a ajuns să bea apă de la ghivetă!...”.

Citește mai mult

Madeira / sursa foto: arhiva personala

După ce timp de 5 ani am venit în Madeira de 4-5 ori pe an, dar practic tot turiști, doar că nu trebuia să plătim cazarea, abia la începutul lui martie 2026 ne-am luat bilet doar dus și, când am coborât din avion pe aeroportul Cristiano Ronaldo, mi-am simțit împlinit visul de a deveni emigrant. În sfârșit am emigrat - și nu oriunde, ci în insula care, pe bună dreptate, este numită și Paradisul Atlantic și în care foarte multe străzi și locuri au în denumirea lor și cuvântul Paraiso.

Citește mai mult