Articolul 37 din Codul de Deontologie Medicală al Colegiului Medicilor din România prevede că „medicul care ia cunoștință despre fapte care ar putea, în opinia lui, constitui erori profesionale va informa prin scrisoare medicală medicul autor al faptei.”
Acest lucru face aproape imposibilă semnalarea erorilor comise de o autoritate în domeniul medical de către cineva din interiorul sistemului, dar și aducerea faptelor la cunoștința publicului. Asta pentru că articolul mai prevede, că „dacă eroarea nu este corectată ori apreciază că nu s-au întreprins toate măsurile adecvate situației, medicul va informa în mod cât mai detaliat organismele corpului profesional și, cu excepția situațiilor prevăzute de lege, nu va face publice datele decât după ce corpul profesional s-a pronunțat”.
În cazul în care medicul decide să nu îi scrie mai întâi celui care a comis eroarea sau decide să o dezvăluie publicului, înainte ca „organismele corpului profesional” să se pronunțe, acesta riscă sancțiuni, a declarat pentru Republica.ro Gheorghe Borcean, președintele Colegiului Medicilor din România. „Nerespectarea oricăruia dintre acele articole din cod duce la o sancțiune”, spune Borcean.
Borcean: „Medicii au niște obiceiuri proaste. Îi vorbesc de rău pe colegii lor”
L-am întrebat pe Borcean care sunt motivele pentru care o astfel de prevedere a fost introdusă în codul deontologic.
„Pentru că medicii au niște obiceiuri proaste”, a răspuns. „Adesea se întâmplă să constatăm la Colegiu că există medici care îi vorbesc de rău pe colegii lor. Și atunci am creat această posibilitate ca medicul să se adeseze oficial colegului său: Stimate coleg, la procedura aceea este o neconformitate, te rog să remediezi”, spune Borcean. Nu știe câte astfel de scrisori au fost trimise sau câte cazuri în care un medic reclamă alți medici au fost aduse în fața Colegiului.
Susține însă că nu există riscul ca vreunui medic să îi fie teamă să trimită o astfel de scrisoare unui șef de secție, de pildă. Îi amintim, totuși, de relațiile de putere care se creează în sistemul sanitar. „Sunt relații administrative, nu de putere. Dacă e șef de secție, nu înseamnă că impune să opereze din partea dreaptă sau din partea stângă. Nu descurajează un astfel de articol sesizările și nu vorbim aici doar de doctorul Burnei. Vorbim și despre mine, care sunt chirurg ortoped și care am cinci colegi și încă 16 colegi care ar putea să creadă că tratamentul meu nu este corect”, replică el.
„Pentru că medicii au niște obiceiuri proaste. Adesea se întâmplă să constatăm la Colegiu că există medici care îi vorbesc de rău pe colegii lor. Și atunci am creat această posibilitate ca medicul să se adeseze oficial colegului său”
În ceea ce privește cazul Burnei, Borcean spune că acesta va fi analizat de Colegiul Medicilor din București. „Evident că orice om se bucură de prezumția de nevinovăție, până ce nu se demonstrează că este vinovat. El este acuzat de așa de multe lucruri acum, încât este demonizat de-a dreptul. Vă aduceți aminte că, în urmă cu doi, trei, patru ani, profesorul Burnei ținea televiziunile în fiecare seară. Despre invențiile sale, despre calitățile sale, despre cât de bine. Oare când o fi fost el? Atunci sau acum?”. Îl întrebăm dacă i se pare că lui Burnei i se face o nedreptate. „Nu pot spune lucrul acesta. Modul în care se face această judecată publică cu ardere pe rug, este un mod aboslut nedemn pentru secolul 21. Absolut nedemn”, susține Borcean.
Existența articolului 37 în Codul Deontologic îi obligă, de fapt, pe medici să tacă atunci când îi văd pe alți medici greșind, afirmă medicul ortoped Marius Uscatu.
„De fapt, acest articol este cheia întregii probleme. Ne împiedică să vorbim sub sancțiunea unor pedepse foarte severe. Sigur că, pe de o parte îi protejează pe doctori de invidiile colegilor. Dar pe de altă parte, menține spiritul de castă și îi împiedică pe medici să reclame monstruozități”. Acesta arată cum ar fi putut sta lucrurile în cazul unui medic de la Marie Curie care ar fi vrut să reclame erorile lui Burnei.
„Primul lucru era să îi scriu o scrisoare medicală lui Burnei. El îmi dădea cu ea în cap și mă dădea afară. Următorul pas era să merg la Colegiul Medicilor, la comisia de acolo. Șeful Comisiei era Burnei. Contestam decizia de acolo și mergeam la Colegiul Medicilor din România, unde șef de comisie era Burnei și așa mai departe. Sistemul permite apariția unor monstruozități și nu există niciun fel de supape pentru a se curăța”, spune acesta.
Chirurgul Gheorghe Burnei se află în acest moment în arest preventiv pentru luare de mită și este acuzat de anchetatori că făcea experimente neautorizate pe copii. Ana Măria Găman este mama unui copil pe care l-a crescut singură până în la vârsta de opt ani. În decembrie 2013, fetița ei, care suferea de o formă severă de scolioză, a murit pe masa de operație a doctorului Gheorghe Burnei. Operația, care consta în montarea unei truse speciale denumite SHILLA, ar fi trebuit să fie o premieră.
În vara lui 2014, Ana Maria Găman a văzut la televizor un reportaj despre cum chirurgul Burnei a montat în premieră trusa SHILLA unei fetițe de doi ani și jumătate. A simțit că i se face rău. „De ce nu spui că premiera a avut loc pe copilul meu? De ce nu spui că premiera a dat greș?”. Pe raportul necropsiei Andreei scrie „deficit de tehnică chirurgicală”: Burnei i-a montat fetiței greșit un șurub. Ana Maria Găman este doar una dintre mamele care îl acuză pe chirurg.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Unii martori au inceput sa declare ca au facut denunturile la presiunea procurorilor.
Iar presa a publicat deja dovada ca unul dintre dispozitivele utilizate de reputatul medic era omologat de Statul roman.
Numai dacă cel vizat nu reacționează( și-și face mea culpa?.., față de cine?...) colegul care a sesizat fapta poate face alți „pași” ierarhici, chiar dacă pe acest traseu destinatarul este unul și același cu „reclamatul”...
Foarte firavă „soluție”, aberantă, fără pic de logică, omenie și bun simț.
Despre acest lucru este discuția, dv. nu înțeleg la ce vă referiți; sper că nu confundați termenul „colegial” cu „colegiu”!
Pentru asta nu e necesar să fiți medic, însă când aflați că medici ca dr. Burnei încalcă statutul de medic, iar confrații din Colegiu îl apără, tot ca cetățean ar trebui măcar să cădeți pe gânduri...
Ne învîrtim în cert. Eu nu afirm că doctorul cu pricina e sau nu e vinovat, nu am cum ști, este sarcina specialiștilor să stabilească, pînă atunci nu pot fi de acord cu metodele de execuție publică numai pt că mass media face audiență. Este abject.
Aici este vorba despre viață și moarte, iar dacă acest Colegiu devine o cârdășie, trebuie reformat serios.
Ca sa nu zic de bici... Si asa, in lipsa unui sistem corect de evaluare profesionala, ca cel mentionat de doctorul de la Sanador intr-un articol aici pe Republica, asociatiile profesionale investesc in orgoliile de doctori ale membrilor si rezulta Subiectivism, Superioritate, Sictir pentru...restul...ca noi...da...csf...ncsf doctore, nu?
Si- ca sa raspund si la intrebarea "pe ce ma bazez": experienta proprie (nu putina) urmarirea trasabilitatii unor fenomene aparute (nu de acum ci-povara-din timpul comunistilor) in randul societatii medicale, judecata proprie.
Din pacate, publicul si ziaristii nu au capacitatea sa decida in acest domeniu daca informatiile, ponturile, barfele sau reaua intentie au sau nu suport real. Frustreaza sau nu, asta e realitatea care incepe in anul I de medicina cu baza ei, 3000 de repere anatomice si trece prin 10 ani de studiu ca sa ajungi simplu medic specialist. Chestia asta nu se poate ignora si sterge cu vesnicele comentarii negative despre medici si actele lor medicale. Apropos , de ce nu exista nici un singur articol despre un singur medic din reteaua celor 96 de spitale private numai in Bucuresti ? Sau despre cat costa o consultatie acolo? Sau daca au si ei malpraxis ? Asta e o intrebare interesanta, nu ?
uite eu ca pacient ma gandesc ca malpraxisul, abuzul, incompetenta sa fie tratate separat de un organism precum colegiul medicilor. acest organism, evident ar trebui sa aibe personal calificat sau sa contracteze medici ptr astfel de investigatii ca sa poata obtine niste pareri fundamentate obiectiv.
2. Am spus cei care fac anchete sa cerceteze spitalele .. sa vada daca afirmatiile sunt sau nu adevarate.