Foto: Guliver/ Getty Images
Tendințele demografice severe ne fac să ne întrebăm cu îngrijorare cum va arăta lumea sau țara cu o populație mult mai îmbătrânită. Acest interes în creștere cred că explică în bună măsură succesul postării intitulate "Bun venit în țara bătrânilor" în care am abordat, din mai multe perspective, schimbările de paradigmă cu care se va confrunta societatea, mediul de afaceri, în contextul unei îmbătrâniri accentuate a populației, rezultat al scăderii natalității.
Un lucru este cert. La 65 de ani noi nu ne vom asemăna decât într-o foarte mică măsură cu cei care astăzi au 65 de ani. Iar motivelele sunt multiple. Impactul pe care îl va avea în România apropierea de vârstă de 65 de ani a "decreteilor" îl vom putea anticipa privind la impactul pe care apropierea de pensionare a generației babyboomers o are în țările occidentale, o generație atipic de numeroasă născută în Occident în perioadă 1955-1960.
Nu întâmplător, generația 65-75 de ani este denumită în Japonia, o țară cu una dintre cele mai mari speranțe de viață, "the yold", un termen care combină cuvintele young (tânăr) și old (bătrân). Este, cred, un termen care definește extraordinar de bine perspectivele profesionale și de viață pe care le vor avea în viitor cei care astăzi se află în România în mijlocul intervalului 50-60 de ani. Impactul unei pensionări peste 15-20 de ani pe parcursul a doar câțiva ani a unui număr atât de mare de persoane active va fi de nesuportat pentru buget, care nu doar că se va vedea văduvit de contribuțiile la asigurările sociale plătite de toți acești angajați, dar va trebui să le și plătească acestora pensiile aferente.
Actualul ministru de Finanțe admitea și el că sistemul public de pensii nu va putea să susțină ieșirea la pensie a decreteilor din cauza inversării piramidei vârstelor, acum cu vârful în jos, numărul celor susținuți fiind mai mare decât numărul susținătorilor. Dar există și vești bune, și pentru a le înțelege trebuie să acceptăm faptul că bătrânețea noastră are motive serioase să nu semene cu bătrânețea de astăzi a părinților noștri.
Probabil cea mai importantă modificare va fi disponibilitatea oamenilor de a-și continua viața activă și dincolo de vârsta de 65 de ani. Ceea ce este o veste bună din mai multe puncte de vedere. În primul rând toate cercetările făcute sugerează o încetinire a deteriorării capacităților cognitive odată cu vârsta pentru persoanele care rămân active o perioadă mai îndelungată de timp. Deci sănătatea psihică a persoanelor mai în vârstă se va deteriora mai lent.
Pe lângă un astfel de beneficiu de ordin psihic, nici cel financiar nu ar trebui să fie neglijat. Prăbușirea deja anticipabila a veniturilor la pensionare cu aproximativ 55-60% ar putea fi atenuată sau întârziată prin prelungirea vieții active. În felul acesta, aspirațiile sexagenarilor viitori pentru călătorii, hobby-uri sau noi experiențe de viață își va găsi și finanțarea necesară.
În același timp, la nivel macroeconomic, șocul bugetar va fi și el atenuat prin prelungirea perioadei de tranziție în care generația decreteilor va deveni, din contributor, beneficiar al bugetului de asigurări sociale.
Însă, pentru ca acest lucru să se întâmple, este nevoie de o schimbare a prejudecăților cu care companiile încă operează în ce privește persoanele în vârstă. Suntem aici martorii unui paradox. Pe de-o parte vedem directorii de resurse umane sau executivi care se plâng de lipsa unei forțe de muncă calificate sau de o anumită superficialitate a generațiilor tinere, care fie nu se prezintă la interviurile programate, fie își schimbă job-urile după doar câteva luni de activitate sau, culmea, nu mai sunt dispuse să rămână în mod constant peste program.
În același timp însă, apetitul pentru angajarea persoanelor în vârstă este foarte scăzut și există chiar specialiști în recrutare care vorbesc chiar despre o discriminare negativă a angajatorilor când vine vorba de persoanele care se apropie de 50 de ani: fie că e vorba de promovare, de recrutare sau instruire.
Eu sunt optimist și cred că, de voie, de nevoie, pe măsură trecerii anilor, angajatorii vor fi obligați să își regândească politicile de recrutare devenind mult mai prietenoase cu aspiranții seniori.
Explicația rezidă în aspirațiile noilor generații care, în mod paradoxal, se apropie din ce în ce mai mult de aspirațiile generațiilor mai în vârstă. Modelul angajatului tânăr dispus să petreacă 12 ore la serviciu până la epuizare este pe punctul să dispară. Mai mult, noile generații de angajați par să nu mai absolutizeze beneficiile financiare fiind interesați și de alte elemente de context ale locului în care își desfășoară activitatea: calitatea relațiilor interumane pe orizontală și verticală, oportunitățile de dezvoltarea personală, misunea socială asumată de companie și așa mai departe.
În același timp, companiile arată o disponibilitatea în creștere pentru o flexibilitatea mai mare a programului de lucru. Fie că e vorba de o oră flexibilă de începere a activității, de posibilitatea lucrului de acasă sau de jumătate de normă, toate aceste abordări se potrivesc mănușă aspirațiilor și necesităților unor angajați seniori. În acest condiții, cred că principalul salt care trebuie să aibă loc este la nivelul mentalităților și prejudecăților angajatorilor, care încă asociază persoanele vârstnice unei productivități scăzute.
Va fi o prejudecată care va fi din ce în ce mai greu de susținut. Astăzi studiile citate de The Economist arată ca echipele bazate pe un amestec generational tind să fie cele mai productive. În perspectivă, indiferent de vârstă, productivitatea nu va mai fi realizată prin numărul excesiv de ore petrecute la serviciu, ci prin calitatea activității, experiență, know-how ul și rețeaua personală/profesională pe care poți să le oferi.
Toate acestea vor provocă companiile să își reevalueze prejudecățile cu care operează astăzi și care îi izolează pe concetățenii seniori, în pofida nevoii de forță de muncă și a echilibrului, înțelepciunii și experienței pe care aceștia pot să o ofere colegilor mai tineri.
Cine nu va avea bătrâni va trebui să-i cumpere.
Totul este să fim sănătoși. Iar asta presupune o schimbare importantă de mentalitate și în rândul nostru. Pentru a ne păstra atractivitatea pe piață muncii chiar și la vârste înaintate, sănătatea va trebui, în mod obligatoriu, să fie abordată preventiv și nu reactiv.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Nu strică ceva bani puși de o parte, dar fără a sacrifica în prea mare măsură viața prezentă
2. Da, nu e deloc treaba mea însă am dreptul sa constat si să trag învățături din asta. La bătrânețe vor fi niște neadaptați care vor plânge după vremurile de odinioară. Și care nici măcar țara lor n-o cunosc. Dacă au așa o mentalitate sigur nu pun bani deoparte sau să investească, etc.
Problema e, suntem între 2 lumi. Socialismul a lăsat urme adânci iar liberalismul încă nu l-am deprins. Cei în vârstă sunt captivi modului de gândire socialist dar și pentru că n-au avut timp și posibilitate să învețe altceva și sunt oricum înțepeniți într-un model. Însă nici cei tineri nu o fac ci se lasă pradă dorințelor de moment. Dvs faceți apologia modului de gândire " să prind azi ce se poate ca mâine nu se știe ". Modul " românesc " de gândire, fără plan, risipitor. Dl Mihai are dreptate.
Sacrificăm și noi toți viitorul pentru satisfacții de moment. Cum suntem noi e și clasa politică, simplu. Cum e jos așa e și sus, degeaba ne revoltăm. Când noi vom gândi și pe termen lung, din rândul nostru se vor ridica politicieni cu gândire pe termen lung.
La stat, însă, problema e mai complicată, acolo nu există aceste pârhghii de motivare, există doar principiul "știi să faci? atunci fă și pentru X și Z, că ei nu știu/nu pot/nu vor!".
Functionariatul din aparatul ministerelor, agențiilor și celorlalte structuri publice se împarte în două categorii: oamenii care fac treabă și cei care stau pe lângă ei și chibițează, aka nu fac mare lucru. Cu alte cuvinte, dacă mâine s-ar privatiza serviciile statului, prima categorie sunt cei pe care orice patron i-ar păstra, iar a doua categorie sunt cei care ar fi dați afară.
Problema e că ambele categorii abia așteaptă pensia și să iasă din sistem, cu două excepții minore: 1) directorașii de prin ministere care au învățat să se facă utili tuturor partidelor politice și care primesc locuri prin consilii de administrație la companii de stat și 2) șmecherii din armată-poliție, pentru care ieșirea la pensie la 45 de ani este o realitate și nu o glumă, cum ar trebui să fie.
În rest, funcționarii sunt din ce în ce mai sătui de tot felul de lucruri, precum:
- presiunile, mofturile si istericalele demnitarilor (numiti sau alesi), care nu numai că nu cunosc legislația dar mai și cer lucruri imposibile legal (gen ministra Monica Ridzi, care făcea ședințe cu funcționarii din subordine cerându-le să "găsească soluții", când singurele soluții erau ilegale, motiv pentru care a și ajuns la pușcărie);
- protejații politicienilor, care trebuie purtați în spate pentru că "a lucrat la cabinetul lui X", și care protejați adesea nu au bunul simț măcar să mimeze interesul sau munca (a se vedea cazul angajărilor fictive ale lui Dragnea, cucoanele alea doreau să li se trimită mașina instituției ca să vină la locul de muncă oficial...)
- schimbarile de legislatie de la o guvernare la alta, când ce a fost OK este acum greșit și "e nevoie de o reformare din temelie a sistemului, bla, bla, bla", cu rezultatele care se văd în sănătate, educație, politici economice ș.a.
- "contrele" dintre institutiile statului, provocate de legislația incoerentă, gen Curtea de Conturi zice ca e albă, Agentia Nationala pentru Achizitii Publice zice ca e neagră... Cine trage ponoasele pentru lipsa de claritate a legislației, scriind hârtii peste hârtii și plimbându-le între instituțiile lipsite de coordonare? Funcționarul public, despre care mulți politicieni imbecili par să creadă că-și face singur legile și normele de aplicare a acestora!
- stupizenia multor cetățeni care, după ce că nici măcar nu merg la vot, se așteaptă de la funcționari "să reformeze sistemul", probabil printr-o mișcare de forță din interior, un fel de lovitură de stat administrativă împotriva politicienilor !?!
Cu toate aceste belele pe cap, zi de zi, nu e de mirare că ți se face scârbă și nici nu mai vrei să auzi de administrația publică. Și apropo de cele două categorii de funcționari descrise mai sus: dacă aceia care fac treabă abia așteaptă să plece, crede cineva despre ceilalți, paraziții, că ar avea de gând să rămână în sistem, probabil să facă după pensie ce n-au făcut până atunci? Hai, să fim serioși!
Dacă la această situație se adaugă și problema calității profesionale și intelectuale a noilor generații intrate în administrația publică - tinerii născuți după 1990, mulți dintre ei absolvenți de universități private gen Spiru Haret (!), obsedați de whatsapp și care se închină la influencerii de pe web, convinși că Che Guevara a fost un fotbalist iar Basarabia este zona Gării Basarab din București, atunci putem să concluzionăm că vom avea ocazia să trăim vremuri interesante, vorba chinezilor. (Da, probabil exagerez, sunt mulți tineri bine educați în generațiile post 1990, dar oare câți au mai rămas în țară, respectiv dintre aceștia, câți își doresc să lucreze în mult-hulitul sistem public?)
Nu cred ca exista o solutie unica, general acceptabila.
In ce priveste bugetul, trebuie sa-si largeasca sursa de venituri si sa nu mai traiasca doar din salarii.
In ce priveste batrinii, sa nu se mai angajeze si la stat, dupa ce se pensioneaza. La privati, daca sunt buni si vor sa munceasca.
Dar cea mai buna solutie, ar fi sa fie a jutati sa deschida firme private in diferite domenii. (Scoli, gradinite private, servicii, poate mici ateliere productive, comert cu ridicata -mai ales extern- etc.) Sau sa se fixeze la tara, sa devina fermieri, pe paminturile lor.
Pentru asta, Guvernul si Parlamentul trebuie sa identifice solutii viabile de protectie economica, pentru ca batrinii sa nu devina un element ce trage societatea in jos. Dimpotriva, sa devina un factor economic activ.
E de discutat despre protectia asta (legi speciale, ridicarea interdictiei pentru batrini la credite bancare sau credite UE/guvernamentale pentru pamint etc.)
Evident, e vorba doar de cei ce pot si vor. (Ca de obicei... in toate privintele, domeniile si categoriile de varsta.)
Eu zic sa nu va bazati doar pe firmele private si pe minuni. Masurile trebuiesc gandite de acum si aplicate cat ma devreme.
Scoateti pensionarii din functii bugetare si orientati-i spre sectorul privat, in calitate de patroni. Deparazitati aparatu de stat si obtineti noi capacitati productive. Lovitura dubla.
la 65 de ani este sanatos fizic si moral!?
motivatia muncii benevole exista!?
d.p.d.v. psihic exista persoane care in scurt timp dupa incetarea activității ...."pur si simplu cad"
Dupa parerea mea, in societatea noastra sint prea multe necunoscute pentru o ecuatie de gradul 3!
Asa zisele conflicte dintre generatii pot genera lucruri frumoase si profitabile in companii , erorile se mai pot estompa , in fond, toata viata invatam ...toti!