Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de patru ani. Ascultați editorialele audio publicate pe platforma noastră și testați viitorul tehnologiei. Am implementat conversația vocală direct în browser. Apăsând pe butonul de microfon, puteți cere acces. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Companiile fără bătrâni vor fi nevoite să îi cumpere

Angajat vârstnic

Foto: Guliver/ Getty Images

Tendințele demografice severe ne fac să ne întrebăm cu îngrijorare cum va arăta lumea sau țara cu o populație mult mai îmbătrânită. Acest interes în creștere cred că explică în bună măsură succesul postării intitulate "Bun venit în țara bătrânilor" în care am abordat, din mai multe perspective, schimbările de paradigmă cu care se va confrunta societatea, mediul de afaceri, în contextul unei îmbătrâniri accentuate a populației, rezultat al scăderii natalității.

Un lucru este cert. La 65 de ani noi nu ne vom asemăna decât într-o foarte mică măsură cu cei care astăzi au 65 de ani. Iar motivelele sunt multiple. Impactul pe care îl va avea în România apropierea de vârstă de 65 de ani a "decreteilor" îl vom putea anticipa privind la impactul pe care apropierea de pensionare a generației babyboomers o are în țările occidentale, o generație atipic de numeroasă născută în Occident în perioadă 1955-1960. 

Nu întâmplător, generația 65-75 de ani este denumită în Japonia, o țară cu una dintre cele mai mari speranțe de viață, "the yold", un termen care combină cuvintele young (tânăr) și old (bătrân). Este, cred, un termen care definește extraordinar de bine perspectivele profesionale și de viață pe care le vor avea în viitor cei care astăzi se află în România în mijlocul intervalului 50-60 de ani. Impactul unei pensionări peste 15-20 de ani pe parcursul a doar câțiva ani a unui număr atât de mare de persoane active va fi de nesuportat pentru buget, care nu doar că se va vedea văduvit de contribuțiile la asigurările sociale plătite de toți acești angajați, dar va trebui să le și plătească acestora pensiile aferente.

Actualul ministru de Finanțe admitea și el că sistemul public de pensii nu va putea să susțină ieșirea la pensie a decreteilor din cauza inversării piramidei vârstelor, acum cu vârful în jos, numărul celor susținuți fiind mai mare decât numărul susținătorilor. Dar există și vești bune, și pentru a le înțelege trebuie să acceptăm faptul că bătrânețea noastră are motive serioase să nu semene cu bătrânețea de astăzi a părinților noștri.

Probabil cea mai importantă modificare va fi disponibilitatea oamenilor de a-și continua viața activă și dincolo de vârsta de 65 de ani. Ceea ce este o veste bună din mai multe puncte de vedere. În primul rând toate cercetările făcute sugerează o încetinire a deteriorării capacităților cognitive odată cu vârsta pentru persoanele care rămân active o perioadă mai îndelungată de timp. Deci sănătatea psihică a persoanelor mai în vârstă se va deteriora mai lent.

Pe lângă un astfel de beneficiu de ordin psihic, nici cel financiar nu ar trebui să fie neglijat. Prăbușirea deja anticipabila a veniturilor la pensionare cu aproximativ 55-60% ar putea fi atenuată sau întârziată prin prelungirea vieții active. În felul acesta, aspirațiile sexagenarilor viitori pentru călătorii, hobby-uri sau noi experiențe de viață își va găsi și finanțarea necesară.

În același timp, la nivel macroeconomic, șocul bugetar va fi și el atenuat prin prelungirea perioadei de tranziție în care generația decreteilor va deveni, din contributor, beneficiar al bugetului de asigurări sociale.

Însă, pentru ca acest lucru să se întâmple, este nevoie de o schimbare a prejudecăților cu care companiile încă operează în ce privește persoanele în vârstă. Suntem aici martorii unui paradox. Pe de-o parte vedem directorii de resurse umane sau executivi care se plâng de lipsa unei forțe de muncă calificate sau de o anumită superficialitate a generațiilor tinere, care fie nu se prezintă la interviurile programate, fie își schimbă job-urile după doar câteva luni de activitate sau, culmea, nu mai sunt dispuse să rămână în mod constant peste program. 

În același timp însă, apetitul pentru angajarea persoanelor în vârstă este foarte scăzut și există chiar specialiști în recrutare care vorbesc chiar despre o discriminare negativă a angajatorilor când vine vorba de persoanele care se apropie de 50 de ani: fie că e vorba de promovare, de recrutare sau instruire.

Eu sunt optimist și cred că, de voie, de nevoie, pe măsură trecerii anilor, angajatorii vor fi obligați să își regândească politicile de recrutare devenind mult mai prietenoase cu aspiranții seniori.

Explicația rezidă în aspirațiile noilor generații care, în mod paradoxal, se apropie din ce în ce mai mult de aspirațiile generațiilor mai în vârstă. Modelul angajatului tânăr dispus să petreacă 12 ore la serviciu până la epuizare este pe punctul să dispară. Mai mult, noile generații de angajați par să nu mai absolutizeze beneficiile financiare fiind interesați și de alte elemente de context ale locului în care își desfășoară activitatea: calitatea relațiilor interumane pe orizontală și verticală, oportunitățile de dezvoltarea personală, misunea socială asumată de companie și așa mai departe.

În același timp, companiile arată o disponibilitatea în creștere pentru o flexibilitatea mai mare a programului de lucru. Fie că e vorba de o oră flexibilă de începere a activității, de posibilitatea lucrului de acasă sau de jumătate de normă, toate aceste abordări se potrivesc mănușă aspirațiilor și necesităților unor angajați seniori. În acest condiții, cred că principalul salt care trebuie să aibă loc este la nivelul mentalităților și prejudecăților angajatorilor, care încă asociază persoanele vârstnice unei productivități scăzute.

Va fi o prejudecată care va fi din ce în ce mai greu de susținut. Astăzi studiile citate de The Economist arată ca echipele bazate pe un amestec generational tind să fie cele mai productive. În perspectivă, indiferent de vârstă, productivitatea nu va mai fi realizată prin numărul excesiv de ore petrecute la serviciu, ci prin calitatea activității, experiență, know-how ul și rețeaua personală/profesională pe care poți să le oferi.

Toate acestea vor provocă companiile să își reevalueze prejudecățile cu care operează astăzi și care îi izolează pe concetățenii seniori, în pofida nevoii de forță de muncă și a echilibrului, înțelepciunii și experienței pe care aceștia pot să o ofere colegilor mai tineri.

Cine nu va avea bătrâni va trebui să-i cumpere.

Totul este să fim sănătoși. Iar asta presupune o schimbare importantă de mentalitate și în rândul nostru. Pentru a ne păstra atractivitatea pe piață muncii chiar și la vârste înaintate, sănătatea va trebui, în mod obligatoriu, să fie abordată preventiv și nu reactiv.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Mr.Oh check icon
    Cred ca doar oamenii au invatat sa-i exploateze pe tineri cand ajung ei insisi la batranete. Fac copii ca sa fie un sistem de asigurare la batranete. Din multi copii s-a gasi unul sa-i poater de grija la batranete. Sistemul s-a dezvoltat si a creat subtilitati care ii impiedica pe unii sa inteleaga ce se petrece de fapt.

    In natura cine nu isi poate "castiga painea" se duce la cimitir. Nu poti vana, atunci mori.

    Frica de moarte, boala si batranete a creat un sistem social care exploateaza vitalitatea generatilor tinere.

    Sistemul liberal e simplu. Ai la batranete ceeea ce ai pus deoparte singur.

    Si exista batrani care isi aduc contributia si la 80 de ani. Nu prin munca asidua neaparat, ci prin prezenta lor. Prin caldura sufletului lor., prin intelepciunea lor. Acestia nu se tem ca vor fi parasiti la batranete. Se va gasi mereu cineva care va avea nevoie de ei.

    Cel socialist functioneaza pe principiul "nu am pus deoparte nimic" (am dat statului) .Iar la batranete stau cu mana intinsa sa cersesc statului. In aceasta ecuatie omul a pierdut controlul asupra propriei vietii. A delegat controlul vietii sale in mana altora.
    Socialismul e o structura sociala care ucide spiritul si instinctul de conservare. Oamenii devin inerti/morti, cersetori la niste smecheri.
    • Like 3
  • Mihai check icon
    Salut. Decretel, nascut in 1967. Nici nu stiu daca sa spun ca tara este in descompunere sau in recompunere, probabil ca din amandoua in acelasi timp. Insa vad ca de vreo 30 de ani tara este condusa de oameni care sacrifica termenul lung pentru termenul scurt. Am fost condusi si de neo-comunisti si de capitalisti, iar rezultatul a fost grotesc in ambele situatii. Politicienii mai tineri sunt la fel de rapace ca cei mai in varsta de la care au "furat meserie". Tara are nevoie de oameni care sa planifice pe termen mai lung, pentru ca indiferent cat de repede se schimba lumea, anumite lucruri nu se schimba : nevoia de stabilitate a oamenilor, cu toate update-urile sociale ale momentului. Impactul Iesirii la pensie a decreteilor depinde de felul in care "tinerii" vor fi actionat pana atunci. Ca sa fie bine, trebuie sa planifici pe termen mai lung. Cati o fac ? Planificarea inseamna realism, inseamna amanarea unor "urgente de moment " (city break-uri de exemplu) in favoarea unor scopuri mai lucrative. Cati fac asta cu viata lor ? Am prieteni buni, 30+ ani, care fac 10-15 city break-uri anual. De inmultit cu minim 1000 euro per cuplu, (chiar si cu bilete de avion de 27 de euro, 3 zile in 2 insi tot inseamna 1000 euro). Ironia este ca dupa 2-3 ani de city break-uri , eu nu vad la ei vreo imbunatatire a vietii, nici cantitativa nici calitativa. Se poate argumenta ca este un castig in universalitate, in usurinta cu care accepti schimbarile, pentru ca TEORETIC ar creste toleranta catre lucruri ne-familiare, vazand cum sunt altii si cum fac altii. TEORETIC, caci practic n-am vazut vreo crestere a tolerantei , ci doar o lipsa de reactie la ambiguitate.Care este atunci rostul acestor lucruri ? Dar costul ? Costul nu este doar aprox. 15.000 euro anual in exemplul de fata, ci este in ne-dorinta de a aprofunda lucrurile. Mai bine petreci 45 de zile pe an si cheltui 15.000 euro intr-o singura calatorie sau in 2 calatorii emblematice,calatorii de continut, decat in 15 city break-uri a cate 3 zile fiecare. Cantitativ este acelasi lucru, calitativ insa este waaaaaay different ! Poate pare ridicol ce spun eu aici, dar felul in care tinerii aleg sa-si cheltuie proprii bani este absolut relevant in subiectul de fata; nu este treaba mea CAT cheltuie fiecare, ci CUM cheltuie. Ce vor face cand decreteii vor iesi la pensie ? Probabil ca unii vor rari city break-urile. Iar altii se vor intreba ce s-a intamplat cu tara cand ei erau in city break-uri. Well, most likely the country will have taken a break too; a break from our common future.
    • Like 3
    • @ Mihai
      Planificarea pe termen lung sau mai pe scurt strategia nu prea caracterizeaza romanul nici la job nici in viata de zi cu zi din cauza culturii organizationale si a mentalitatii iar la politicieni cu atat mai putin. Cum sa se gandeasca un politician la un orizont de minim 10 ani cand el nu stie daca mai prinde urmatorul mandat. Tinerii prefera city break-urile pentru ca presupun o cheltuiala mai mica de moment si mai ales vizitarea mai multor locuri, nu neaparat odihna prelungita (asta e prezenta mai ales la cei peste 40 de ani) si fiind la inceput de drum si cariera e greu pentru ei sa stranga 15000 de euro pentru un sejur exotic prelungit chiar daca si-ar dori. In ceea ce priveste pensia viitoare asta nu prea tine de vointa lor ( sau foarte putin) ci mai degraba de politica publica in domeniu ( care e sublima dar lipseste cu desavarsire) si poate de asta majoritatea aleg calea strainatatii pentru ca nu mai vor sa-si sacrifice tineretea pe altarul construirii societatii socialiste multilateral dezvoltate ca predecesorii lor si vor o pensie decenta si o viata civilizata chiar daca asta inseamna de cele mai multe ori ruperea de cei dragi.
      • Like 1
    • @ Mihai
      Aveți o mentalitate formată în comunism: să sacrificăm prezentul pentru o posibilă bătrânețe ceva mai confortabilă ! Are foarte mult sens să te frustrezi în tinerețe, ca să ai un baston de calitate superioară la bătrânețe.
      Nu strică ceva bani puși de o parte, dar fără a sacrifica în prea mare măsură viața prezentă
      • Like 2
    • @ Mihai
      ion check icon
      ADEVARAT
      • Like 2
    • @ Mihai
      Da-mi voie sa-ti spun ca si eu sunt decretel(1968) dar nu impartasesc parerea ta. Adica de ce sa nu profite de oportunitati? In conceptia ta ar trebui sa stea in casa weekend de weekend in speranta ca vor reusi sa prinda o excursie mai lunga candva in cursul anului. Daca merg in aveste coty break-uri inseamna ca-si permit. Vei fi surprins cati tineri sunt cu capul pe umeri si stiu sa-si administreze fondurile in ziua de azi. Spuneai ca nu e treaba ta cat cheltuie. Ei bine,nu este treaba ta nici CUM cheltuie. Sunt bani castigati de ei deci pot face ce vor cu ei. Asa cum fiecare dintre noi hotaram cum ne traim viata.
      • Like 1
    • @ Iustin Grama
      Delia MC Delia MC check icon
      1. Nu sunt oportunități. Pur și simplu este "ne-dorința de a aprofunda lucrurile". Într-un city-break vezi totul superficial. Dacă vezi. O superficialitate foarte scumpă. Un concediu mai lung îți permite să " miroși " o țară. Că își permit, bravo lor. Pentru mine însă e un fel de "așa nu".
      2. Da, nu e deloc treaba mea însă am dreptul sa constat si să trag învățături din asta. La bătrânețe vor fi niște neadaptați care vor plânge după vremurile de odinioară. Și care nici măcar țara lor n-o cunosc. Dacă au așa o mentalitate sigur nu pun bani deoparte sau să investească, etc.

      Problema e, suntem între 2 lumi. Socialismul a lăsat urme adânci iar liberalismul încă nu l-am deprins. Cei în vârstă sunt captivi modului de gândire socialist dar și pentru că n-au avut timp și posibilitate să învețe altceva și sunt oricum înțepeniți într-un model. Însă nici cei tineri nu o fac ci se lasă pradă dorințelor de moment. Dvs faceți apologia modului de gândire " să prind azi ce se poate ca mâine nu se știe ". Modul " românesc " de gândire, fără plan, risipitor. Dl Mihai are dreptate.
      Sacrificăm și noi toți viitorul pentru satisfacții de moment. Cum suntem noi e și clasa politică, simplu. Cum e jos așa e și sus, degeaba ne revoltăm. Când noi vom gândi și pe termen lung, din rândul nostru se vor ridica politicieni cu gândire pe termen lung.
      • Like 0
  • Principala problema urmează să apară în administratia publica, de îndată ce vor începe să plece decrețeii la pensie (nici mie nu-mi place termenul "decreței", mai ales că mi se aplică, născut fiind în anii '70, dar altul n-avem). Situația este mai gravă decât la privat, pentru că acolo se mai poate negocia, poți să "cumperi" un bătrân (vorba autorului articolului) sau să-l motivezi să lucreze în continuare, un patron isteț are diverse pârghii - salariu, program de lucru flexibil, poate și un post de (middle) management etc.
    La stat, însă, problema e mai complicată, acolo nu există aceste pârhghii de motivare, există doar principiul "știi să faci? atunci fă și pentru X și Z, că ei nu știu/nu pot/nu vor!".
    Functionariatul din aparatul ministerelor, agențiilor și celorlalte structuri publice se împarte în două categorii: oamenii care fac treabă și cei care stau pe lângă ei și chibițează, aka nu fac mare lucru. Cu alte cuvinte, dacă mâine s-ar privatiza serviciile statului, prima categorie sunt cei pe care orice patron i-ar păstra, iar a doua categorie sunt cei care ar fi dați afară.
    Problema e că ambele categorii abia așteaptă pensia și să iasă din sistem, cu două excepții minore: 1) directorașii de prin ministere care au învățat să se facă utili tuturor partidelor politice și care primesc locuri prin consilii de administrație la companii de stat și 2) șmecherii din armată-poliție, pentru care ieșirea la pensie la 45 de ani este o realitate și nu o glumă, cum ar trebui să fie.
    În rest, funcționarii sunt din ce în ce mai sătui de tot felul de lucruri, precum:
    - presiunile, mofturile si istericalele demnitarilor (numiti sau alesi), care nu numai că nu cunosc legislația dar mai și cer lucruri imposibile legal (gen ministra Monica Ridzi, care făcea ședințe cu funcționarii din subordine cerându-le să "găsească soluții", când singurele soluții erau ilegale, motiv pentru care a și ajuns la pușcărie);
    - protejații politicienilor, care trebuie purtați în spate pentru că "a lucrat la cabinetul lui X", și care protejați adesea nu au bunul simț măcar să mimeze interesul sau munca (a se vedea cazul angajărilor fictive ale lui Dragnea, cucoanele alea doreau să li se trimită mașina instituției ca să vină la locul de muncă oficial...)
    - schimbarile de legislatie de la o guvernare la alta, când ce a fost OK este acum greșit și "e nevoie de o reformare din temelie a sistemului, bla, bla, bla", cu rezultatele care se văd în sănătate, educație, politici economice ș.a.
    - "contrele" dintre institutiile statului, provocate de legislația incoerentă, gen Curtea de Conturi zice ca e albă, Agentia Nationala pentru Achizitii Publice zice ca e neagră... Cine trage ponoasele pentru lipsa de claritate a legislației, scriind hârtii peste hârtii și plimbându-le între instituțiile lipsite de coordonare? Funcționarul public, despre care mulți politicieni imbecili par să creadă că-și face singur legile și normele de aplicare a acestora!
    - stupizenia multor cetățeni care, după ce că nici măcar nu merg la vot, se așteaptă de la funcționari "să reformeze sistemul", probabil printr-o mișcare de forță din interior, un fel de lovitură de stat administrativă împotriva politicienilor !?!

    Cu toate aceste belele pe cap, zi de zi, nu e de mirare că ți se face scârbă și nici nu mai vrei să auzi de administrația publică. Și apropo de cele două categorii de funcționari descrise mai sus: dacă aceia care fac treabă abia așteaptă să plece, crede cineva despre ceilalți, paraziții, că ar avea de gând să rămână în sistem, probabil să facă după pensie ce n-au făcut până atunci? Hai, să fim serioși!

    Dacă la această situație se adaugă și problema calității profesionale și intelectuale a noilor generații intrate în administrația publică - tinerii născuți după 1990, mulți dintre ei absolvenți de universități private gen Spiru Haret (!), obsedați de whatsapp și care se închină la influencerii de pe web, convinși că Che Guevara a fost un fotbalist iar Basarabia este zona Gării Basarab din București, atunci putem să concluzionăm că vom avea ocazia să trăim vremuri interesante, vorba chinezilor. (Da, probabil exagerez, sunt mulți tineri bine educați în generațiile post 1990, dar oare câți au mai rămas în țară, respectiv dintre aceștia, câți își doresc să lucreze în mult-hulitul sistem public?)

    • Like 2
  • Am citit doua postari contradictorii; fiecare are dreptate (Stroe Adriana si Ionel Ivan).
    Nu cred ca exista o solutie unica, general acceptabila.
    In ce priveste bugetul, trebuie sa-si largeasca sursa de venituri si sa nu mai traiasca doar din salarii.
    In ce priveste batrinii, sa nu se mai angajeze si la stat, dupa ce se pensioneaza. La privati, daca sunt buni si vor sa munceasca.
    Dar cea mai buna solutie, ar fi sa fie a jutati sa deschida firme private in diferite domenii. (Scoli, gradinite private, servicii, poate mici ateliere productive, comert cu ridicata -mai ales extern- etc.) Sau sa se fixeze la tara, sa devina fermieri, pe paminturile lor.
    Pentru asta, Guvernul si Parlamentul trebuie sa identifice solutii viabile de protectie economica, pentru ca batrinii sa nu devina un element ce trage societatea in jos. Dimpotriva, sa devina un factor economic activ.
    E de discutat despre protectia asta (legi speciale, ridicarea interdictiei pentru batrini la credite bancare sau credite UE/guvernamentale pentru pamint etc.)
    Evident, e vorba doar de cei ce pot si vor. (Ca de obicei... in toate privintele, domeniile si categoriile de varsta.)
    Eu zic sa nu va bazati doar pe firmele private si pe minuni. Masurile trebuiesc gandite de acum si aplicate cat ma devreme.
    Scoateti pensionarii din functii bugetare si orientati-i spre sectorul privat, in calitate de patroni. Deparazitati aparatu de stat si obtineti noi capacitati productive. Lovitura dubla.
    • Like 1
  • Trebuie luat în seamă și faptul că sunt foarte multe profesii, cu excepția celor legate de tehnologiile apărute în ultimii 2-3 ani, în care acumularea de experiență profesională este vitală pentru performanță. a renunța la experiența acestor oameni este o mare prostie (nu vorbesc din teorii, am 68 de ani și încă lucrez). e adevărat că e mai dificil să faci munci fizice la vârste mai înaintate, dar numărul persoanelor care muncesc cu cârca e în continuă scădere. Și apoi nu te obligă nimeni să lucrezi dincolo de vârsta de pensionare, dar dacă poți și e nevoie de tine... E adevărat că o persoană cu experiență profesională e mai incomodă pentru mulți manageri, în special pentru cei care nu prea sunt buni profesioniști.
    • Like 6
  • Ideea de a fi exploatați până la epuizare după 60- 65 de ani, sau până pe targă este de pe timpul stăpânilor de sclavi, însetați de avere... Aș vrea să-i văd pe acești susținători făcând muncă fizică câte 8, 10, 12 ore zilnic, zeci de ani la rând, apoi să le aud părerea ! De pe un scaun, și cu conturile pline, e ușor de zis... Unele profesii, de pe lângă „sfori” și-au aranjat pensionarea pe la 40-50 de ani, dar ceilalți ??? Trebuie inversat sistemul, ca doar cei cu activități ușoare sau „intelectuale” să profeseze și mult după 60 de ani !!!
    • Like 2
  • lasind la o parte așa zis...experinta de viata ,mentalitati si prejudecati fiecare individ are propia "zestre"....
    la 65 de ani este sanatos fizic si moral!?
    motivatia muncii benevole exista!?
    d.p.d.v. psihic exista persoane care in scurt timp dupa incetarea activității ...."pur si simplu cad"

    Dupa parerea mea, in societatea noastra sint prea multe necunoscute pentru o ecuatie de gradul 3!
    • Like 3
  • Pe piața muncii din România ești considerat terminat la 40 de ani iar la 60 deja îngropat de mult. La noi un anunț de angajare sună cam așa ,, angajez tânăr maxim 28 de ani, minim trei facultăți, experiență de minim 15 ani, program flexibil, oferim salariul minim plus bonuri de masă și contract de muncă la patru ore dar după câțiva ani poți avea chiar contract de muncă la opt ore". Asta cu contractul de muncă la patru ore e opera lui Câțu, sunt curios câte contracte așa zis part-time sunt acum și câte milioane vor fi de la anul. Să fim optimiști.
    • Like 6
  • Articolul ataca foarte pertinent un punct sensibil al schimbului de generatii . S-a impamantenit ideea ca un senior nu este pus la punct cu tehnologia, ca nu mai raspunde noilor cerinte pe piata muncii, ca nu este flexibil si multe alte justificari. Dupa mine , care ma apropii rapid de 60 de ani , nu acestea sunt cauzele majore ale refuzului angajarii seniorilor. Un senior are alte experiente, nu mai accepta tot soiul de " nevricale" , este mai dificil de manevrat si ....costa!In plus, un senior vede dincolo de aparente, este mai putin dispus la "tradari" si nu mai este dominat de dorinta de promovare cu orice pret. Personal, m-am intors la scoala ori de cate ori am considerat ca as putea ramane in urma cu anumite tendinte. Ca mine sunt foarte multi care au inteles ca trebuie sa inveti continuu pentru a-ti mentine nivelul la cote acualizate.
    Asa zisele conflicte dintre generatii pot genera lucruri frumoase si profitabile in companii , erorile se mai pot estompa , in fond, toata viata invatam ...toti!
    • Like 10


Îți recomandăm

articol audio
play icon mic icon Halep - Moisescu

Sportivii români trebuie să depășească- pentru a face performanță- limite care le sunt impuse de la vârste mici. „Nu poți să faci aia”, „Nu ești în stare”, „Nu poți să ajungi numărul unu”, „Nu poți să câștigi un Grand Slam”, spune Simona Halep, care crede că un sportiv cu pishicul „tare”, e mai pregătit să fie campion. Ea are și câteva sfaturi pentru părinții care își încurajează copiii să facă sport.

Citește mai mult

ANAF - declarații online

În ultimele două luni și jumătate, multe dintre instituțiile publice din România au descoperit că pot funcționa și fără dosar cu șină. O ordonanță dată de Guvern în perioada pandemiei le obligă astăzi să primească de la cetățeni documente în format electronic și să le răspundă în același fel. „

Citește mai mult

Emil Hurezeanu

„Altă soluție nu mai e. Nu avem încotro. trebuie să recurgem la cele mai bune strategii pentru obținerea acestor bani și, mai ales, pentru folosirea lor”, spune Emil Hurezeanu. (Foto: Inquam Photos/ Virgil Simonescu)

Citește mai mult

Meat-up

În vara lui 2018, Paul Petri şi Vio Nechiti și-au deschis un restaurant de burgeri în Cluj, după ce și-au cultivat și antrenat pasiunea pentru gătit în bucătăria unui restaurant de 4 stele din Anglia.

Citește mai mult

Teodosie împărtășind

ÎPS Teodosie, fost Snagoveanul, actualmente Tomitanul, s-a eliberat de sub dictatura distanțării sociale și a împărtășit mai mulți copii, cu aceeași linguriță. Un gest de sfidare față de autorități, de nesupunere și de declarare a autonomiei sale de ierarh. Patriarhia însăși a găsit acțiunea ÎPS-ului de la malul mării „ostentativă” și a recomandat respectarea legilor țării.

Citește mai mult
Text: Radu Crăciun/ Voce: Alex Livadaru
sound-bars icon