Comunismul redevine un model pentru unii dintre noi. Cât de periculos poate fi

Foto: Guliver/Getty Images

Citesc tot felul de comentarii în ultimul timp și constat cu stupoare că există mulți nostalgici ai comunismului. Îmi dau seama că scopul multora dintre cei care au condus țara 30 de ani a fost atins. Acela de a ne uita spre trecut, de a plânge după vremurile pentru care unii și-au riscat libertatea, chiar și-au vărsat sângele pentru a le îngropa definitiv. Cât de periculos este acest „ce patriot era Ceaușescu", ,,ne dădea casă Ceaușescu". Așa, și? Să ne amintim ce ne mai oferea? 

Ceaușescu este acel personaj sinistru care ne-a ținut în întuneric, deconectați de lumea civilizată, a instituit teroarea și frica de care nu reușim să scăpăm nici măcar acum, după trei decenii. Ne-a ținut în frig, în beznă la propriu, cu cartele la mâncare, și la cozi de la 4 dimineața pentru a prinde o sticlă de lapte și un pachet de unt. Să ne amintim cum circulam. Cu cartele la benzină, numai două duminici pe lună, cu autobuze în care eram ca sardelele în conservă, uneori atârnați pe scară, riscându-ne viața. Cu cartele la butelii.

Practic viața noastră era „la porție". Ne-a îndoctrinat cu ode și programe care conțineau numai osanale adresate „conducătorului iubit" și numai cu 2 ore de emisie tv pe zi. Ne interzicea să trecem granițele pentru a nu vedea cum trăiesc alții, fiind conștient că ar fi devenit periculos dacă ne-am fi lărgit orizonturile. 

Tot din acele vremuri nenorocite am rămas cu concepția tâmpită că statul trebuie „să-ți dea”. Nu, statul trebuie doar să creeze prin pârghiile sale condițiile legislative, juridice, economice, sociale prin care tu, cetățean onest, contribuabil la taxe, impozite, să poți realiza prin educația ta, prin munca ta, prin nivelul tău civilizat de trai, ce îți propui. Asta ar însemna un stat de drept funcțional. În care fiecare cetățean, la nivelul său, trăiește decent și beneficiază de sisteme medicale, educaționale, sociale de calitate. Menținute prin corectitudine, competență și aplicarea legii în mod imparțial.

Din păcate, mulți dintre noi nu au nivelul minim de educație, de pregătire, prin care ar putea realiza acest mecanism. Debusolați și în același timp înspăimântați, convinși că ceea ce trăim noi acum este democrația și capitalismul pe care le-am așteptat, încep să privească în trecut, când era oarecum ordine și siguranță. 

Redevine comunismul un model pentru unii dintre noi. Cât de periculos poate fi. Este o percepție total greșită, indusă de mulți dintre cei care ne-au guvernat, tocmai pentru a presăra spaimă și nesiguranță, cu scopul de a manipula. Se înscrie în categoria „nu ne vindem țara”, deși cei care au vândut pe nimic și fără clauze de condiționalitate au fost tot dintre cei care astăzi critică marile concerne, companii străine, au discursuri antieuropene și populiste. Suntem copleșiți de neîncredere, de lipsă de speranță. Ne legăm de trecut, fiindcă nu ne vedem viitorul.

Fiindcă cei care care au condus destinele țării și pe ale noastre nu au creat un stat funcțional, atractiv pentru investitori, cu o infrastructură modernă, cu o predictibilitate economică, cu instituții care prin calitatea serviciilor se bucură de încrederea cetățenilor.

Un stat în care cetățeanul onest se simte ocrotit prin lege, se simte în siguranță pe stradă, are încredere că atunci când se internează într-un spital va fi tratat și nu se va îmbolnăvi și de altceva.

Să aibă certitudinea permanent că „statul” lucrează pentru el. Dar asta nu este o scuză pentru nostalgici, fiindcă probabil mulți au uitat. Își amintesc doar de ce spunea Nicu Ceaușescu, care în paranteză fiind spus se bucura din plin de stilul occidental de viață, și anume „nu veți reuși nici să văruiți ce a construit taică-meu”. Și încep să îi dea dreptate, fiindcă unii au avut grijă să se ajungă aici.

Și faptul că au apărut bogătași de carton, prin tot felul de fărădelegi, tunuri cu statul, sfidând oamenii cinstiți, care trăiesc modest, a întărit convingerea nostalgicilor că „era mai bine înainte”.

S-a înrădăcinat ideea eronată că aceasta este societatea occidentală pe care am visat-o, fiindcă exact cum am spus, unii au avut acest interes. Să confundăm acest tip de societate cu o societate bazată pe nedreptăți, desfrâu, inechitate, non-valoare, concedieri și tăieri de salarii. Și până acum, chiar a funcționat. Numai dacă am reuși să-l readucem pe cetățean în centrul atenției, dacă instituțiile publice ar lucra exclusiv pentru el, dacă s-ar simți reprezentat cum se cuvine la nivelul forurilor decizionale, nostalgicii ar deveni din ce în ce mai puțini, spre dispariție, și cu siguranță ar fi din ce în ce mai mulți cei care privesc spre viitor.

Și mai cred că o societate care nu are ca fundament adevărul va rămâne veșnic bolnavă. Și noi avem prostul obicei de a-l ține mereu ascuns.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp