Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Consultați acest tabel: experiența mea despre cum se dau antibioticele în Olanda și cum se dau în România

Când aveam 5 ani, mama mea s-a îmbolnăvit rău de tot. Făcuse pneumonie printr-o infecție bacteriologică și avea febră 40 de grade. Medicul de familie, unul mai bătrân și trăind cu impresia că în trecut oamenii erau mai rezistenți, s-a limitat la a prescrie un paracetamol. Dacă nu o ducea tata la spital, mama mea ar fi murit probabil.

Când avea 5 ani, fiica mea cea mare avea niște muci. Eram din întâmplare la medic pentru altceva. Știind că este vorba despre un virus, medicul specialist a prescris 5 zile antibiotic, pentru orice siguranță.

Cu ajutorul imaginii de mai jos, ghiciți în ce țară s-a petrecut fiecare eveniment.

În Olanda apar în presă, cu ceva regularitate, articole despre cum trebuie să ținem folosirea antibioticelor sub control, ca să nu se dezvolte și mai repede bacterii rezistente la orice. Bacteriile au tendința enervantă de a se adapta la antibiotice. Cu cât mai mult se confruntă cu antibiotice, cu cât mai bine se pot adapta și pot deveni mai rezistente. Pe acest site UE, am văzut o estimare că între o treime și o jumătate din infecțiile întraspitalicești sunt cauzate de bacterii multirezistente.

Potrivit acestui articol, în 2013 se raporta o incidență de 1% infecții nosocomiale. După dezastrul de la Colectiv în România a fost un scandal în presă cum că cifrele oficiale arată că nu există asemenea infecții în România, deși în realitate victimele de la Colectiv mureau tocmai din cauza lor.

Un medic serios vrea să folosească cele mai bune mijloace pentru a-l trata și a-l face din nou sănătos pe pacientul lui. Așa a și jurat. Deci în cazul în care e nevoie, trebuie să dea un antibiotic chiar și dacă fiecare pacient tratat cu antibiotic crește șansa ca bacteriile omniprezente devin rezistente. Interesul concret și imediat are mai multă greutate decât cel general și pe termen lung.

Totuși, nu vrem să avem bacterii imbatabile. În cazurile în care nu este necesar, medicul poate decide să nu prescrie antibiotice. Fără să cadă în cealaltă extremă, ca doctorul mamei mele.

Aici depinde de medic. Cât de sigur este de diagnosticul lui? Are curajul să nu-i dea ceva pacientului ce i-ar putea da, și să explice de ce? Chiar și când pacientul se enervează și cere? E greu. Medicul trebuie pregătit temeinic. Cumnata mea medic în Olanda, din primul an la facultate, a avut integrat în programul cursurilor cum să comunici cu pacientul. Ce să explici, ce să nu explici, cum să vorbești, cu practica, cu feedback, tot. Administrația publică din Olanda e și obsedată de costurile sistemului de sănătate, deci există multă atenție pentru măsuri preventive.

(clic pe imagine pentru a mări)

În România am cunoscut medici care nu prescriau medicamente la grămadă și care și știau să explice de ce, cu o naturalețe de invidiat. Am cunoscut alți medici care, la întrebarea mea de ce antibiotice pentru un virus, s-au uitat la mine ca și cum eram pe punctul de a-mi omorî copilul cu propriile mâini. Am înțeles că se pot găsi cursuri de comunicare pentru medici și că la facultatea de medicină din România nu există aproape deloc atenție pentru comunicarea cu pacienții.

Nu e ușor să fii medic în ziua de azi, pentru că pacienții (sau părinții lor) se uită pe net și toate lumea crede că știe mai bine. Poate un curs specializat ar fi ceva, la facultate. Cu subiectul „Cum rezistăm la presiunea și impulsul de a da antibiotice în cazuri în care putem și fără?” sau „Cum comunicăm stăpân fiind pe noi fără să fim autoritari? Cum explicăm pe înțelesul pacientului, fără jargon și fără detalii inutile?”

Cred că putem micșora riscul la bacterii multirezistente (evident, pe lângă măsuri gen dezinfectant nediluat) prin informare și comunicare. Dacă medicul știe că și colegii săi nu vor mai da antibiotice în neștire, dacă el însuși e bine pregătit pentru a face față părinților nervoși și bătrânilor scandalagii, dacă și pacienții au fost informați că antibioticul nu se ia cu kilogramul, atunci România se poate duce rapid la mijlocul tabelului. Sunt măsuri relativ simple, rapide care salvează vieți și economisesc bani.

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • La noi e un obicei vechi sa dai atb pentru orice. Inainte de revoluti se facea Moldamin pentru orice copil febril. Acum cand avem multe antibiotice cu spectrul larg, se dau cu pumnul, din frica in special, sa nu lase netratata vreo infectie grava. Din proprie experienta, infectiile bacteriene sunt mult mai rare decat cele virale. Suprafolosirea atb e o chestiune de mentalitate si pe masura ce ea se va schimba, o sa scada si rezistenta.
    • Like 0
  • Probabil ca problema va fi rezolvata de tehnologie. Este greu de presupus ca pe termen scurt medicii vor atinge gradul de pregatire necesar pentru prescrierea "la fix" a anitibioticelor, fara excese sau cu alegeri eronate. Unii vor prescrie prea usor si prea mult, altii poate, prea putin, va ramane mereu o sansa de eroare.
    Daca tehnologia va evolua suficient de repede, mai repede decat aparitia bacteriilor rezistente la orice, astfel incat un identificator automat si foarte rapid de bacterii sa devina disponibil asa cum sunt cititoarele de carduri de sanatate, avem sanse ca prescrierea antibioticului, daca este cazul, sa fie facuta "tintit", cu maxima eficienta, eliminand din ecuatie eventuala eroare a medicului. Acesta va avea in continuare rolul lui, pe care il va indeplini, cel mai probabil, mai bine decat acum, fiind eliminata una din incertitudini.
    Probabil pare de domeniul stiintifico-fantasticului ce scriu, dar acum putini ani nici nu visam ca glicemia se poate determina in cateva secunde cu un dispozitiv la purtator. Sau ca articulatii intregi se pot "tipari" 3D. Viteza cu care evolueaza tehnologia este in crestere si cred ca daca problema devine presanta se va gasi si tehnologia ieftina care sa ajute la rezolvarea ei. Sper sa mai prind vremurile acelea.
    • Like 0
  • Foarte interesant articol! La viata mea am luat o gramada de antibiotice.Cand au intrat in consumul de masa pe la inceputul anilor 60 nimeni nu banuia ca nenorocitele de bacterii se vor adapta la asa medicamente miraculoase. Cu infectiile din spitale am dat nas in nas in 1970 cand am nascut primul copil. Dupa trei zile, pe atunci se statea mai mult cu bebelusul in spital, moasa cu care nascusem mi-a spus la ureche sa fac cerere sa plec pentru ca deja copilul luase o infectie de piele din spital si era rau daca mai ramaneam.La intrebarea mea de ce nu se face ceva sa nu mai existe infectii, mi-a raspuns ca singurul mod de a scapa de ele este sa dea foc spitalului pentru ca erau vechi de cand lumea. Spitalul era si el de vreo patru decenii atunci. Din acesta mica experienta personala cred ca adevarul este undeva la mijloc si ca asemenea infectii existau si cand nu erau antibiotice. Iar ca bolnav cronic sunt absolut convinsa ca cea mai mare problema a medicinii in ziua de azi este stabilirea unui diagnostic corect. Avem tehnologii incredibile dar parca s-a pierdut ceva din flerul de a diagonsitca o boala. Sa fim sanatosi!
    • Like 1
  • E posibil ca statistica aceea sa fie si mai ingrijoratoare, multi romani nici macar nu mai merg la medic ci direct la farmacie sa-si ia antibiotice. Spun asta si pentru ca vad Franta destul de aproape, iar fratele meu care sta acolo a trecut prin urmatoarea intamplare... Fractura la mana pe partie, mica operatie si tija de cativa centimetri in antebrat (pe motiv ca in ghips exista riscul ca osul sa nu se prinda in pozitie ideala). A doua zi dupa operatie s-a trezit cu bratul umflat si a fugit speriat inapoi la spital. Cand a intrebat pe medicul respectiv de antibiotice, acesta a avut un scurt moment de stupefactie, dupa care i-a explicat frumos ca e normal sa se unfle fiind o taietura si ca se pune problema de antibiotice abia peste vre-o 2 zile in caz ca se agraveaza. Si totusi nu in Olanda, in Franta, care e la 5 pastile de noi.
    • Like 0
  • check icon
    pai tocmai ce am stabilit ca noi oamenii nu suntem asemanatori desi suntem la fel, ca traditiile si obiceiurile pamantului sunt diferite de la o regiune la alta, ca anotimpurile, curentii de aer si brizele marilor difera, si cate si mai cate ... ca asa ajunseram sa avem revolutie in loc de evolutie si ne procopsiram cu o ditamai democratia originala, de nu ne mai trece de 26 de ani ... si acuma sa luam pastile ca olandezi ? ca sa nu mai pomenesc si de obiceiul dac al afumarii. pai stie olanda aia plina de toti necredinciosii, sud asiatici, negrii africani, homosexuali si lesbiene de avantajele ... afumatului dupa ce te unjii external si intim cu juma da tuica da coacaze ? pai daca nu, d-aia ei e pa buza prapastii si sa beleste la noi in jos :) hai sa le intindem o mana :) Silvuple, musiu !
    • Like 4
  • check icon
    Solutia este simpla, se pot prescrie 2 antibiotice concomitent cu moduri diferite de actiune. Sansele ca o bacterie sa se adapteze la ambele simultan sunt cam nule.
    • Like 2
    • @
      Gresit! Sansele ca bacteriile sa dezvolte rezistenta sunt mai mari cand asociezi doua atb fata de monoterapie
      • Like 1
  • Problema antibioticelor administrate nejudicios trebuie sa fie abordata unitar, obligatoriu in cadrul unei ample strategii - este ca si praful : trebuie sa il stergi de peste tot ca sa nu se depuna din nou in 2 timpi si 3 miscari :
    1. La farmacie antibioticele sa nu se mai dea decat pe reteta de la medic.
    2. Impunerea de protocoale si ghiduri pentru bolile infectioase.
    3. Fiecare utilizare de antibiotice cu spectru larg sa fie revizuita si de un medic microbiolog/infectionist (am auzit din surse veridice de multe cazuri de gentamicine prescrise de medici cu pregatire indoielnica pentru niste banalitati de infectii).
    4. Cand intr-un spital apare un caz de bacterie MDR sau o bacterie atipica, pacientul sa poata fi imediat izolat.
    5. Va dati seama ca, daca face un pacient o nosocomiala, la saloanele-vagon de la noi din tara, pana cand izolam pacientul, din 6-10 colegi de salon, cineva tot o va prelua cumva bacteria MDR si o va purta.
    6. Statistici anuale pentru diversele grupuri de bacterii si evolutia in timp a rezistentei lor la diferite antibiotice (dar pe bune - la noi in Romania este o enorma problema de raportare a cazurilor, fiind practic imposibil sa faci o statistica de valoare).
    • Like 6
  • check icon
    Ne mai putem mira de aberațiile din sistemul de sănătate când însuși statul este responsabilul principal în această fundătură ? Peste absolut insuficiența numărului de cadre medicale la care am ajuns, dacă avem în vedere și sabotarea actului medical prin blocarea cardurilor de sănătate în cabinete și clinici aglomerate de pacienți și lipsa de motivarea a personalului medical prin salariile necorespunzătoare, nu e suficient să vedem că statul e suferind ca și bolnavii care umplu sălile de așteptare ? Statul grav bolnav, spre incurabil, mai poate fi salvat ?
    • Like 2
  • Excelent articol, foarte pertinent. Comunicarea medic pacient - unul dintre cele mai mari lipsuri ale educatiei medicale romanesti. Antibioticele si rezistenta la antibiotice - un aspect deficitar, foarte putin abordat in Romania. Ar fi foarte util sa avem si farmacologi clinicieni/curs de farmacologie clinica pentru a intelege interactiunile medicamentoase, mai ales in cazul aparitiei multor medicamente noi, inclusiv multi/rezistentele la antibiotice.
    • Like 6
  • check icon
    A nu se crede că arunc anatema asupra medicilor. Dar, de multe ori, o consultare a interetului este salutară. În cazurile mai simple, se înţelege. Să nu uităm, totuşi, că România este ţara în care, la spitalul judeţean, se poate muri dintr-o fractură la picior sau dintr-o pneumonie. Pentru conformitate, se poate căuta în Google. Dacă mulţimea uită, Google are memorie de elefant: ştie tot şi nu uită nimic!
    • Like 3


Îți recomandăm

Green Steps

100.000 de români au participat la marcarea a 100 de kilometri din traseul Via Transilvanica într-un mod ingenios. „Drumul care unește”, este un traseu turistic de lungă distanță, care traversează România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin și este destinat drumeției pe jos, cu bicicleta sau călare. Via Transilvanica este semnalizată cu marcaje vopsite și stâlpi indicatori. Pe parcursul drumeției, călătorii vizitează ceea ce constructorii spun că este cea mai lungă galerie de artă din lume, pentru că la fiecare kilometru se găsește o bornă din andezit sculptată individual.

Citește mai mult

Testat e Hot

Vreau să vă arăt azi un program inedit de educație la firul ierbii: el începe chiar pe pajiștea a două festivaluri care atrag în fiecare an zeci de mii de tineri și își propune să fie un fel de curs introductiv într-o materie pe care școala românească se jenează să o predea.

Citește mai mult

BT Go

Într-o eră în care tehnologia avansează rapid, IMM-urile sunt nevoite să adopte rapid inovații digitale pentru a rămâne competitive și a profita de oportunitățile de pe piață. Serviciile care simplifică birocrația permit antreprenorilor să se concentreze pe inovație și dezvoltarea afacerilor lor.

Citește mai mult