Când aveam 5 ani, mama mea s-a îmbolnăvit rău de tot. Făcuse pneumonie printr-o infecție bacteriologică și avea febră 40 de grade. Medicul de familie, unul mai bătrân și trăind cu impresia că în trecut oamenii erau mai rezistenți, s-a limitat la a prescrie un paracetamol. Dacă nu o ducea tata la spital, mama mea ar fi murit probabil.
Când avea 5 ani, fiica mea cea mare avea niște muci. Eram din întâmplare la medic pentru altceva. Știind că este vorba despre un virus, medicul specialist a prescris 5 zile antibiotic, pentru orice siguranță.
Cu ajutorul imaginii de mai jos, ghiciți în ce țară s-a petrecut fiecare eveniment.
În Olanda apar în presă, cu ceva regularitate, articole despre cum trebuie să ținem folosirea antibioticelor sub control, ca să nu se dezvolte și mai repede bacterii rezistente la orice. Bacteriile au tendința enervantă de a se adapta la antibiotice. Cu cât mai mult se confruntă cu antibiotice, cu cât mai bine se pot adapta și pot deveni mai rezistente. Pe acest site UE, am văzut o estimare că între o treime și o jumătate din infecțiile întraspitalicești sunt cauzate de bacterii multirezistente.
Potrivit acestui articol, în 2013 se raporta o incidență de 1% infecții nosocomiale. După dezastrul de la Colectiv în România a fost un scandal în presă cum că cifrele oficiale arată că nu există asemenea infecții în România, deși în realitate victimele de la Colectiv mureau tocmai din cauza lor.
Un medic serios vrea să folosească cele mai bune mijloace pentru a-l trata și a-l face din nou sănătos pe pacientul lui. Așa a și jurat. Deci în cazul în care e nevoie, trebuie să dea un antibiotic chiar și dacă fiecare pacient tratat cu antibiotic crește șansa ca bacteriile omniprezente devin rezistente. Interesul concret și imediat are mai multă greutate decât cel general și pe termen lung.
Totuși, nu vrem să avem bacterii imbatabile. În cazurile în care nu este necesar, medicul poate decide să nu prescrie antibiotice. Fără să cadă în cealaltă extremă, ca doctorul mamei mele.
Aici depinde de medic. Cât de sigur este de diagnosticul lui? Are curajul să nu-i dea ceva pacientului ce i-ar putea da, și să explice de ce? Chiar și când pacientul se enervează și cere? E greu. Medicul trebuie pregătit temeinic. Cumnata mea medic în Olanda, din primul an la facultate, a avut integrat în programul cursurilor cum să comunici cu pacientul. Ce să explici, ce să nu explici, cum să vorbești, cu practica, cu feedback, tot. Administrația publică din Olanda e și obsedată de costurile sistemului de sănătate, deci există multă atenție pentru măsuri preventive.
(clic pe imagine pentru a mări)
În România am cunoscut medici care nu prescriau medicamente la grămadă și care și știau să explice de ce, cu o naturalețe de invidiat. Am cunoscut alți medici care, la întrebarea mea de ce antibiotice pentru un virus, s-au uitat la mine ca și cum eram pe punctul de a-mi omorî copilul cu propriile mâini. Am înțeles că se pot găsi cursuri de comunicare pentru medici și că la facultatea de medicină din România nu există aproape deloc atenție pentru comunicarea cu pacienții.
Nu e ușor să fii medic în ziua de azi, pentru că pacienții (sau părinții lor) se uită pe net și toate lumea crede că știe mai bine. Poate un curs specializat ar fi ceva, la facultate. Cu subiectul „Cum rezistăm la presiunea și impulsul de a da antibiotice în cazuri în care putem și fără?” sau „Cum comunicăm stăpân fiind pe noi fără să fim autoritari? Cum explicăm pe înțelesul pacientului, fără jargon și fără detalii inutile?”
Cred că putem micșora riscul la bacterii multirezistente (evident, pe lângă măsuri gen dezinfectant nediluat) prin informare și comunicare. Dacă medicul știe că și colegii săi nu vor mai da antibiotice în neștire, dacă el însuși e bine pregătit pentru a face față părinților nervoși și bătrânilor scandalagii, dacă și pacienții au fost informați că antibioticul nu se ia cu kilogramul, atunci România se poate duce rapid la mijlocul tabelului. Sunt măsuri relativ simple, rapide care salvează vieți și economisesc bani.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Daca tehnologia va evolua suficient de repede, mai repede decat aparitia bacteriilor rezistente la orice, astfel incat un identificator automat si foarte rapid de bacterii sa devina disponibil asa cum sunt cititoarele de carduri de sanatate, avem sanse ca prescrierea antibioticului, daca este cazul, sa fie facuta "tintit", cu maxima eficienta, eliminand din ecuatie eventuala eroare a medicului. Acesta va avea in continuare rolul lui, pe care il va indeplini, cel mai probabil, mai bine decat acum, fiind eliminata una din incertitudini.
Probabil pare de domeniul stiintifico-fantasticului ce scriu, dar acum putini ani nici nu visam ca glicemia se poate determina in cateva secunde cu un dispozitiv la purtator. Sau ca articulatii intregi se pot "tipari" 3D. Viteza cu care evolueaza tehnologia este in crestere si cred ca daca problema devine presanta se va gasi si tehnologia ieftina care sa ajute la rezolvarea ei. Sper sa mai prind vremurile acelea.
1. La farmacie antibioticele sa nu se mai dea decat pe reteta de la medic.
2. Impunerea de protocoale si ghiduri pentru bolile infectioase.
3. Fiecare utilizare de antibiotice cu spectru larg sa fie revizuita si de un medic microbiolog/infectionist (am auzit din surse veridice de multe cazuri de gentamicine prescrise de medici cu pregatire indoielnica pentru niste banalitati de infectii).
4. Cand intr-un spital apare un caz de bacterie MDR sau o bacterie atipica, pacientul sa poata fi imediat izolat.
5. Va dati seama ca, daca face un pacient o nosocomiala, la saloanele-vagon de la noi din tara, pana cand izolam pacientul, din 6-10 colegi de salon, cineva tot o va prelua cumva bacteria MDR si o va purta.
6. Statistici anuale pentru diversele grupuri de bacterii si evolutia in timp a rezistentei lor la diferite antibiotice (dar pe bune - la noi in Romania este o enorma problema de raportare a cazurilor, fiind practic imposibil sa faci o statistica de valoare).