Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de trei ani. De astăzi vă invităm să ascultați editorialele audio publicate pe platforma noastră, dar și să testați viitorul tehnologiei, implementăm conversația vocală direct în browser, apăsând pe butonul de microfon poți cere acces. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Copilul trebuie să înțeleagă că și emoțiile neplăcute sunt îndreptățite și permise. Nu trebuie să ne fie rușine de ceea ce simțim

Băiat furios

Foto: Guliver Getty Images

Deseori, atât copiii cât și noi, adulții, întâmpinăm dificultăți în exprimarea adecvată a emoțiilor, fie că sunt plăcute (bucurie, surpriză) sau neplăcute (tristețe, frică sau furie). Emoțiile pot fi copleșitoare de multe ori, iar neexprimarea lor la momentul oportun poate avea repercusiuni serioase asupra sănătății noastre, activității noastre zilnice, dar și asupra calității relațiilor cu cei din jur. 

Atunci când simțim și exprimăm emoții puternice de furie, teamă sau tristețe și găsim empatie, înțelegere, iubire și acceptarea celor din jur a stării noastre, emoțiile devin mai ușor de gestionat și treptat se estompează. Când partenerul de viață, șeful, un prieten sau oricine altcineva drag din jurul nostru își exprimă emoțiile într-un mod sănătos față de noi, ne este mult mai ușor să înțelegem ce simte, ce se întâmplă cu el și identificăm instinctual strategii de adaptare la situație și de a le veni în ajutor. ”Cred că ai avut o zi grea” sau ”știu cum te simți” sunt sintagme pe care cu toții le-am auzit și prin ele am simțit empatia celor care ni le-a adresat.

Copilăria este perioada cea mai intensă din punct de vedere al trăirii amalgamului de emoții puternice zi de zi. Trecerea de la o emoție la alta, de la o stare de liniște și calm la o stare de agitație și tumult poate fi o chestiune de moment. Din acest motiv și pentru că cei mici sunt ca un burete în preluarea de informații și stări ale adultului, vă propun un exercițiu de comunicare și control al emoțiilor pentru o mai bună cunoaștere de sine și relaționare cu cei din jur.

Copiii au nevoie în primul rând să înveţe să recunoască emoțiile din mimica, postura celor din jur şi să le numească – fericire, tristeţe, furie, frică. Cel mai dificil le este să-și recunoască şi să-și exprime propriile emoţii, la fel cum şi nouă, adulţilor, ne e uneori dificil. Detaliez mai jos câteva opțiuni pe care le avem la îndemână pentru a-i ajuta pe copii să-și îmbunătăţească exprimarea şi controlul emoţiilor.

Acceptarea emoțiilor: nicio emoție nu este greșită, toate sunt naturale și îi transmitem acest lucru copilului. E important să fim alături de copil în timp ce trăiește emoții puternice, acceptându-le în felul următor: ”Cred ești furios pentru că ai fi vrut să mai rămânem în parc, asa e? ”, ”Văd că ești trist și cred că și eu aș fi trist dacă mi s-ar strica jucăria favorită” sau: ”E normal să-ți fie teamă, dar în același timp vreau să știi că ești în siguranță alături de mine.” Astfel, îl ajutăm să înțeleagă că exprimarea emoțiilor e un lucru natural.

Îl ajutăm pe copil să facă față emoțiilor și să le gestioneze într-un mod sănătos alături de noi, prin ascultare și empatie. Prin opoziție, este recomandat să evităm sintagmele ”oprește-te din plâns”, ”n-ai de ce să fii supărat”, ”te enervezi degeaba”, ”termină cu prostiile astea” deoarece copilul se conformeză parțial își reprimă emoția autentică și apar modalități nesănătoase de a o scoate la suprafață. Devine rebel sau retras, se închide în el sau acționează agresiv.

Transmiterea mesajului că și emoţiile neplăcute sunt îndreptăţite şi permise. Nu trebuie să ne fie rușine să le exprimăm deoarece ele nu sancţionate. E ok să fie furios, dar nu e ok să transforme furia în violență. Nu e în regulă să lovească sau să distrugă lucruri şi dacă acest lucru se va întâmpla, va fi oprit pentru siguranța lui și a celor din jur. O emoţie de furie neexprimată adecvat se poate transforma ulterior într-un act de agresivitate. De exemplu: ”Uneori, când nu spui ce te-a supărat, ai impulsul să îl loveşti pe fratele tău sau începi și arunci jucăriile pe jos” și ”Atunci când îmi spui că ești furios sau supărat, eu pot înțelege ce simți și te pot ajuta.”

Dacă noi ca adulți nu oprim copilul atunci când își manifestă furia agresiv, acesta nu va învăța cum să se oprească singur și astfel se va pune pe el și pe ceilalți în pericol. Nu trebuie să își reprime emoția, ci doar să învețe forma de manifestare a acesteia. 

De exemplu când se loveşte pe el sau pe alţii, când distruge jucăriile sau alte obiecte, când refuză în mod repetat să îşi asculte părintele sau când încalcă regulile, i se poate arăta că supărarea lui este văzută şi acceptată: „eu văd că eşti supărat şi îmi pare rău, dar nu pot să te las să îl lovești pe fratele tău”; îi spunem că este natural să fie supărat, dar nu şi violent: „Înțeleg că ești supărat și e ok să fii supărat, dar nu e ok să loveşti, să jignești şi să arunci cu lucrurile, eu te opresc dacă faci asta.” 

Jocurile şi poveştile pot ajuta la exprimarea şi controlul emoţiilor. Jocurile de ghicire a emoţiilor după mimică sau după sunete, desenele despre emoţii, discuții despre emoţiile personajelor în timpul spunerii de poveşti, ca de exemplu: ”Cum crezi că s-a simţit prinţesa când a venit zmeul? Crezi că s-a speriat? Dar oare ce a simțit atunci când au venit părinții și au salvat-o?”

Toleranţa la frustrare a copilului poate fi îmbunătăţită prin expunerea sa la situaţii în care va fi necesar să aştepte puțin până să obţină un lucru sau la situaţii în care nu va primi ce își doreşte. Astfel va învăţa că nu orice dorinţă se îndeplineşte imediat. Pentru a obține anumite lucruri e nevoie de efort şi că există chiar şi lucruri pe care nu le va putea obține din diverse motive.

Atunci când este în fața unui refuz îi explicăm de ce este ”NU”, dar în același timp îi arătăm că nevoia lui e înţeleasă: „Știu că e greu să te oprești acum, tu ai mai vrea să te joci ... dar e ora de dormit şi e important să ne culcăm acum.” Este bine să i se explice pe cât de des posibil motivaţia care stă în spatele interdicţiei sau regulei: „Tu ştii că dacă nu dormi suficient, mâine vei fi obosit şi nervos şi nu o să ai energie să te joci.” I se pot oferi alternative în loc să fie pur şi simplu refuzat: „Pot să mănânc ciocolată?” „Poţi să mânânci banană sau piersici, care ştiu că îţi plac, pentru că seara copiii nu mănâncă ciocolată ca să doarmă bine peste noapte şi să nu fie agitaţi.”

Identificarea și adresarea comportamentului greșit și evitarea mesajelor de tipul „M-am supărat pe tine” sau „De ce eşti rău?” Atunci când îi facem observaţii copilului pentru un comportament nedorit –adresăm, criticăm respectivul comportament, nu persoana, pentru a nu da copilului sentimentul că este respins sau că nu este iubit. Copiii asociază sancţiunile şi critica cu lipsa de iubire. Ca alternativă îi putem spune: ”Ai procedat greșit atunci când i-ai smuls jucăria fratelui tău, chiar dacă era a ta. Nu e în regulă să faci lucrul respectiv și te rog data viitoare să îl rogi frumos să ţi-o înapoieze, chiar dacă asta presupune să aștepți încă 5 minute pentru a termina el de jucat.” Explicăm consecința și motivul pentru care este criticat sau sancționat și apoi încheiem cu un mesaj pozitiv: ”Eu te iubesc şi vreau să te ajut să faci mai bine data viitoare.”

Acceptarea emoțiilor copilului prespune totodată și conștientizarea emoțiilor proprii și responsabilitatea de a le trata cu seriozitate. Acestea sunt ușor observabile de către cei mici, ei preluând modul nostru de gestionare a emoțiilor. Acest lucru înseamnă că suntem atenți la ceea ce se întâmplă cu noi și că avem grijă de noi înșine în primul rând, pentru a putea avea grijă de emoția copilului. Este normal ca unele emoții (ale noastre sau ale copilului) să ne copleșească și e important ca atunci când nu știm cum să gestionăm ce ni se întâmplă să cerem suport de la familie, oameni dragi sau de la o persoană specializată.

Este important așadar, să încurajăm copiii să spună ce simt, ce îi supără, ce îi înfurie, ce îi sperie, ca să îi putem ajuta, învăța să gestioneze aceste emoții. Dacă sunt momente în care observăm că se închid în ei, că nu mai sunt comunicativi sau dimpotrivă, că devin foarte activi și agitați, este de dorit să exprimăm noi orice credem că se întâmplă cu copilul atunci: ”Cred ca te-a deranjat/te întristează/te enervează.. știu că este neplăcut.....!”, după care îl întrebăm dacă e corect ce credem noi și îl încurajăm să vorbească în continuare. În felul acesta, îl învățăm că toate emoțiile sunt normale, încurajăm copilul să fie autentic și să ceară ajutorul atunci când se simte în încurcătură.

Când acceptăm emoțiile, sentimentele copilului, acesta învață că viața emoțională nu este periculoasă, nu este rușinoasă, ci că este un dat universal care poate fi gestionat. Oricine a simțit așa ceva și chiar există un nume pentru respectivul moment. Copilul se simte astfel înțeles și acceptat, învățând că nu este singur în fața valului de emoții puternice. Empatia întărește relația. Ajută copilul să se simtă mai puțin singur cu trăirile sale. Empatia vindecă. Iar experiența empatiei îl învață pe cel mic despre cele mai profunde modalități în care se poate conecta cu ceilalți, oferindu-i o oportunitate de a intra în viitoarele relații cu niște abilități esențiale.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Si totusi, toti cei careau citit acest articol au trecut prin situatiile astea si nu au ajuns atat de rau.
    • Like 0
  • Eu nu descopar ceva in materialul dvs. Vreau sa-mi vorbiti de reactia celorlalti copii cand unul din ei este necajit, iritat sau suparat. Dvs tratati relatia adult copil iar eu in mare sunt de acord cu ceea ce spuneti. Din nefericire nu adultii rasucesc copilului cutitul in rana ci alti copii.
    Uitati-va la 13 reasons why, serialul a fost facut tocmai pentru ca fenomenul "bullying" este tot mai prezent in viata copiilor nostri.
    • Like 0
  • Ionel check icon
    Foarte bun materialul.......
    • Like 0
  • Excelent articol. Felicitări! Avem multe de învățat în relația cu ceilalți, dar mai ales în relație cu cei pe care îi iubim și vrem să-i ajutăm. Când vine vorba despre modelarea emoțiilor propriilor copii, însă, e nevoie de tot ceea ce poți să dai mai bun din sufletul tău. Nici măcar o clipă, nici chiar atunci când îi cerți, copiii nu trebuie să înțeleagă cumva că ai încetat să-i iubești. Dacă îi iubești cu adevărat, asta te va învăța să te porți. Avem nevoie unii de alții. Și atunci când vei fi bătrân, când vei avea Alzheimer și te vei juca pe covor cu mașinuțele, trebuie să te asiguri încă de pe acum că cineva se va juca cu tine, acceptându-te răbdător și iubitor. Iar acela nu poate fi altul decât copilul tău pe care astăzi ai ales să nu-l abandonezi în jocurile sale, singur pe covor...
    • Like 0
  • Dupa Freud s-a crezut ca revolutia sexuala va elibera omenirea de nevroze si ca vom fi cu totii mai echilibrati. Suntem? Traim intr-o lume dezlantuita si intoxicata de sexualitate exhibata si tot mai extravaganta (evit sa folosesc termenul „anormala”), dar nimeni nu este atit de orb sa nu vada ca omenirea s-a smintit din ce in ce mai mult. Acum o noua fancy theory (in traducere: de fite). Lasati copiii sa creasca total neinhibati, sa faca ce vor, sa fie „liberi”. Rezultatele incep sa se vada, dar amploarea lor abia urmeaza. Dupa economisti Nobel Prize Winners, guru ai finantelor, experti infailibili in tainele economiei moderne, care nu reusesc niciodata sa prevada iminentele dezastre, iar post factum nu gasesc nicio solutie viabila, avem acum si psihologi care destructureaza cu osirdie tot ceea ce omenirea a invatat dintr-o experienta milenara in materie de educatie, pentru a fi apoi surprinsi de faptul ca produsele experiementelor lor iresponsabile sunt de-a dreptul inspaimintatoare - si vin apoi cu niste explicatii cusute cu ata alba si cu niste solutii la fel de aiurite, speculative si, in fond, sinucigase pentru o civilizatie vlaguita, hedonista si emasculata. Si cit s-a mai ris de Spengler sau de Toynbee. Dar de cine nu s-a ris pina cind s-a ales praful de tot? Urlati, copii, tavaliti-va pe jos, terorizati pe bietii parinti si profesori ca sa ajungeti niste neispraviti necontrolabili. Este inevitabil.
    • Like 0
    • @ Dan Craciun
      Imi place pledoaria ta, dar nu vad ce legatura are cu articolul. Ce legatura are esecul expertilor in economie cu cunoasterea emotionala? Unde sugereaza ca sa "sa faca [copiii] ce vor"? Care recomandari ti se par "sinucigase"? Cum se incurajeaza "terorizarea parintilor si a profesorilor"?

      Ce mi se pare mie ca spune articolul, este ca o persoana care intelege ce se intampla cu sine (isi intelege emotiile), poate sa invete sa se controleze mai bine, evitand tocmai situatiile in care frustrarea proprie se transforma in abuzul altora.
      Poti sa imi explici unde este gresita aceasta afirmatie?
      • Like 1
    • @ Probatio diabolica
      Aveti dreptate, sunt eu intr-o pasa proasta. Toate afirmatiile sunt indubitabile. Ca multe altele, pe care le-am citit sau auzit timp de decenii, vazind apoi ca, in realitate, traim intr-o lume paralela cu fanteziile speculative ale psihologilor, foarte atragatoare sub clopotul de sticla al laboratorului sau al grupurilor experimentale, conduse de cercetatori profesionisti, dar inaplicabile in balamucul claselor reale din Romania si cu amaritii de profesori care inca se mai agata de aceasta ocupatie, facind si ei tot ceea ce ii taie capul. Cit despre parinti, toata stima. Altminteri, articolul este foarte bun.
      • Like 0
    • @ Dan Craciun
      check icon
      „Bogdana Elena Păcurari

      Bogdana Elena Păcurari este psiholog/psihoterapeut în cadrul Fundaţiei Seeding Knowledge. Este psihoterapeut cu drept de liberă practică, acordat de Colegiul Psihologilor din România, psiholog/psihoterapeut în cadrul Grădiniţelor Butterfly, Şcoala Butterflyși are 10 ani de experiență în HR.”

      Întrebați direct la sursă.

      De notat că nu întrebați ce legătură are situația cu ... Democrația. Chiar n-are ? Chiar nu e „Democrația” sinonimă cu „lumea paralelă” ?

      Întrebați Democrația la ea acasă.
      • Like 0
    • @
      De ce nu insirati si titlurile dumneavoastra? Sunt sigur ca sunt la fel de impresionante. Eu, cel putin, m-am simtit ca o rima, neavind nici macar liceul la baza - cred ca v-ati dat seama dupa limbajul de tractorist pe care il folosesc. Am intrebat democratia si nu m-a lamurit - mi-a spus ca in democratie oricine are dreptul la o opinie, cu conditia sa se exprime civilizat si cu buna credinta, chiar si atunci cind nu este extaziat de ideile unui psiholog din cadrul Gradinitelor Butterfly. Imi cer scuze, e limpede ca parintii mei, odihneasca-se in pace, m-au crescut cu niste metode traumatizante, facind din mine un neispravit. De aceasta data, chiar ma jur sa nu mai scriu pe aceasta platforma, care a palpait putintel la inceput, dar, cu timpul, s-a supus si ea legii universale a entropiei, aducind totul la acelasi nivel de destructurare si de agitatie incoerenta. Cu bine dumneavoastra si Republicii - inca un experiment esuat.
      • Like 0
    • @ Dan Craciun
      check icon
      Domnule D.C.,

      Chiar mă îndoiesc de buna dvs. credinţă!

      Deci ştiţi că "omenirea s-a smintit" (adică fenomenul nu-i chiar românesc), o rupeţi foarte bine pe engleză, dar ... n-aţi ajuns să puneţi "Democraţia" la probe! Foarte probabil ştiţi sloganul electoral al lui W.J. Clinton ("It's the economy, stupid!"), dar la Democraţie nu v-aţi gândit să o aplicaţi. Precis aveţi bună credinţă.

      Precis aveţi bună credinţă, când preferaţi să o numiţi pe d-na Păcurari "psiholog de Grădiniţe Butterfly", când adevărul este că numind-o "psiholog de Fundaţie" (democratică!) aţi fi fost mult mai aproape de adevăr. Precis nu înţelegeţi că dânsa vă oferă "o ţară ca afară", nu păreri personale! Vă spune ceea ce Occidentul înghite de decenii, nu opinii personale.

      Precis nu înţelegeţi!

      "Înţelegeţi" doar că eu v-aş pune în faţă titlurile autodeclarate ale doamnei Păcurari cu scopul de a vă ... "închide gura" cu competenţa dânsei! Că vă aduce mult visata "ţară ca afară" nu înţelegeţi!

      Iar eu trebuie să vă cred că aţi fi de bună credinţă. Că nu vedeţi Democraţia în sloganul lui Clinton din cauza Economiei - care îi ţine locul ocupat.

      Nu vă face să plecaţi de pe "Republica" un cititor care v-a tutuit, ci eu! Vreţi să vă cred că sunteţi de bună credinţă ?

      P.S.

      Titluri n-am. De aceea şi scriu în subsolurile "Republicii". Exact cum spuneţi dvs. - liceele negrei dictaturi pot da clasă liceelor actuale (pentru mase, fiindcă cele private sunt ... secrete!). Şi nu fiindcă Dictatorul era genial, ci fiindcă Democraţia o face intenţionat. De la Dictator n-aţi fi înghiţit câte îi toleraţi Democraţiei, fiindcă ... în Democraţie viaţa este totuşi bună, mai ales pentru "neinstruiţii" ca dvs.!
      • Like 0


Îți recomandăm

Tinu Boșinceanu

„Plecarea în străinătate nu trebuie să fie un angajament pe viață, ca o căsătorie - eu sunt român în România sau eu am plecat și nu mă mai întorc înapoi. Societatea a devenit oricum mult mai fluidă și trebuie să privești obiectiv. Mi se pare că asta ar ajuta la întoarcerea mai multor oameni, care or să facă lucrurile mai bune. Și poveștile lor or să inspire”, crede Tinu Bosînceanu.

Citește mai mult

Mara Popescu

Mara Popescu este singura studentă româncă la medicină la King’s College din Londra, o pestigioasă instituție de învățământ. Este frumoasă, are 18 ani, e matură și echilibrată, este logică și structurată, ca și cum vârsta ei ar fi scrisă doar pe hârtie.

Citește mai mult