Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Găsim valori comune, sau scriem despre lucruri care ne despart. Ne unesc bunul simț și credința că putem fi mai buni. Suntem Republica, sunteți Republica!

Crăciunul Faptelor bune. O poveste: 100 de copii cuminți și trei ajutoare inimoase ale lui Moș Crăciun

„Dragă Moș Crăciun, numele meu este (...) am 10 ani și sunt elev în clasa a IV-a, la școala nr 179. Vreau să-ți spun că anul acesta am fost un copil cuminte și am obținut rezultate bune la învățătură. (...) În cadrul familiei faptele mele bune sunt: îi ajut pe părinții mei la treburile gospodărești (...) și o ajut foarte mult pe sora mea (...) în vârstă de 6 ani care s-a născut cu un handicap: Sindromul Down și are mare nevoie de ajutorul nostru. (...) Sper să fii mândru de mine și să mă vizitezi și altă dată. Cu mare drag (...)”.

Scrisoarea din care face parte fragmentul de mai sus va ajunge negreșit la Moș Crăciun. În total sunt peste 100 de scrisori de la copii, iar mulți dintre ei nu au avut niciodată Moș. Anul acesta, ei nu cer nimic, deși poate ar vrea. În epistolele către Moș și-au scris doar „faptele bune” pe care le-au făcut în acest an.

Ajutoarele Moșului sunt Silvia Parga, Constanța Dumitrescu și Nicu Dumitrașcu. Pe scurt, grupul „Fapte bune”.  

S-au adunat prima oară acum cinci ani, de Crăciun. Pe atunci erau cu toții doar 15, luând în considerare și „Moșii”. Nu sunt o organizație, dar sunt organizați. Sunt oameni simpli, din toate părțile și domeniile, uniți de nevoia de a fi buni, mai buni, mai atenți. Nu au știut de la început cum și când să facă, dar au vrut să facă și au găsit răspunsuri. Nu stau bine cu timpul, dar au găsit ceva potrivit. Au ajutat, atât cât au putut, de fiecare dată când au putut, peste 200 de oameni în nevoie, majoritatea copii. Cel puțin 200 de zâmbete. Cred cu toții în puterea fiecărui zâmbet de copil. Azi sunt 100 și continuă, pentru că „a fi bun înseamnă să fii om”.

„A fost așa, un fel de răspândire a faptei bune”

„Ne simțim bine făcând bine”, sintetizează Constanța Dumitrescu, 30 de ani, care „la bază” este asistent social.

În urmă cu cinci ani Constanța lucra împreună cu Silvia în cadrul unui proiect de prevenire a abandonului școlar. Au fost solicitate de către o bancă comercială să se implice într-un program asemănător cu ceea ce fac azi.

Angajații băncii doreau să dea cadouri de Crăciun. Copiii din diverse programe sociale trebuiau să scrie o scrisoare în care să arate ce își doresc. Constanța și Silvia centralizau scrisorile de la copii, le atașau un cod de identificare, apoi epistolele erau plasate la angajații băncii. 

Fiecare angajat pregătea cel puțin un cadou, în funcție de câte scrisori dorea să preia.

„Ce a fost cel mai frumos era că doreau să facă cadouri individuale. Copiii din centre de plasament, din programe sociale primesc cadouri, dar toate sunt la fel. Ei și-au dorit ca fiecărui copil să îi fie respectată personalitatea și dorințele și să primească ceva special”, povestește Constanța.

scrisoare Craciun

În parteneriat cu banca, timp de trei ani, au strâns scrisorile de la copii pentru Moș Crăciun. Apoi proiectul băncii a fost sistat. La scurt timp s-a încheiat și proiectul fundației în care erau implicate Silvia și Constanța. Din martie anul trecut, Constanța, care este și jurist, a trecut, peste noapte, într-o corporație, în domeniul IT.

„Am rămas cu oamenii din afara băncii cărora le-am povestit și au făcut și ei la rândul lor același lucru, prin noi. Am un prieten, Nicu, care s-a ocupat de strângerea scrisorilor de la celelalte firme, cărora le-a plăcut foarte mult ideea. Atunci, în afară de cele 100 de scrisori strânse de noi de la copii pentru a le plasa la angajații băncii, am mai implicat și alte asociații partenere și fundații și alte programe sociale pe care le cunoșteam noi, cu scrisorile de la copiii lor, pe care le-am plasat la alți oameni, în afară de cei de la bancă. A fost așa, un fel de răspândire a faptei bune. Au vrut și alții să facă același lucru. Și atunci am mai găsit alți copilași în nevoie și am mai împărțit scrisori și la alți oameni”, spune Constanța.

În noiembrie anul trecut, cei ce jucaseră rolul de Moși au sunat-o pe Constanța, spunând că vor să facă donații în continuare, să fie Moș Crăciun în continuare pentru copii. Grupul de oameni - patroni de firmă, directori, angajați – cu care ținea legătura Nicu ajunsese la 70 de persoane anul trecut. Toți voiau să facă donații, cadouri.

„Ei vor să fie îndrumați spre a face un bine. Anul trecut, prin noiembrie, au întrebat de ce s-a oprit totul. Singurul motiv era că eram noi comozi, așa mi s-a părut. Era păcat să pierdem această forță de bine și să n-o îndreptăm nicăieri”, admite Constanța.

Așa că au reluat totul, de data aceasta pe cont propriu. Au format Grupul „Fapte bune” și și-au făcut o pagină pe Facebook, ca să poată comunica mai ușor.

Anul trecut 94 de copii sărmani au scris Moșului ce își doresc. Iar dorințele le-au fost împlinite. Fiecare Moș își primește poza cu copilul și cadoul, el vede copilul bucurându-se de cadoul lui. Totul e confidențial, fiecare Moș știe că nu are voie să împărtășească poza cu nimeni, nu le poate face publice.

Acesta ar fi al cincilea Crăciun pe care îl organizează pentru copiii în dificultate.

Copiii nu au fost uitați nici de Paște. Au fost vizate cazurile medicale. Copiii și familiile lor au primit pachete generoase cu alimente de bază.

„Am strâns donații foarte multe, cred că am reușit să le asigurăm partea de alimente de bază pentru câteva luni bune. Am avut și o firmă care s-a implicat. Apoi am cunoscut alte asociații, cum ar fi asociația Free Miorița, care s-a ocupat de electrificarea gospodăriilor familiilor din satul Holbav (județul Brașov) și care căuta voluntari și donații. Am strâns și noi donații și ne-am dus până acolo”, spune Constanța.

Crăciunul Faptelor bune

Dacă până acum ideea era ca în scrisoare copiii să îi scrie Moșului ce își doresc, de anul acesta formatul este unul nou. Copiii au fost sfătuiți să scrie în scrisoarea către Moș ce fapte bune au făcut. 

 „Ei sunt copii normali ca și dorințe, chiar dacă starea lor este gravă. Moșii fie se simt prost, pentru că nu au bani să cumpere tablete, telefoane, fie nu cumpără, și asta recomandăm noi tuturor, să nu cumpere dacă sunt lucruri aberante, pentru că nu e corect față de ceilalți copiii și nu e nici educativ. Cadourile trebuie să fie simbolice. Dar s-au născut tot felul de discuții. Nu toți oamenii înțeleg de ce un copil amărât scrie că vrea telefon. Dacă ești sărac nu înseamnă că nu poți să îți dorești. Nu trăiești undeva izolat pe Lună sau Marte și nu vezi alți copii cu telefoane. Așa că anul acesta am schimbat formatul, și am zis ca fiecare copil să scrie faptele bune pe care le-a făcut. Și să aleagă Moșul ce este necesar să ofere”, spune Constanța.

Pe spatele fiecărei scrisori, anul acesta, a fost adăugată o notiță din partea responsabilului de caz, în două trei rânduri, despre situația copilului.

„Am avut un copil anul acesta care locuiește la bunica maternă, tatăl l-a abandonat, mama l-a crescut o perioadă apoi a plecat, nu a mai dat semn de viață de doi ani. E un copil cu o poveste foarte tristă. El a scris că și-a donat jucăriile la săraci. Într-adevăr, a donat jucăriile, a fost o activitate civică foarte frumoasă. Acasă a fost învățat că dacă are lucruri care nu îi mai trebuie, să le ofere mai departe. Mi s-a părut foarte frumos. Dar un Moș care nu îl cunoaște poate înțelege că acel copil are bani și dă jucării. Atunci explicăm pe spatele biletului pentru Moș care este situația copilului”.

„Nu avem nici un fel de beneficiu din lucrul acesta”

Cel ce face lucrurile posibile este Nicolae Dumitrașcu, 37 de ani, de profesie avocat.

Aproape 90% din cei din grup sunt prieteni, cunoștințe, cunoștințe ale unor cunoștințe, cunoștinte ale cunoștințelor cunoștințelor lui Nicu. El îi ține aproape, el se duce de la unul la altul, le imparte scrisorile. Sunt oameni care au investit încredere în el, înainte de toate.

„Nu avem nici un fel de beneficiu din lucrul acesta, pur și simplu vrem să îi ajutăm pe copii, să ajutăm persoanele care au nevoie de ajutor din partea noastră. Mai am un prieten care lucrează în domeniul energiei, care a dus panouri solare la casele care nu au electricitate din Holbav, Brașov. Le-au montat acolo, iar acum copiii de acolo au curent electric, ca să poată să învețe”, spune Nicolae Dumitrașcu.

Își amintește că acum doi ani la el au ajuns la el mai multe scrisori în care copiii cereau Moșului ipad-uri, telefoane, tot felul de lucruri scumpe. Un prieten de-al său „care nu are probleme cu banii”, a vrut să fie Moș Crăciun pentru un copil și-a dorit un lego. Un lego ce costa 900 de lei.

„Prietenul meu a zis că atunci când era mic își dorea mitralieră și Moșul i-a adus un ursuleț. Așa că i-a cumpărat copilului respectiv exact ceea ce își dorea. Și i-a luat acel lego. Știu că acel copil a fost foarte impresionat. De obicei e bine să primești ce îți dorești, dar Moșul, după posibilități... ”, zâmbește el.

Are planuri mari pentru anul viitor.

„Mai am prieteni care vor să se implice. După sărbători vreau să fac o asociație în care vreau să o implic și pe Constanța. Vrem să găsim copii care ar vrea să învețe și nu au posibilități. Să îi analizăm pe fiecare în parte și să le plătim noi studiile. Dacă ei vor să meargă la studii, să urmeze liceul sau școala gimnazială, noi să le asigurăm cazarea în localitatea unde sunt, să le plătim studiile , urmând ca, dacă rezultatele sunt foarte bune, să le plătim facultatea sau chiar studii în străinătate”, spune el.

Între „partenerii” Moșului, ținuți aproape de Nicu, se numără un ONG, o firmă din domeniul construcțiilor, persoane fizice, o firmă de consultanță, o multinațională.

Vrem să găsim copii care ar vrea să învețe și nu au posibilități. Să îi analizăm pe fiecare în parte și să le plătim noi studiile. Dacă ei vor să meargă la studii, să urmeze liceul sau școala gimnazială, noi să le asigurăm cazarea în localitatea unde sunt, să le plătim studiile , urmând ca, dacă rezultatele sunt foarte bune, să le plătim facultatea sau chiar studii în străinătate.

„Unii copii nu știu să scrie”

Prima în lanțul Faptelor bune este Silvia Parga, învățătoare, cu o experiență de 30 de ani. A colaborat și la alte fundații ca voluntar. Îi știe personal pe mulți dintre copiii incluși în program în ultimii ani.

„Sunt învățătoare la clasa a patra. I-am întrebat pe elevii mei dacă vor să facă o faaptă bună. S-au oferit cu bucurie. Așa că elevii mei le-au scris scrisorile unora dintre copiii din proiect, pentru că nu știu toți să scrie”. Fiica ei, în vârstă de 26 de ani, se duce și ea acum la biserică cu daruri.

Anul acesta pe lista Moșului se află 30 de copii și tineri în dificultate din București, sector 2 - Școala gimnazială nr 31, Biserica Sfânta Treime - 15 copii și tineri integrați în programele sociale desfășurate de Liceul Greco-Catolic „Timotei Cipariu” din București, 12 copii și tineri cu deficiențe medicale grave și frații acestora, 15 copii din comunități rurale de lângă Capitală, 29 de copii și tineri din comunitatea mărginașă a comunei Holbav, în județul Brașov, care trăiesc izolați, pe un vârf de deal. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult