Acum douăzeci de ani intram în UE, dar noi tot nu prea am înțeles care e rolul nostru, ce trebuie să facem și că avem și obligații. Dintre care, cea mai importantă e aceea de a construi o Europă mai dezvoltată, mai sigură și mai puternică, prin ideile și proiectele noastre.
România este a șasea putere decizională în UE, având 33 de europarlamentari. După Germania, Franța, Italia, Spania și Polonia urmează România.
Dacă analizăm fondurile primite de România de la UE, în ultimii 10 ani, suntem printre primii trei beneficiari, în mod constant. Fie pe locul doi, după Polonia, fie pe locul trei, când Grecia s-a descurcat mai bine. Pentru viitorul buget european al UE, suntem pe locul 5 ca sume propuse, aproape cât Germania.
Și totuși, noi suntem nemulțumiți de UE, de politicile sale, de rezultatele sale.
Păi cum se iau aceste decizii? Care sunt proiectele?
Nu cumva deciziile se iau cu noi, a șasea putere legislativă din UE? Nu cumva acele decizii care nu ne convin au fost luate cu votul celor care ne-au reprezentat?
Nu cumva România are și obligația de a gândi și de a promova proiecte europene? Are! Și unde sunt? Păi nu prea sunt!
Politicienii români au preferat să încaseze, atunci când nu au pierdut și acei bani. Si cam atât! Așa cum a spus Nicușor Dan pe 9 mai, România are venituri de 60 de miliarde. În realitate, sunt alocări bugetare UE pentru dezvoltare. Nu sunt simple venituri!
Dar unde sunt proiectele europene promovate de România? Unde sunt cele gândite și promovate de Nicușor Dan, după un an de mandat, ca reprezentant al României? Unde sunt cele de pe agenda sa, cu care va merge la următoarele consultări și întâlniri europene, când deja trasarea noii direcții a UE a intrat în faza negocierilor? Sunt probabil „ascunse”!
Unde sunt consultările sale cu europarlamentarii români și cu partidele din care aceștia provin, pentru direcțiile de dezvoltare ale UE? Nu avem pentru România!
Noi doar criticăm, pentru că e mai simplu decât a construi, a gândi și a propune. Politicenii români nu au fost lași, așa cum spune Nicușor Dan, că ei nu au urmărit mereu interesele României. Au fost leneși, în primul rând. Europarlamentari care merg acolo doar pentru a accesa salarii și pensii frumoase, plătite de UE. Nu și pentru a munci.
Partide care nici nu au pe agendă proiecte europene, care nu și-au construit relații europene, dar când o decizie europeană e nepopulară, vin și zic: „UE a decis, UE e vinovată”. Păi noi unde suntem?
Și cu toate acestea, 70% dintre români vor în UE, în ciuda propagandei anti-UE, în ciuda incapacității clasei politice de a munci și de a gândi în UE. De ce? Pentru că acele bugete - acele „venituri” de care se vorbește cu mândrie că le-am primit - au dezvoltat țara asta. Și azi, construim autostrăzi și infrastructură strategică prin fonduri PNRR și SAFE.
Mă așteptam ca, de Ziua Europei, Nicușor Dan să ne spună cum va schimba direcția asta, cum România va deveni activă, cum la Cotroceni se gândesc proiecte și se fac consultări, cum se programează întâlniri cu alte țări europene, pentru a susține proiectele noastre. În schimb, a ales să critice. În timp ce îl nemulțumește critica primită de el din societate.
A spus ND că se folosesc multe lozinci atunci când se discută despre Europa. Ok, schimbă atunci dezbaterea! Dacă vii și îmi spui și tu alte lozinci, despre cât de „slabă” a fost sau este UE, nu e tot aia?! Unde sunt proiectele? Unde sunt ideile?
La final, sunt necesare două corecții pentru vorbele lui ND:
1. UE nu a impus renunțarea la energia nucleară. Au fost decizii naționale, ale anumitor țări. Dimpotrivă, normele europene lasă decizia la nivelul fiecărei țări privind mixul energetic. România nu și-a oprit centrala nucleară de la Cernavodă, are program de modernizare și zero impuneri.
2. Europa sau discuția despre UE nu divizează societatea, așa cum a spus ND. Doar propaganda și dezinformarea fac ca unii cetățeni să creadă că UE e un pericol pentru religie, tradiție, dezvoltare națională. Iar aici. Președintele are rolul de a comunica și de a explica ce înseamnă UE. Dar pare că preferă varianta populistă, nu pe cea de educare.
Mai ales când politicienii români - precum doamna din imaginea de mai sus -, culmea și europarlamentari, rup steagul UE și fac din asta un spectacol!
Da, stimabililor, UE este imperfectă. A făcut mute greșeli și va mai face. Dar noi suntem a șasea țară ca motor al UE. Noi ce am făcut? Dar noi ce vom face? Că vorbe și sindrofii am tot primit de la liderii României.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Spania era până-n 1985 (anul aderării la UE) o țară săracă, necompetitivă, cu instituții și servicii publice insuficiente, cu șomaj mare și cu salariul minim foarte mic.
În 40 de ani Spania a ajuns la un PIB de 10 de ori mai mare.
Salariul minim a crescut de la ~ 220 €, la ~ 1.200 €, adică de 5,5 ori.
Pensia medie a crescut de 10 ori, de la 150 € în 1985.
Exporturile au crescut de la ~ 30 miliarde €, la ~ 380 miliarde.
Spania a primit fonduri de coeziune în acești 40 de ani, de 150 miliarde €, bani ce se regăsesc în dezvoltarea infrastructurii pe plan local și național, construind rețeaua feroviară de mare viteză.
Dezvoltarea agriculturii înseamnă că 500 de mii de fermieri primesc sprijin prin politica agricolă comună.
Cercetarea științifică beneficiază prin programul "Orizont Europa" de 17 miliarde de € pentru 30 de mii de cercetători.
Programul "Erasmus" a oferit posibilitatea de a studia ]n Europa pentru 200 de mii de studenți.
Programul "QCIRCLE" facilitează dezvoltarea tehnologiilor cuantice.
Mai pe scurt Spania e o poveste de succes, ceea ce ni s-ar putea întâmpla și nouă dacă ne băgăm mințile-n cap și ne punem serios pe treabă. Sunt semne încurajatore în acești aproape 20 de ani de la aderare.
Sunt însă racile care ne trag în jos. Acel "dar mie ce-mi iese ?" e doar un exemplu.
Ca să nu mai vorbim de cei care preferă povestea dacică cu vuvuzele și cap de lup din plastic..