Foto: Inquam Photos / Virgil Simonescu
Privind retrospectiv, nenumăratele măsuri luate în ultimul an în domeniul energiei se înscriu în „dinamica intervenționismului", explicată așa de frumos de Ludwig von Mises în cartea „Politici economice". Tot ce se întâmplă este atât de... telefonat; economistul parcă vede cu încetinitorul un film pe care îl știe pe de rost.
În carte Mises ia un exemplu, cel al prețului ridicat la lapte. Laptele este un produs important și scumpirea lui îi supără pe consumatori. Ce face guvernul? Chipurile ca să îi ajute pe consumatori decide să impună în preț maxim (sau un preț-plafon la lapte). Și are impresia că a rezolvat problema, că toată lumea e fericită. Ghinion. Laptele dispare de pe piață. Furnizorii de lapte încep să se plângă că ei nu au cum să vândă laptele cu un preț așa de mic, deoarece costurile lor sunt mari și merg în pierdere. Și atunci ce face guvernul? Se scarpină în cap și decretează: hai să fixăm un plafon de preț și la prețul furajelor, astfel încât furnizorul de lapte să poată opera în continuare. Dar, evident, lanțul slăbiciunilor nu se oprește aici, măsura va avea alte consecințe aparent neprevăzute, de exemplu producția de furaje va scădea, ceea ce va stimula guvernul să impună prețuri maxime și în alte domenii, până când se va ajunge la un haos total și la distrugerea economiei.
Cartea este elementară, de fapt sunt niște prelegeri ținute de Mises la Buenos Aires după Al Doilea Război Mondial. Și nu conține nimic original, în afară de talentul autorului; principiile formării prețurilor sunt cunoscute de secole, le învață orice tânăr economist.
Ce au făcut Ciucă & Ciolacu? Case study: România. Au plafonat prețul la energie, așa cum Mises povestește despre plafonarea prețului laptelui. Și s-a felicitat singur în legătură cu marea realizare. Exact cum se arată în această cărticică.
După care, probleme. Guvernul de habarniști a descoperit că, dintr-un motiv sau altul (nu mai detaliez), furnizorii au o problemă și se vaită.
După un an, Ciucă & Ciolacu găsesc în sfârșit „soluția": să plafoneze prețul și la producător, astfel încât costurile furnizorilor să fie mici și ei să poată furniza energie în continuare.
Nu știi dacă să râzi sau să plângi. Tot ce se întâmplă este atât de logic în dinamica intervenționismului, știi din capul locului că guvernanții calcă pe greblă și o să le vină în freză, te uiți cum se mișcă precum niște analfabeți economici și, încet-încet, distrug tot mecanismul economiei.
În acest moment nu știu detalii despre extinderea plafonării pe care o va impune guvernul. Vom vedea. Însă ce știm este că va da naștere unor noi nemulțumiri și are potențial să saboteze producția de energie.
***
Am spus de nenumărate ori: ușor cu piața pe scări! Nu se face să distrugem piața, pentru că ea ne spune adevărul. Nu împuști mesagerul doar fiindcă îți dă vești proaste, ci iei măsuri ca să schimbi situația. Prețul de piață ne arată relația (tensiunea) dintre cerere și ofertă, este extrem de important, el constituie baza în continuare pentru ajustarea consumului și a producției. Degeaba te oftici pe preț, ca văcarul pe sat; problema de fond e alta, rezolv-o p-aia.
Problema de fond este producția limitată în raport cu consumul. E important să creștem producția și, atenție, nu vom depăși criza decât prin creșterea producției. În acest sens, este important ca statul să despovăreze fiscal și să debirocratizeze piața energiei.
Vedem că se întâmplă și lucruri bune. Am văzut o știre excelentă legată de asistența pe care ne-o oferă SUA pentru centrala de la Cernavodă. Am văzut că se încearcă o iuțire a procedurilor de avizare în domeniul producției. Dar se putea face și este nevoie de mai mult.
În același timp, statul are propriile companii care produc energie, de fapt, grosul energiei de astăzi. Acolo el poate lua ce măsuri manageriale dorește, cât timp companiile operează profitabil. Cu siguranță, de un an de zile încoace aceste companii au fost cei mai mari speculanți din economie, vânzând la preț exorbitant energia care îi costă puțin să o producă.
Din păcate, discursul politic este dogmatic, ideologizat prostește. Opiniei publice i se inoculează ideea că soluția este distrugerea pieței, încă o plafonare, ceea ce reprezintă o gravă eroare. Acolo unde-i plafonat o dată și a ieșit prost, nu poți spera să mai plafonezi a doua oară și să iasă bine. Decât dacă ești varză la economie.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.