Nu vom asista la o depreciere atât de masivă a euro, așa cum s-au depreciat marca germană și francul francez în anii 1980, dar tendința generală duce euro în jos, nu în sus

Foto: Léo Pierre / AFP / Profimedia

Iată, în imaginea de mai jos, ce s-a întâmplat după precedenta criză energetică, cea din anii 1970, când inflația a explodat (era oricum în creștere din cauza războiului din Vietnam), iar SUA au luat măsuri solide de stopare a ei. Dobânda la dolar a crescut în 1980. Dolarul s-a apreciat.

Ce s-a întâmplat cu monedele europene, vedeți mai jos: unele și-au pierdut chiar și peste jumătate din valoare (francul, lira italiană).

Creșterea dobânzilor și scumpirea dolarului a provocat și celebra criză a datoriilor din anii 1980 în țările în curs de dezvoltare. A fost un deceniu învolburat.

Unde suntem azi? Tot criză energetică, tot război. SUA par decise să combată inflația. Dobânda la dolar a crescut iute, dolarul a urcat. Ultima știre este că lira britanică s-a depreciat serios, motivul fiind noul program fiscal-bugetar. Dar astea sunt detalii, sunt copacii care ne împiedică să vedem pădurea. La fel cum tăierea gazelor de către Putin ne-a captat toată atenția și ne-a făcut să uităm că inflația era în curs de explozie oricum - masa monetară crescuse uriaș în timpul pandemiei și dobânzile erau artificiale, mult real-negative.

Pădurea este că economiile europene, toate, sunt într-o situație proastă, în comparație cu cea a SUA. Că Europa nu luptă hotărât contra inflației, că folosește inflația ca o formă de taxare.

Nu cred că vom asista la o depreciere atât de masivă a euro, așa cum s-au depreciat marca germană și francul francez în anii 1980, dar tendința generală duce euro în jos, nu în sus.

Unde se va termina povestea, nu știe nimeni. Cert este că istoria, chiar dacă nu se repetă, rimează al naibii de bine. Și unele lucruri par incredibile, la momentul predicției, după care, când se scrie istoria, toată lumea spune că era firesc să se întâmple.

Cum se spune în engleză, been there, done that.