Sari la continut

Descoperă habits by Republica

Vă invităm să intrați în comunitatea habits, un spațiu în care înveți, găsești răspunsuri și resurse pentru a fi mai bun, pentru a avea o viață mai sănătoasă.

Nu vom asista la o depreciere atât de masivă a euro, așa cum s-au depreciat marca germană și francul francez în anii 1980, dar tendința generală duce euro în jos, nu în sus

supermarket. - AFP / Profimedia

Foto: Léo Pierre / AFP / Profimedia

Iată, în imaginea de mai jos, ce s-a întâmplat după precedenta criză energetică, cea din anii 1970, când inflația a explodat (era oricum în creștere din cauza războiului din Vietnam), iar SUA au luat măsuri solide de stopare a ei. Dobânda la dolar a crescut în 1980. Dolarul s-a apreciat.

Ce s-a întâmplat cu monedele europene, vedeți mai jos: unele și-au pierdut chiar și peste jumătate din valoare (francul, lira italiană).

Creșterea dobânzilor și scumpirea dolarului a provocat și celebra criză a datoriilor din anii 1980 în țările în curs de dezvoltare. A fost un deceniu învolburat.

Unde suntem azi? Tot criză energetică, tot război. SUA par decise să combată inflația. Dobânda la dolar a crescut iute, dolarul a urcat. Ultima știre este că lira britanică s-a depreciat serios, motivul fiind noul program fiscal-bugetar. Dar astea sunt detalii, sunt copacii care ne împiedică să vedem pădurea. La fel cum tăierea gazelor de către Putin ne-a captat toată atenția și ne-a făcut să uităm că inflația era în curs de explozie oricum - masa monetară crescuse uriaș în timpul pandemiei și dobânzile erau artificiale, mult real-negative.

Pădurea este că economiile europene, toate, sunt într-o situație proastă, în comparație cu cea a SUA. Că Europa nu luptă hotărât contra inflației, că folosește inflația ca o formă de taxare.

Nu cred că vom asista la o depreciere atât de masivă a euro, așa cum s-au depreciat marca germană și francul francez în anii 1980, dar tendința generală duce euro în jos, nu în sus.

Unde se va termina povestea, nu știe nimeni. Cert este că istoria, chiar dacă nu se repetă, rimează al naibii de bine. Și unele lucruri par incredibile, la momentul predicției, după care, când se scrie istoria, toată lumea spune că era firesc să se întâmple.

Cum se spune în engleză, been there, done that.


Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Ayatollah Ali Khamenei Teheran / sursa foto: Profimedia

Liderul suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei, a fost ucis în atacurile coordonate SUA-Israel, de sâmbătă dimineața, de la Teheran. Presa de stat iraniană notează că Ali Khamenei a fost ucis în biroul său, în primele ore ale zilei de sâmbătă, în timp ce „își îndeplinea îndatoririle”. Presa de stat iraniană a anunțat, de asemenea, că fiica, ginerele și nepotul ayatollahului au fost uciși într-un atac.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Totalitarismul feroce al conducerii Iranului este echivalent cu totalitarismul nazist, care nu a cedat nici când a murit Hitler; în locul național-socialismului, religia musulmană dusă la extrem. Corpul Gardienilor Revoluției Islamice = SS. Disprețul și cruzimea cu care omoară zeci de mii de iranieni, demne de Führer.

Citește mai mult

Violenta domestica / sursa foto: Profimedia

Știu cum arată o casă în care o femeie a fost lovită, pentru că, în aproape 30 de ani de muncă în protecția copilului, am intrat în destule case în care aerul era prea greu ca să respiri normal. Case în care copiii vorbeau în șoaptă, fără să li se ceară. Case în care mama trăgea mâneca în sus și spunea că s-a lovit de ușă, cu ochii în pământ, în timp ce copilul se uita fix la mine, de parcă voia să-mi spună altceva, dar învățase deja că tăcerea e mai sigură decât adevărul.

Citește mai mult

Steag Iran / sursa foto: Profimedia

Mă amuză specialiştii care explică, cu un zâmbet doct şi o hartă colorată în spate, că ştiu exact ce va urma în Orientul Mijlociu. Dacă ar fi fost atât de simplu, şahinşahul ar fi murit pe tron, Khomeini ar fi rămas un exilat pitoresc într-o Franţă în care intelectualii de stânga îi adulau pe revoluţionari, iar experţii occidentali nu ar mai fi fost nevoiţi să îşi rescrie memoriile explicând cum „semnalele existau” şi în 1979, dar n-au fost interpretate corect.

Citește mai mult