Sari la continut

Vorbește cu Republica și ascultă editorialele audio

Vă mulțumim că ne sunteți alături de nouă ani Ascultați editorialele audio publicate pe platformă. Un proiect de inovație în tehnologie susținut de DEDEMAN.

Nu vom asista la o depreciere atât de masivă a euro, așa cum s-au depreciat marca germană și francul francez în anii 1980, dar tendința generală duce euro în jos, nu în sus

supermarket. - AFP / Profimedia

Foto: Léo Pierre / AFP / Profimedia

Iată, în imaginea de mai jos, ce s-a întâmplat după precedenta criză energetică, cea din anii 1970, când inflația a explodat (era oricum în creștere din cauza războiului din Vietnam), iar SUA au luat măsuri solide de stopare a ei. Dobânda la dolar a crescut în 1980. Dolarul s-a apreciat.

Ce s-a întâmplat cu monedele europene, vedeți mai jos: unele și-au pierdut chiar și peste jumătate din valoare (francul, lira italiană).

Creșterea dobânzilor și scumpirea dolarului a provocat și celebra criză a datoriilor din anii 1980 în țările în curs de dezvoltare. A fost un deceniu învolburat.

Unde suntem azi? Tot criză energetică, tot război. SUA par decise să combată inflația. Dobânda la dolar a crescut iute, dolarul a urcat. Ultima știre este că lira britanică s-a depreciat serios, motivul fiind noul program fiscal-bugetar. Dar astea sunt detalii, sunt copacii care ne împiedică să vedem pădurea. La fel cum tăierea gazelor de către Putin ne-a captat toată atenția și ne-a făcut să uităm că inflația era în curs de explozie oricum - masa monetară crescuse uriaș în timpul pandemiei și dobânzile erau artificiale, mult real-negative.

Pădurea este că economiile europene, toate, sunt într-o situație proastă, în comparație cu cea a SUA. Că Europa nu luptă hotărât contra inflației, că folosește inflația ca o formă de taxare.

Nu cred că vom asista la o depreciere atât de masivă a euro, așa cum s-au depreciat marca germană și francul francez în anii 1980, dar tendința generală duce euro în jos, nu în sus.

Unde se va termina povestea, nu știe nimeni. Cert este că istoria, chiar dacă nu se repetă, rimează al naibii de bine. Și unele lucruri par incredibile, la momentul predicției, după care, când se scrie istoria, toată lumea spune că era firesc să se întâmple.

Cum se spune în engleză, been there, done that.


Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere


Îți recomandăm

Nico si Rafael

Nico și Rafael sunt niște oameni de toată isprava. I-am remarcat imediat într-un restaurant ticsit de turiști din stațiunea austriacă Ischgl. Erau cei mai săritori și binedispuși ospătari, mereu cu zâmbetul pe buze. Cu turiștii vorbesc în limbile lor, dar între ei Rafael (32 de ani) și Nico (23) vorbesc în română: “Du o ciorbă cu găluște la domnii de la masa 2”.

Citește mai mult

AI act conținut inteligență artificială / sursa foto: Profimedia

Într-o încercare de a accelera colaborarea dintre companiile de AI și societatea civilă, UE a recrutat anul trecut un grup de cercetători în domeniul media și AI care au fost rugați sa redacteze un Cod de bune practici, un document cu niște măsuri concrete ce pot fi adoptate de platformele digitale.

Citește mai mult

sursa foto: romania.europalibera.org

Adulții s-au închis iar în camera mică, locul privilegiat care reunește două obiecte foarte prețioase: un radio mare și magnetofonul. Ies din când în când misterioși, șoptindu-și diverse vorbe, ne zâmbesc și se închid din nou în cameră. Mai sosesc și prietene de-ale mamei din vecini, care sunt primite rapid în spatele ușilor închise. Acest „ritual“ nu este deloc nou pentru noi, îi cunoaștem deja etapele și emoția: din când în când, radioul devine punctul central al casei, adulții se îngrămădesc lângă el, închid ușile și ne îndeamnă să ne vedem liniștiți de joacă.

Citește mai mult

Risipa alimentara / sursa foto: Profimedia

În fiecare zi vorbim despre costuri, marje, stocuri, pierderi. Mai rar vorbim despre pâinea, laptele, fructele, mesele gătite și produsele bune pentru consum care ies din circuit și ajung, pur și simplu, gunoi. Iar asta se întâmplă într-o țară în care există copii care se culcă fără o masă sigură, vârstnici care își numără pensia la sfârșitul lunii și asociații care încearcă să țină în viață, la propriu, atât oameni, cât și animale abandonate.

Citește mai mult

Cristian Tudor Popescu

Există în istoria cinematografului două pietre de hotar: „Nașterea unei Națiuni”, de David Wark Griffith (1915), și „Triumful Voinței”, de Leni Riefenstahl (1935). Din punct de vedere al inovării în limbajul cinematografic, aflat în perioada de început a filmului mut la Griffith, și a primilor ani ai sonorului la Riefenstahl, e vorba de capodopere. Însă ideologia și etica lor sunt cât se poate de malefice: rasism feroce antinegri la Griffith, glorificarea lui Hitler la Riefenstahl.

Citește mai mult