Sari la continut

Află ce se publică nou în Republica!

În fiecare dimineață, îți scrie unul dintre autorii fondatori ai platformei. Cristian Tudor Popescu, Claudiu Pândaru, Florin Negruțiu și Alex Livadaru sunt cei de la care primești emailul zilnic și cei cărora le poți trimite observațiile, propunerile, ideile tale.

Cu ce cultură generală pleci după 11 ani de şcoală obligatorie în România. Și cu ce ar trebui să pleci

scoala - elevi - Foto: Inquam Photos / Sabin Cirstoveanu

Foto: Inquam Photos / Sabin Cirstoveanu

În acest articol mi-am propus să demontez o opinie des întâlnită în societatea românească. Opinia cu privire la ce înseamnă să ai cultură generală. Mai precis, opinia că un om cult este cineva al cărui cap seamănă cât mai mult cu Wikipedia. Cineva care este capabil să numească rapid trei picturi de Caravaggio, numărul atomic al zirconiului, câte piese de teatru a scris Tagore, cine a urcat primul pe Everest şi trei filme de Hitchcock. Cineva care este în stare să câştige concursul Vrei să fii miliardar. Ce se poate spune mai precis despre un astfel de om? Că este cineva care s-a concentrat obsesiv pe dezvoltarea memoriei. Că este cineva care ştie pe de rost tot felul de lucruri care nu te fac cu nimic mai adaptat lumii în care trăieşti. Că este cineva care a stocat în memorie informaţii variate din toate domeniile, toate ştiute superficial.

Ce înseamnă atunci să ai o cultură generală solidă? Să iau un exemplu. Să presupunem că vrei să afli ceva despre o boală şi remediile existente. Unde găseşti aceste informaţii? Accesul la internet e facil şi accesibil oricui. Dar pe internet, unde le cauţi mai exact? Le cauţi pe un site despre chakre? Pe un site cu remedii naturiste? Homeopate? Holiste? Un site al unui centru universitar medical? Al unei vedete? Vei alege unul dintre aceste site-uri în funcţie de cultura generală pe care o ai. Să ai o cultură generală bună înseamnă să ai criterii de evaluare a unor informaţii. Toţi ştim să căutăm ceva pe Google. Nu ştim însă să cautăm cele mai bune surse de informare. Azi, pentru orice întrebare găseşti zeci de răspunsuri diferite. Pe care alegi să îl crezi? Să ştii care sunt cele mai bune surse de informare pentru fiecare domeniu, să ai un set de criterii de evaluare a informaţiilor cu care vii în contact nu este ceva trivial şi nu se deprinde uşor. Şi da, şcoala românească nu te pregăteşte deloc pentru asta.

Să ai o cultură istorică bună nu înseamnă să memorezi datele unor bătălii şi altor momente istorice. Nu înseamnă să ştii pe de rost anii de domnie ai lui Ştefan cel Mare sau componenţa Consiliului de Coroană al lui Carol I. Poţi face însă un curs de istorie astfel încât să te ajute concret ce înveţi acolo în viaţa ta de zi cu zi? Da, dacă la istorie încerci să înţelegi motivaţiile celor aflaţi în poziţii de putere şi cum schimbă o poziţie de putere un om. Dacă faci ora de istorie în aşa fel încât să înţelegi motivaţiile unor tirani ca Stalin sau Ceauşescu. Ce îi motiva ca persoane? Cum de cei din jurul lor au acceptat toate lucrurile nefaste, toate deciziile proaste? Din frică, din interes? Cum acţionează aceste emoţii şi asupra noastră? Ce instituţii din stat se puteau opune? De ce oamenii din acele instituţii n-au făcut nimic? Nu puteau sau le-a fost şi lor frică? Istoria se poate preda şi aşa dacă în sala de curs se află pe lângă profesorul de istorie şi cel de psihologie şi cel de cultură civică. Mai e cazul să spun că nu se predă aşa în şcoala românească de stat?

Degeaba faci educaţie socială dacă tot ce faci este să scrii în caiet ce-ţi dictează profesorul. Dacă nu înţelegi cum este organizată societatatea, care sunt mecanismele puterii într-o democraţie. Pentru că relaţii de putere există şi în şcoală. Interese divergente există şi aici. E nevoie şi aici de compromis şi cooperare. Dar aceste lucruri nu se pot învăţa din prelegerile profesorilor ci prin practică directă. Am scris într-un articol trecut despre modul în care ai putea să înveţi practic asta în şcoală.

Cum ar putea să mă ajute practic ceva ce învăţ la sociologie, ce intră de aici la cultură generală? Poţi învăţa despre grupuri sociale, despre dinamica socială pe care o trăieşti de fiecare dată când intri în şcoală dar pe care nimeni nu se oboseşte să ţi-o explice. Nimeni nu-ţi dă acele informaţii pe care le poţi aplica imediat. Informaţii prin care poţi analiza şi înţelege fenomene ce se petrec lângă tine, cu tine. Să înţelegi ce-i cu agresivitatea din şcoală, cu găştile, cu raporturile de putere dintre elevi, profesori, părinţi, inspectori, directori. Să înveţi cum se aplică practic o stragie de rezolvare a unui conflict. Să exersezi strategii prin care încerci să convingi pe cineva să ţi se alăture într-un proiect comun.

Să ai o cultură generală bună înseamnă să ştii cum se învaţă rapid şi eficient ceva. Oriunde te angajezi, va trebui să înveţi lucruri specifice companiei în care lucrezi. Ce ai învăţat în şcoală despre planificarea actului de învăţare, despre memorie, organizare, performanaţă, curba învăţării? Ce ştie un tânăr din şcoală despre modificările din creier petrecute atunci când înveţi ceva? Despre cum se sedimentează informaţiile? Despre rolul odihnei? Despre productivitate? Organizare a timpului? Despre blocajele obişnuite în învăţare? Rolul practicii, aplicării cunoştinţelor? Mai trebui să spun că nu învaţă nimic despre aceste lucruri?

La ce bun să ştii de la romană diferenţele dintre o completivă directă şi una indirectă dacă tu nu eşti în stare să prezinţi pe cineva în câteva fraze? Dacă n-ai comparat manierele de a face asta specifice fiecărui scriitor şi n-ai exersat practic cum ai putea face tu asta? Cultură generală bună la română înseamnă şi să fii în stare să-ţi exprimi o opinie despre un lucru în câteva paragrafe clare şi coerente. Am avut ocazia să văd anul acesta cât de bine se exprimă elevii clasei a VIII-a atunci când trebuie să-şi exprime o opinie într-un paragraf. Performanţă ce poate fi caracterizată cu indulgenţă drept mediocră.

Se iese din şcoală fără noţiuni elementare de igienă. Să ai cultură generală în biologie înseamnă să ştii ce sunt viruşii şi bacteriile. Să ştii cât trăieşte un virus sau o bacterie în afara unui organism. Ce înseamnă o perioadă de incubare. Să ştii cauzele pentru fiecare dintre bolile comune, de la hepatită la o răceală simplă. La ce bun să ştii despre mitocondrii, aparatul golgi, reticul endoplasmatic dacă nu ştii care sunt cauzele şi remediile unei răceli comune? Dacă nu ştii care sunt cauzele unei dureri de cap sau de spate? Dacă nu ştii cum acţionează în organismul uman un medicament? Cum ajunge un medicament pe piaţă, de ce unele costă aşa mult, la ce teste sunt supuse înainte de a fi vândute în farmacii. Toate sunt lucruri care te vor privi direct în viaţa ta de adult. Nimeni nu se oboseşte să discute în şcoală despre lucruri uzuale. De exemplu, cum se poate conserva mâncarea? Care sunt conservanţii obişnuiţi şi ce se petrece mai exact? Cât de toxică este grăsimea arsă? Dar consumul excesiv de zahăr? Cum se formează tartrul? Ce bacterii există acolo? Ce pastă de dinţi este eficientă? Da, ai nevoie şi de chimie, nu doar de biologie pentru a răspunde la aceste întrebări. Dar, cum am spus mai sus, se pot face ore comune. Dar poate că nimeni nu vrea asta sau poate profesorii din şcoli nu sunt capabili de asta.

Tot de cultura generală ţine şi faptul că eşti în stare să te foloseşti de o limbă străină, adică poţi citi şi avea o conversaţie în acea limbă. Dar pentru asta e important să fi avut conversaţii în acea limbă în şcoală. Să fi fost încurajat să citeşti un text pe net într-o limbă străină, mai ales texte care te interesează pe tine, texte despre trupe muzicale, filme, jocuri pe calculator. Asta e important, să începi, să ai acest exerciţiu, mai târziu vei ajunge singur să citeşti şi lucruri substanţiale. Câţi prieteni din alte ţări au elevii? Prieteni cu care vorbesc într-o limbă străină. Cât de mult este încurajat acest comportament în şcolile româneşti? Mobilitatea e mult mai mare azi, continuă să fie din ce în ce mai uşor să te muţi în altă ţară, creşte mereu importanţa stăpânirii unei limbi străine. Mi se pare mult mai important să ştii azi o limbă străină, mai important decât era chiar şi acum 10 de ani. E mult mai important să înveţi să o foloseşti concret prin dialog cu alţi oameni, mult mai important decât să rezolvi exerciţii de gramatică.

De câte ori un profesor de chimie a acceptat să-i fie puse întrebări concrete şi să discute mai multe ore despre ele? Despre poluare, metode de fabricare a plasticului, despre răşini, tipuri de adezivi, vopseluri? Despre diferenţa dintre benzină şi motorină? Despre cât de toxice sunt ele? Despre cum acţionează asupra organismului uman? Ca să poţi explica aceste lucruri trebuie să ştii biologie, anatomie, chimie. De ce nu se fac nişte ore comune în care să răspunzi la tipul acesta de întrebări? A avea cultură generală în chimie înseamnă să ştii ce substanţe foloseşti cel mai des şi ce efecte au ele. Toţi folosim clor, fluor. Cum acţionează ele? Cât de toxice sunt? Ce substanţe sunt în detergenţii uzuali? Cum acţionează ele? Toate lucruri practice de care te loveşti în viaţa ta şi despre care ieşi cu zero informaţii din şcoală. Să mai spun că majoritatea elevilor termină un liceu şi nu ştiu ce este metoda ştiinţifică şi cum o pot aplica la probleme curente? Deşi s-au ocupat cu ştiinţa ani de zile în şcoală. Numai că nu au învăţat cum se ajunge la rezultate în ştiinţe. Nu au făcut decât să memoreze rezultatele la care ştiinţa a ajuns.

Nu vreau să aud generalităţi plate de tipul „sportul e sănătos”. Vreau detalii concrete. Care sunt efectele la nivel de articulaţii? Inimă? Plămâni? Sistem imunitar? Ce înseamnă un corp în formă fizică bună? Care sunt standardele pentru a considera corpul uman în formă? Cum se schimbă aceste standarde odată cu vârsta? Care este legătura dintre sport şi învăţare? Numiţi un studiu, un site ce prezintă ultimele informaţii despre aceste subiecte. A învăţat vreodată cineva despre subiectele astea la ora de sport? Dar pentru a răspunde la aceste întrebări proful de sport trebuie să facă ceva mai mult decât să le dea o minge elevilor şi să-i lase să joace fotbal.

De ce se fac tot felul de ecuaţii seci când înţelegi mult mai bine matematica dacă ai nişte exemple din fizică la care să o aplici? Cât consumă o maşină cu vântul din faţă? Cum trebuie să fie un design pentru a fi aerodinamic? Ai nevoie de cunoştinţe din mai multe domenii pentru a răspunde la întrebările astea. Poţi face desen, fizică şi matematică în acelaşi timp. Desen pentru că vei încerca mai multe modele de caroserii de maşină. Fizică pentru că discuţi despre tot felul de forţe ce acţionează simultan. Matematică pentru că cuantifici tot procesul ăsta. Poţi folosi şi un calculator pentru asta, deci şi informatică. Poţi verifica rezultatele comunicând cu alte licee din lume. Poţi folosi astfel şi limbile străine învăţate. Abia când lucrurile astea se vor petrece în liceele din România poţi spune că elevii capătă o cultură generală bună aici.

De toate lucrurile de mai sus te vei lovi în viaţa ta de adult. Şcoala nu oferă răspunsuri nici la 1% din aceste întrebări. Cum să simţi că ce înveţi îţi foloseşte, este util, este vital? Cum să simţi de la an la an că eşti mai capabil, mai informat, ai mai multă încredere în tine, te descurci în mai multe tipuri de situaţii dacă nu eşti expus în şcoală la tipul de experienţe care să producă schimbarea asta în tine? E nevoie de o restructurare completă a informaţiei predată în şcoală, a modului în care ea este predată, e nevoie de mult mai mult timp de aplicare practică a noţiunilor învăţate.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • O chestie care mi s-ar fi parut ironica: un articol care vorbeste despre cultura generala, sa incurce "viruşii" cu "virusurile". Din pacate, citind alte articole si comentarii, imi dau seama ca aceasta scapare este nesemnificativa.
    • Like 1
  • Din păcate ai dreptate. Am lucrat cu americani, am văzut că sunt practici, știau cum să facă punând în aplicare cunoștințele teoretice, asta studiază la școală. Operațiile aritmetice deabia prin clasa a IV a. Este și separarea celor care vor să fie cu studii superioare, ei au acces la alte școli. Poate ar fi bun, ca continuare, un interviu cu Florin Colceag. Aștept să citesc următorul articol. zi bună
    • Like 0


Îți recomandăm

Tânără la calculator

Academia prietenoasă de IT Wantsome și-a făcut în ultimii patru ani o misiune din a ajuta profesioniști din toate domeniile să facă tranziția spre o carieră de succes în domeniul tehnologiei informației, prin cursuri care urmează atent cerințele companiilor IT, prin sesiuni de practică și printr-o activitate intensă de mentorat calibrată pe nevoile lor. (Foto: Getty Images)

Citește mai mult

Marc Areny

Marc Areny este de origine catalană, este cetățean spaniol și francez și a venit în România în urmă cu 10 ani. Este unul dintre primii din Europa care a identificat o nouă nișă de piață: convertește mașini cu motor termic în mașini electrice.

Citește mai mult