Orice subiect legat de copii este unul sensibil – educația, sănătatea, obezitatea, chiar și publicitatea. Există voci care susțin că publicitatea la alimente care folosește copii sau care le este dedicată copiilor se face cu preponderență pentru alimente nesănătoase (de tip fast food, băuturi carbogazoase etc) și prin acest lucru se promovează doar un stil de viață nesănătos, ușor de copiat de către copii.
Pe de altă parte, există cercetări care relevă faptul că publicitatea are doar un efect marginal asupra obiceiurilor alimentare ale copiilor și familiei. Analize privind comportamentul copiilor în fața televizorului au fost realizate în diverse state ale lumii, însă în România nu există concluzii oficiale privind capacitatea spoturilor radio/TV de a influența copiii și, mai departe, deciziile familiei de a cumpăra diferite bunuri.
Proiectul de modificare a Codului CNA (Decizia nr 220 din 24 februarie 2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual) s-a axat pe două aspecte principale: protejarea dreptului la imagine și apariția unor interdicții de a folosi copiii în publicitatea la alimente.
Proiectul de modificare/ completare a Codului a fost publicat pe site-ul www.cna.ro pe 23 septembrie, intrând în dezbatere publică timp de 30 de zile lucrătoare (până pe 3 noiembrie).
Ce este foarte interesant față de reglementarea actuală și, de asemenea, față de ceea ce cuprinde Codul etic pentru publicitatea adresată copiilor referitoare la produsele alimentare adoptat de Consiliul Român pentru Publicitate este modificarea vârstei până la care se consideră o persoană a fi copil (respectiv 12 ani) la 18 ani în cazul acestui proiect de modificare.
În prezent, publicitatea adresată minorilor este reglementată prin mai multe legi sau norme de autoreglementare a industriei de publicitate, EU Pledge (un set de norme privind publicitatea produselor alimentare destinate copiilor), fiind adoptat și de către Consiliul Român de Publicitate.
Societățile semnatare EU Pledge se angajează să urmeze următorul principiu: „Nu vom face publicitate către copii sub 12 ani la produsele alimentare, exceptând produsele care îndeplinesc criterii nutriționale specifice bazate pe dovezi științifice acceptate și/sau ghiduri nutriționale naționale și internaționale”. În sensul acestui angajament, „publicitatea adresată copiilor sub 12 ani” înseamnă publicitatea în cadrul unui program cu o audiență formată din minimum 50% copii în vârstă de până la 12 ani. Cu alte cuvinte, se va face publicitate adresată copiilor sub 12 ani doar la alimente sănătoase.
Deși o inițiativă privată a industriei alimentare, un angajament la care nu există sancțiuni întrucât nu este o lege emisă de către autorități de stat, normele EU Pledge au fost respectate de către cele mai multe companii, existând foarte puține excepții (de exemplu când CNA-ul a hotărât să interzică o reclamă realizată de o companie producătoare de margarină, în care Nadia Comăneci încuraja copiii să consume margarina respectivă).
Mai este un aspect important al interdicției apariției copiilor în spoturile publicitare – în timp ce România este o țară care îmbătrânește încet, încet, iar natalitatea se pare că scade în fiecare an, familia de la TV va arăta un model destul de ciudat – probabil doi bunici, doi părinți și…un cățel. Acesta va fi modelul care va fi promovat ca fiind al familiei tradiționale care va sta la masă și va mânca pâine, familia care va face excursii la munte pentru a bea apa cristalină și așa mai departe.
Cu toate acestea, CNA-ul intenționează să introducă o interdicție absolută în acest domeniu, astfel încât niciun copil sau adolescent până în 18 ani nu va mai putea apărea pe ecranele televizoarelor și nici vocea sa nu va mai putea fi folosită la radio pentru spoturile privind alimentele.
Angajamentul companiilor semnatare EU Pledge avea în vedere studiile realizate de psihologi și sociologi privind vârsta la care un copil îşi dezvoltă comportamentul de consumator, recunoscând demersul publicitar şi reuşind să adopte atitudini critice faţă de aceasta. De asemenea, companiile semnatare au avut în vedere consensul că, începând cu vârsta de 12 ani, copiii au capacitatea de a înţelege intenţia persuasivă a publicităţii şi au instrumentele cognitive necesare să o privească în mod critic.
Foarte interesant de observat este faptul că nu orice publicitate care folosește minorii se dorește să fie interzisă, ci doar cea la alimente. Deci un copil va putea face reclamă la haine, rechizite sau chiar dispozitive medicale, dar nu și la lapte sau fructe. Reclamele de Crăciun care arată copii ce îl așteaptă pe Moș pentru o ciocolată sau o bautură acidulată (care se promovează intens de Crăciun de altfel) vor fi interzise. Reclama care are ca subiect adolescenți în parc care se distrează în jurul unui suc sau copii care aleg brânza preferată va fi considerată ilegală.
Rigorile specifice publicității adresate minorilor își au originea în concepte generale de protejare a minorilor, existând în acest sens nu numai reglementări propriu-zise, dar și recomandări ale unor organizații internaționale extrem de cunoscute, precum și inițiative ale operatorilor economici în ceea ce privește adaptarea marketingului adresat minorilor în vederea asigurării dezvoltării armonioase a acestora. Inițiativa de modificare a articolului privind publicitatea la produse alimentare își are probabil originea în protejarea copiilor de mesajele publicitare dăunatoare. Se consideră probabil că un copil nu va putea alege în mod conștient un anumit produs, ci va fi influențat de către spotul publicitar și, prin imitarea copiilor din reclame, va copia un comportament dăunător.
Și totuși mă întreb dacă funcția de informare a reclamei nu este afectată de această interdicție. Este evident că există produse dedicate copiilor, produse ce îndeplinesc criteriile nutriționale stabilite de specialiști. Inclusiv aceste produse vor trebui promovate altfel, folosindu-se adulți sau eventual desene animate.
Și atunci, imitarea de către copii a celor văzute la televizor se consideră că va dispărea. Va dispăra și imitarea unui adolescent care bea un suc carbogazos, dar și a unui copil care mănâncă branză. Dar oare va dispărea? Nu vor fi forțate companiile alimentare să caute persoane peste 18 ani, dar care să arate cât mai tinere? Copiii nu vor fi tentați oricum să imite un adolescent care bea o cola și pare că se distrează foarte tare (deși bineînțeles actorul are 18 ani)?
Mai este un aspect important al interdicției apariției copiilor în spoturile publicitare – în timp ce România este o țară care îmbătrânește încet, încet, iar natalitatea se pare că scade în fiecare an, familia de la TV va arăta un model destul de ciudat – probabil doi bunici, doi părinți și…un cățel. Acesta va fi modelul care va fi promovat ca fiind al familiei tradiționale care va sta la masă și va mânca pâine, familia care va face excursii la munte pentru a bea apa cristalină și așa mai departe.
Este foarte intersant de observat că această interdicție nu vine în urma unor studii aprofundate (sau nu au fost prezentate aceste studii în spațiul public) și nicio directivă comunitară în acest sens nu avem. Se simte oare nevoia unor interdicții din ce în ce mai mari în lumea publicității sau într-adevăr, spațiul radio/TV nu este propice unor copii - actori, minorii fiind astfel influențați în sens negativ?
În prezent, discutăm din ce în ce mai mult de libertatea de exprimare și de restricțiile care trebuie aduse acesteia. Ar fi interesant de adus în spațiul public această discuție privitoare la folosirea minorilor sub 18 ani în publicitate, în ce măsură se îngrădește o industrie (cea a publicității) și libertatea de exprimare și de informare a copiilor, dar mai ales dacă această masură va avea efectul scontat – de însănătoșire a obiceiurilor alimentare ale familiei.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
„există cercetări care relevă faptul că publicitatea are doar un efect marginal asupra obiceiurilor alimentare ale copiilor și familiei.” Care sunt cercetările la care faceți referire? Nici o supărare dacă sunt realizate având drept grup țintă copii din alte țări. Totodată, fapt este că toate companiile ce investesc în reclamă, cheltuie acei bani pentru că efectul în schimbarea gupului țintă nu este neglijabil. Altfel, nu ar arunca banii pe geam.
„În prezent, publicitatea adresată minorilor este reglementată prin mai multe legi sau norme de autoreglementare a industriei de publicitate, EU Pledge”. EU Pledge (homepage http://www.eu-pledge.eu) este o „inițiativă voluntară a companiilor de băuturi și alimente”. Nici o (auto)reglementare de breaslă nu poate fi socotită lege așa cum inexact sugerați dvs.
Societățile semnatare EU Pledge se angajează că „nu vom face publicitate către copii sub 12 ani la produsele alimentare, exceptând produsele care îndeplinesc criterii nutriționale specifice bazate pe dovezi științifice acceptate și/sau ghiduri nutriționale naționale și internaționale”. De unde dvs. trageți concluzia greșită: „se va face publicitate adresată copiilor sub 12 ani doar la alimente sănătoase”. Sintagma „alimente sănătoase” nu apare nicăieri în citatul pe care ni-l dați, ci este interpretarea dvs. personală. Cu atât mai puțin avem garanția că „doar” la aceste alimente se va face reclamă.
Spuneți în paragraful 6 că „în prezent, publicitatea adresată minorilor este reglementată prin mai multe legi sau norme de autoreglementare a industriei de publicitate, EU Pledge (…)” Apoi, în paragraful 8, adăugați cu referire la același EU Pledge că „Deși o inițiativă privată a industriei alimentare, un angajament la care nu există sancțiuni întrucât nu este o lege emisă de către autorități de stat (…)”. Vă contraziceți. Ori e lege, ori tocmeală!
„ … companiile semnatare [EU Pledge] au avut în vedere consensul că, începând cu vârsta de 12 ani, copiii au capacitatea de a înţelege intenţia persuasivă a publicităţii şi au instrumentele cognitive necesare să o privească în mod critic.” Consensul acesta unde este realizat? Cine cu cine a căzut de acord?
„Și totuși mă întreb dacă funcția de informare a reclamei nu este afectată de această interdicție.” Funcția de informare a reclamei tinde spre zero. Rolul unei reclame este de a convinge persoana sau grupul țintă să cumpere un produs folosind diferite tehnici de manipulare. Care ar fi funcția de informare în următoarea reclamă: https://www.youtube.com/watch?v=_xp2T_TooF0
Fiind avocat, banuiesc, nu vă interesează aspectele morale al manipulării copiilor și adolescenților. Sunt însă convins că în cazul în care aveți copii, decizia în privința a ceea ce mănâncă vă aparține dvs. ca părinte și că nu le cumpărați toate prostiile pe care le văd ei în reclame încurajați fiind să copie comportamentul micilor actori a căror protecție o dezavuați.