Foto: Guliver Getty Images
„Eu cred că Energia este unul dintre domeniile cruciale ale economiei. Asta nu am inventat-o eu. Nu avem energie, nu se aprinde becul. Nu avem energie, nu funcţionează telefoanele. Nu avem energie, nu funcţionează nimic. Există filme suficiente, apocaliptice, în care lipsa de energie ne duce într-o altă societate.”
Știu, vă gândiți că fragmentul de mai sus este parte dintr-un curs ce are menirea de a-i acomoda pe copiii preșcolari cu concepte de bază în materia energiei. Așa aș gândi și eu. Dar nu, din nefericire nu este vorba despre un curs elementar pentru preșcolari. Este o declarație facută de ministrul energiei, la scurt timp după audierea în comisia de specialitate din parlament.
Am urmărit prestația mai multora dintre candidații pentru diverse posturi de ministru în guvernul Dăncilă și mi-am format percepția că dacă am pune într-un bol bilețele cu numele fiecăruia dintre ei, iar într-un altul bilețele cu portofoliile, iar apoi am extrage pe rând câte un bilet din fiecare bol asociindu-le, nu ar fi fost nici o diferență din punct de vedere al competențelor ce-i recomandă pentru domeniul în care au fost numiți și cel stabilit aleator. Cum ar fi posibil acest lucru? Păi, puțini dintre ei au idee „cu ce se mănâncă” portofoliul primit spre gestionare la cel mai înalt nivel în stat, deci nu i-ar afecta prea mult să primească un altul. Din acest punct de vedere, discursul președintelui Iohannis, atât cel din urma nominalizării doamnei Dăncilă, când a afirmat că a decis să mai acorde o șansă PSD-ului, cât și cel ulterior din care reiese faptul că are așteptări înalte de la noul guvern, pare mai degrabă ironic, decât serios.
Începând cu doamna Dăncilă și continuând cu, aproape, oricare dintre miniștrii numiți, aceștia au răspuns, atunci când li s-au cerut niște detalii de bun simț despre portofoliile pentru care au fost nominalizați sau despre intențiile cu care se instalează în funcție, prin formule de genul, „nu vreau să intrăm în detalii”, „de ce mă întrebați acum?”, sau „găsiți detalii în programul de guvernare”.
La interviul de angajare sau la examen: cum ar fi să răspunzi „ca ministrul”?
Încerc să mă transpun în fața unui profesor examinator sau a unui recrutor în cadrul unui interviu în mediul privat, sunt convins că toți cei care citiți aceste rânduri știți foarte bine ce înseamnă asta, și să răspund într-un mod asemănător la întrebările ce-mi sunt adresate. „De ce mă întrebați aceste lucruri acum? Nu mai bine așteptați până după ce-mi veți fi dat nota ( sau mă veți fi angajat) pentru a afla răspunsurile?” Sau, „Nu vreau să intrăm prea mult în detalii. Oricum, dacă sunteți atât de curios, găsiți răspunsuri la toate aceste întrebări, lecturând materia din bibliografia de concurs. De ce să îmi irosiți timpul cu banalități?” Ce șanse mi-ați da să promovez un examen, sau să obțin un loc de muncă, furnizând astfel de răspunsuri? Zero.
Or, în aceste condiții, cum poți privi cu optimism și speranță înspre viitor când la vârful guvernului sunt instalate niște persoane care nu strălucesc prin nimic? Dimpotrivă aș putea spune, parte dintre acestea lasă aparența unei mediocrități stridente. Sunt de părere că acești oameni au o lipsă acută de simț al ridicolului. Adică, îți trebuie un minim simț al ridicolului pentru a fi în stare să refuzi o funcție înaltă pentru care, chiar și la o autoevaluare indulgentă, îți dai seama că nu ești câtuși de puțin pregătit și potrivit. Cât de tăbăcit trebuie să îți fie obrazul încât să accepți portofoliul educației deși nu stăpânești bine nici măcar limba maternă? Ce stomac îți trebuie, ca știind că râd până și elevii de gimnaziu de tine, să poți totuși continua a le fi ministru? Cum să minimalizezi, din această postură, impactul negativ pe care îl are plagiatul asupra doctoratului, adică a celui mai înalt nivel de cercetare științifică într-un domeniu?
Totul a început în momentul în care doamna Viorica Vasilica Dăncilă, a acceptat să fie propunerea din partea PSD pentru funcția de prim-ministru. Având în spate o carieră modestă, fiind mai mereu pe urmele lui Liviu Dragnea, pe doamna Dăncilă nu o recomandă absolut nimic pentru funcția de prim-ministru. Să ne amintim episodul în care jurnaliștii, dornici a afla ce calități o recomandă pe aceasta pentru a fi prim-ministru, erau plimbați când la domnul Dragnea, când la doamna Dăncilă.
Astfel, domnul Dragnea le-a sugerat acestora s-o întrebe personal pe doamna Dăncilă, pentru ca atunci când au făcut-o, aceasta să le răspundă că „președintele partidului v-a spus”. Bine măcar că nu a spus că e scris în programul de guvernare. Totuși, câteva calități ale doamnei Dăncilă am putut afla. Conform domnului Dragnea, doamna Dăncilă este "o femeie civilizată, neconflictuală, deosebit de comunicativă, care nu s-a dezis de inițiativele noastre". Mai recent am aflat despre aceasta, tot prin intermediul domnului Dragnea, că are avantajul de a fi „respirat aerul occidental”.
Doamna Dăncilă însăși s-a descris ca având experiența necesară pentru a prelua funcția de premier, de care nu se teme, pentru că are o fire „optimistă” și „echilibrată”, adaugând și că „trebuie să gândească pozitiv”.
Conchizând, optimismul, echilibrul interior, gândirea pozitivă, alături de civilitate, capacitatea de a fi deosebit de comunicativ și neconflictual, dar și de a fi respirat aer occidental, reprezintă toate calitățile necesare pentru a conduce executivul acestei țări. Dacă v-ați gândit cumva la absolvirea unor înalte centre universitare, la o bogată și relevantă experiență profesională, la realizări personale notabile, la o experiență de leadership la un nivel rezonabil, sau la cunoașterea măcar a unei limbi de circulație internațională (căci aerul occidental nu te atinge suficient dacă după nouă ani de activitate ca europarlamentar la Bruxelles nu ești în stare să te exprimi măcar decent în limba lui Shakespeare), acestea sunt doar mofturi.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Oricum, trebuie să fim mândri că dna Carmen Dan are mai multă şcoală decât Emil Bobu.
La urma urmei, ministrii sunt numiti politic si, la viteza la care se perinda guvernele, inseamna ca ministrul de azi este remaniatul de maine (justificat sau nu). De ce ar fi ei altceva decat carne de tun?
Sincer, nu cred ca tara asta are asa de multi competenti incat sa-si permita sa-i plimbe pe banda rulanta, pana toti sunt compromisi politic. Mi-ar placea ca cei care stiu cu ce se mananca domeniul respectiv sa lucreze anonim in spatele figurantilor, asigurandu-se ca statul roman nu isi taie singur craca de sub picioare si ca mergem inainte, chiar cu pasi de furnica.
Eu inteleg din mesajul dvs ca poate fi si mai rau. Nu politicienii sunt carne de tun, ei sunt hopa Mitica. Sunt curios sa stiu daca plangeti de mila unui fost ministru. Carnea de tun sunteti dvs, cei care suportati si platiti pentru incompetenta alesilor dvs.
Un ministru trebuie sa aiba idee despre ministerul pe care-l conduce. Nu spun ca trebuie sa fie un specialist, trebuie sa fie un oportunist capabil sa promoveze cele mai bune idei. Care sunt si care au fost ideile promovate de ultimile 3 guverne ale Romaniei? Credeti ca specialistii din spatele figurantilor ar fi capabili sa schimbe ceva?
Care sunt prioritatile guvernului Romaniei? Cand prioritatea va fi o Romania mai buna se vor gasi persoane competente sa conduca ministerele.