Sari la continut

De opt ani suntem împreună. Vă mulțumim!

Republica împlinește opt ani de existență. Vă mulțumim că ne sunteți alături în această călătorie prin care ne poartă bunul simț, nevoia unei dezbateri de calitate și dorința pentru un loc mai bun în care să ne spunem ideile.

Cum ajunge un loc de muncă stăpânul absolut al timpului nostru, zăngănind cătușele de aur ale recompensei și apăsând discreționar butoanele fricii

Time is precious

Foto: Joe Hu/ Unsplash

Care este “recompensa” pentru frică?

Unde își petrece omul modern cea mai mare a timpului și cui își închiriază resursa finită numită timp? Stabilimentelor care găzduiesc ceea ce denumim cu toții “locul meu de muncă”! Aceste stabilimente devin stăpâne ale timpului și expertizei noastre, zăngănind uneori atractiv cătușele de aur ale recompensei și apăsând discreționar butoanele fricilor! Devin medii hrănitoare sau ostile, laboratoare ce produc zilnic substanțele chimice pe care le asimilează “intravenos” fără acordul explicit al celui care le primește!

Interacțiunile zilnice cu fauna ce populează mediile de lucru sunt pentru mulți un exercițiu de disecție neconsensuală, în care, la finalul zilei, încerci să te recompui, să pui la loc organele tale emoționale pentru ca a doua zi să o iei de la capăt. Organizațiile, mediile de lucru sunt mari iubitoare și prețuiesc caracteristicile definitorii ale personalității de tip C, cum o denumesc specialiștii. Acestea definesc individul ca: precaut, îngrijorat, responsabil, perfecționist, orientat către reprimarea impulsurilor și a sentimentelor, cu tendințe de sacrificiu de sine și autoblamare, cu nevoia imperioasă de armonie și cooperare, comportament submisiv în scopul evitării conflictelor. Sună familiar? 

În 1987, Lydia Temoshok examinează și găsește o legătură între pattern-urile comportamentale ale acestui tip de personalitate și contribuția lor la dezvoltarea patologiilor tumorale. Atunci când organizațiile recrutează personalitățile de tip C, aceștia devin candidații perfecți care se conving în fiecare zi, prin atributele lor comportamentale, că (doar) ei dețin virtutea de a supraviețui în aceste medii neecologice și doar ei pot aduce plusvaloare! Ceea ce credem că putem să acceptăm și acceptăm are niște beneficii și costuri, ceea ce credem că nu putem să acceptăm și nu acceptăm are niște beneficii și niște costuri!

Cultura organizației funcționează ca un mediu de hrănire exterior pentru întreg organismul uman. Un mediu ce conține individul, care prin intermediul resurselor psihologice individuale, dă o anumită interpretare stimulilor. Informația ajunge în creierul conștient și inconștient este decodificată ca hrănitoare sau amenințare și, în calitate de chimist șef, creierul eliberează corespunzător o serie de substanțe chimice, neurotransmițătorii care circulă prin mediul de hrănire interior, sângele.

Chimia sângelui ca mediu de hrănire este cea care activează genele să se exprime într-un anumit mod. Ce fel de substanțe pune chimistul șef în sânge? Acest lucru depinde de tipul gândurilor și emoțiilor atașate. Deoarece gândurile și emoțiile au și o identitate chimică purtătoare de energie. 

Putem ușor sesiza cum ne face să ne simțim chimia iubirii, chimia furiei sau chimia trădării. Atunci când statusul interior este de iubire, chimia mediului de hrănire “asaltat” de dopamină și oxitocină ne fac să ne simțim conectați, doriți, validați, investiți cu încredere, bucuria reușitei etc. Știm cum arată rezultatele experimentului lui Masaro Emoto, acele imagini pline de armonie ale particulelor de apă amprentate de cuvântul iubire și cele pline de dizarmonie ale apei impregnate cu ură. Sau cum arată în cercetarea lui Daniel Amen un creier sănătos în comparație cu un creier măcinat de traumă, care s-a dezvoltat într-un mediu de hrănire încărcat cu neurotransmițători de stres. Să ne gândim pe ce plajă de timp sunt eliberați și prezenți în corp toți acei neurotransmițători ai reacției la stres menționați mai sus și ce efecte produc.

Ce reacție are corpul nostru în fața unei răceli, gripe banale sau cât de des ni se întâmplă ca o bacterie sau un virus să își facă de cap în organism iar efectul resimțit să fie devastatator? Ce facem, atunci? Reglăm chimic boala prin antibiotice, antivirale și scăpam de acel organism care își caută la rândul lui "imperativul biologic, dreptul la viață, îndărătnicia de a rămâne viu". Antibiotic se traduce prin “ceva contra-vieții”, iar efectelor pozitive asupra bacteriilor nedorite i se adaugă și efectele negative asupra florei intestinale - bacteriile dorite care susțin sistemul nostru imunitar. Pro-bioticele administrate odată cu anti-bioticele au ca rol repopularea microbiomului, a bacteriilor bune, a celulelor noastre gardian (ucigașii naturali).

Gena în sine nu cauzează patologii tumorale, ci este asociată cu acestea. Cum este ea activată? Prin felul în care interacționează resursele noastre psihologice cu un mediu ne-ecologic. Când rezultatul acestei interacțiuni sunt percepute ca amenințări (presiune psihologică, incertitudini, furie reprimată, emoții reprimate), se generează un cocktail de dizarmonii. Genele, doar prin ele însele, nu își dau singure on/off. Ci modul în care noi răspundem provocărilor din viață, iar acestea apasă pe trăgaciul reacțiilor din planul conștiinței. O schimbare în planul conștiinței va face o schimbare și în planul relației noastre cu boala. Tratamentul, antibioticele, sunt cea mai buna soluție de ieșire din criză atunci când boala sau dezechilibrele s-au instalat. Întoarcerea la armonie și la medii ecologice, hrănitoare, este condiția esențială ca să nu recidivăm. Pentru că lipsa de ecologie a mediilor de lucru excavează profund și în filonul conștiinței și ne țin captivi în emoții joase: frică, vină, furie, mândrie, ambiție, competiție nemăsurată, dispreț, dezaprobare, lăcomie, înrobire. Iar emoțiile joase sunt doar o sursă pură de dizarmonii intra- și interpersonale.

Punctul de inflexiune care va face trecerea de la emoțiile joase către cele înalte este Curajul! Curajul este pragul împuternicirii, este momentul în care știi că poți și alegi ce răspuns să dai unui stimul venit din exterior. Prin Curaj provocările și perspectivele vieții devin abordabile și realizabile. În Curaj devenim permisivi cu incapacitățile noastre temporare. Este treapta unde începe afirmarea și consolidarea a ceea ce suntem și ceea ce ne propunem să devenim. Curajul este premergător încrederii în forțele proprii, a credinței în reușita noastră și acest lucru este eliberator. Curajul înseamnă călătoria, drumul dintre realitate și posibilitate, pe care începem să pășim. În Curaj există speranță și orice formă de înrobire este anihilată. Mai puțină frică = mai mult curaj, mai multă putere interioară!

Nivelul nostru de conștiință creează experiențele vieții noastre, modul în care ne percepem și ne raportăm la lume, în care luăm decizii și generăm soluții în situațiile pe care viața ni le aduce în față. Le creează într-un mod reflex, din creierul inconștient locul unde se află depozitate credințele și valorile noastre. Valorile individuale sunt combustibilul care alimentează conștiința. Când experimentăm o amenințare venită de la indivizi, familie, organizații, societate, trecem din modul “a crește” - mânați de motivații și aspirații - către “mă protejez”- mânați de preocupări.

În cel mai fericit caz, contul vieții noastre ne-a fost încărcat cu aproximativ 25.000 de zile, iar timpul face retrageri… chiar acum când scriu, chiar acum când citești. Din aceste 25.000 de zile doar 7.500 sunt zile de sâmbăta și duminica, adică cele de relaxare. Este un cont care funcționează într-o singură direcție nu mai acceptă depuneri noi, ci doar retrageri. Adică, se consumă, este finit. Atunci, devine important cum cheltuiești ceea ce ți-a fost încărcat în cont, acest “life expenditure”. Ceea ce ai primit ți se cheltuie sau cheltuiești chiar tu? Cât de prezent ești în acest proces? 

Un salt în exprimarea superioară a valorilor noastre înseamnă un salt de conștiință către a privi lumea prin lentila emoțiilor înalte: smerenie, compasiune, generozitate, îngăduință, iertare. Înseamnă un salt în felul în care experimentăm viața, un salt ce redefinește lucrurile pe care viața le întoarce către noi. Introspecție: care este portofoliul de armonii și dizarmonii pe care îl lași în lume să lucreze, după plecarea ta?

“Pentru orice lucru este o vreme și pentru orice ocupație un timp…” Ecleziastul

În jocul social al vieții și în gestionarea dorințelor sufocante, omul este dispus uneori să adopte principii și modele de gândire tranzitorii, flexibile până la deformare, care să îl ajute să răspundă întrebării: ”Cum să fac să rămân în jocul preferințelor celor care reprezintă autoritatea?” Sau ar putea să înceapă să se întrebe: Sunt fericit cum sunt acum? Ce mă împiedică să fiu mai bine? Care sunt, acum, mediile și condițiile care pot genera stare de bine (wellbeing), adică o ipostază nouă pentru mine… A well human being! Fă asta cât mai curând, pentru că timpul este valoros! Cum se întâmplă lucrurile în realitatea matematica a timpului? Iată încă un prilej de reflecție!

În cel mai fericit caz, contul vieții noastre ne-a fost încărcat cu aproximativ 25.000 de zile, iar timpul face retrageri… chiar acum când scriu, chiar acum când citești. Din aceste 25.000 de zile doar 7.500 sunt zile de sâmbăta și duminica, adică cele de relaxare. Este un cont care funcționează într-o singură direcție nu mai acceptă depuneri noi, ci doar retrageri. Adică, se consumă, este finit. Atunci, devine important cum cheltuiești ceea ce ți-a fost încărcat în cont, acest “life expenditure”. Ceea ce ai primit ți se cheltuie sau cheltuiești chiar tu? Cât de prezent ești în acest proces? Cu cine alegi să cheltuiești conținutul contului? Cum trec zilele tale din săptămână? Dar cele din week-end? Te imersezi cu bucurie în clipele contului vieții, le savurezi sau te bucuri că ai scăpat de clipă? În economia timpului și binelui tău, ești cel care creează, cel care se uită și asteaptă sau cel care se întreabă ce se intamplă?

Surse științifice:

- NCBI- National Center for Biotechnology Information-biomedical and genomic studies Understanding the language of living cells& the quest of modern molecular biology.

- FrontiersIN- Frontiers în human neuroscience. Research publishers& open science platform. Making the science open and deliver wellbeing solutions that enables healthy and prosperous life

- B. Lipton- The biology of belief

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp 

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Valentin check icon
    E clar, trăim în postcorporatism! Așa că termenul de post-postindustrial a ieșit din uz. POSTCORPORATISM.
    • Like 0


Îți recomandăm

Centrul Pompidou

Francezii anunță, sub patronajul președintelui Emmanuel Macron, deschiderea pe 27 martie a celei mai mari expoziții Brâncuși de până acum, iar un vin românesc a fost ales drept vinul oficial al evenimentului inaugural: Jidvei. (Profimedia Images)

Citește mai mult

Familia Mirică

„Eu, soția, mama și tata. Mai nou, sora și cumnatul care au renunțat să lucreze într-o firmă mare de asigurări ca să ne ajute cu munca pământului. Au fugit din București și au venit la fermă, pentru că afacerea are nevoie de forțe proaspete. Și cei 45 de angajați ai noștri, pe care-i considerăm parte din familie”. Aceasta este aritmetica unei afaceri de familie care poate fi sursă de inspirație pentru toți tinerii care înțeleg cât de mult a crescut valoarea pământului în lumea în care trăim.

Citește mai mult

Dan Byron

Într-un dialog deschis, așa cum sunt și majoritatea pieselor scrise de el, Daniel Radu, cunoscut mai degrabă ca Dan Byron, a vorbit recent la podcastul „În oraș cu Florin Negruțiu” despre copilăria sa, cântatul pe străzi la vârsta de 16 ani, amintirile mai puțin plăcute de la Liceul Militar de Muzică, dar și despre muzica sa și publicul ei întinerit. (Foto: Cristi Șuțu)

Citește mai mult