Sari la continut

Încearcă noul modul de căutare din Republica

Folosește noul modul inteligent de căutare din Republica. Primești rezultate în timp ce tastezi și descoperi ceea ce te interesează filtrat pe trei categorii: texte publicate, contributori și subiecte. Încearcă-l și spune-ne cum funcționează, părerea ta ne ajută.

Cum am devenit „lăzăristă”. Începutul de an școlar, prin ochii unei eleve de liceu

Liceul Gheorghe Lazar

N.r. Alexandra Ene este elevă la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr” din București. Fotografie de Monica Săiceanu

Poate ai uitat cum e să fii adolescent aflat la începutul anilor de liceu. Poate mintea ta hoinărește acum undeva departe de acest mic univers rămas pe fundul sufletului, poate te poartă și pe tine alături de ea, gravitând în jurul vreunei tornade-problemă a oamenilor mari și… ai uitat.

Însă odată cu 10 septembrie, fie pentru o zi întreagă, fie pentru câteva minute, se oprește, și sentimentul de proaspăt licean își revine încet-încet. Te vezi, poate, iar cu ochii plini de soare și zâmbetele deschise, la început de drum, purtându-ți sufletul împachetat cuminte în ghiozdan. Îți amintești că nu avea o formă concretă, sau o culoare, dar avea cu certitudine caracteristica unui burete, pregătit să absoarbă experiențe noi.  

În liceu, sufletul capătă primul contur cu adevărat pronunțat și consider că adolescentul timid și rușinos din anii tinereții înfățișează o fundație pentru sinele matur al prezentul. Iar eu sunt mândră să afirm că voi avea fundație lăzăristă, că m-am format mai degrabă într-un cămin, decât într-un liceu.

Relația dintre Liceul Lazăr și elevii lui nu se conformează, în opinia mea, relației standard elev-liceu, unde elevii displac liceul, făcându-l să capete un aer sever de părinte strict și neîngăduitor, care îți cere prezența la 7:30 și te încarcă până peste cap cu testele la matematică, provocându-ți adicția față de cafea și cearcănele tuciurii. Dacă ar putea exista termen de comparație, Lazăr ar fi profesorul tău inspirațional, Robin Williams în “Dead poets society”, care îți deschide ochii asupra atributelor cu ajutorul cărora se conturează un stil de viață sănătos, plin de iubire și generozitate. Profesorul glumeț fără de care nu ne vedem acolo unde suntem acum, căruia îi simțim dorul în vacanță și la care ne întoarcem cu drag întotdeauna, fie la începutul anului școlar, în clasa a 11-a, fie peste douăzeci de ani de la terminarea liceului.

Pentru mine, totul a început cu „Cișmigiu&Comp.”, a lui Grigore Băjenaru, citită pe nerăsuflate în clasa a 7-a, astfel încât am devenit lăzăristă cu mult înainte de a intra în Lazăr. Mă vedeam deja în Cișmigiu, în mijlocul uniformelor bleu, luându-mă la întrecere cu bărcile pe lac. Eram înconjurată de parc, de profesorii fie preocupați, fie stârnind râsul, ai lui Băjenaru și de albastrul cerului, iar momentul acela a fost hotărâtor pentru drumul pe care voi fi pornit, recunoscând că inima mea aparținea unui singur loc și nu aș fi putut fi fericită în oricare altul. Romanul acesta presărat cu haz și cu albastru mi-a arătat poarta către o nouă lume, iar opțiunea de a alege Lazăr mi-a deschis-o, pentru a descoperi de fel că lucrurile stau neschimbate. Spiritul liceului a rămas la fel de constant și de binevoitor ca înainte.  

Din punct de vedere educațional, ai parte de o multitudine de activități extracurriculare, care să contureze calea fiecărui elev deschis către a primi ajutor în acest sens. Poți opta pentru propria-ți dezvoltare în domenii atât diferite, cât și asemănătoare, dar cărora merită să le acorzi câteva ore din viața ta, în weekend, și de pe urma cărora acumulezi experiență în aria aleasă. În cazul în care îți dorești un viitor jurnalistic, Revista Lzr te așteaptă cprintre redactorii ei. Poți să îți statornicesti bazele informaticii aplicate frecventând cursurile de robotică, te poți dezvolta în domeniul dezbaterilor academice, un club care îți oferă experiență atât pe partea îmbogățirii culturii generale, cât și pe partea vorbitului în public.

Dacă simți că relaționezi mai bine cu partea artistică, poți opta fie pentru Trupa de teatru As, fie pentru Departamentul artistic (la dans sau la muzică). Însă un lucru frumos, de apreciat, este că toate aceste cursuri nu se delimitează total de restul lăzăriștilor, oferindu-ne frecvent reprezentații artistice (spectacolele Departamentului umplu întreg holul de la Sala de festivități), reviste de vânzare prin liceu  împreună cu cupoane gratis pentru cafea), dezbateri, de pe urmă cărora reușești să îți formezi opinia proprie în legătură cu moțiunea, având argumentele necesare și documentare asupra ei și spectacole de teatru, pentru care trebuie să sosești cu o oră înainte dacă ai pretenția să prinzi loc în sală. 

Chiar dacă nu te regăsești în vreo activitate în măsura în care să o practici tu însuți, liceul încearcă să îți ofere oportunitatea de a lua măcar puțin contact cu acestea, pentru a avea datele necesare în legătură cu modul în care decurg lucrurile. Caracteristicile de bază ale unui lăzărist sunt bucuria, altruismul, optimismul și generozitatea, așadar, din când în când (pentru a nu încurca programele materiilor) se organizează evenimente la nivel de liceu care să îți deschidă drumul către aceste trăsături. Avem parte de Treptele succesului, unde ne întâlnim cu diverși oameni care au ajuns pe culmile gloriei și ascultăm poveștile lor de viață, avem târguri caritabile de prăjituri, în pauze, pentru a strânge bani în folosul celor mai puțin norocoși ca noi și, sărbătoare lăzăristă prin definiție, avem ziua de 9 mai. Conceptul de 9 mai face referire la o paradă cu toate clasele (mai puțin a 12-a și a 8-a), în care fiecare portretizează o țara europeană trasă la sorți, iar cei mai ingenioși (din pricina ideilor găsite), muncitori (în vacanța de Paște e un lucru obișnuit să te întâlnești cu colegul la liceu, să pictați decorul) cei cu bucătăria cea mai bună (în general rețetele se fac cu o seară înainte, de către mama vreunui coleg) și cei mai buni dansatori (cei care iau sub tutela lor clasa întreagă și îi învață și pe cei mai netalentați în două luni să danseze) sunt premiați. Oricât ar crede cineva contrariul, contribuie la atmosfera alertă de bună dispoziție gândul că e aprilie, e pauză, iar curtea interioară e plină de grupuri de elevi care dansează pentru paradă dansuri complet diferite, dar simetrice. În fața ta e Cișmigiului, ești tânăr și deasupra e cerul foarte albastru.

Când mergi pe holuri, simți dragostea plutind în aer, emanată prin lambriuri și ferestre și realizezi că dacă ar fi să alegi ce îți va lipsi cel mai mult, ai sta pe gânduri și nu ai reuși să exprimi vreun element fără să nu provoci un gol în însemnătatea liceului pentru tine, fiindcă le abandonezi pe celelalte. Adevărul e că entitățile care duc la buna lui funcționare lucrează într-o comuniune atât de strânsă, încât nu le poți dispersa.

În ciuda acestui fapt, motivul principal al rețetei succesului lăzărist este că spiritul care ne înconjoară pe toți și atributele pe care Lazăr le inspiră nu sunt respectate numai de elevi. Faptul că materiile ni se predau fără vreun sentiment de superioritate și faptul că profesorii noștri nu uită că sunt mai întâi oameni și apoi cadre didactice ne îndrumă să îi urmăm și în ceea ce privește călătoria propriei materii. Nu am întâlnit o persoană care să aibă porniri răuvoitoare printre profesorii mei și de la care să nu am ceva de învățat înafară de ce ni se predă.

Ca să închei acest articol cu o istorioară, în prima zi din clasa a 9-a eu și colega mea ne-am întâlnit cu niște absolvenți care schimbau impresii despre facultate. Întrebați cum e, au spus că e în regulă, dar nicăieri nu e ca acasă. Țin minte că ne întrebam amândouă dacă o să ajungem vreodată în stadiul de a considera Lazăr casa noastră. Acum, la jumătate de drum, nu am clipi niciuna dintre noi din ochi în timpul afirmației că da, Lazăr ne-a intrat sub piele și în inimă și sunt, personal, atât de fericită că am norocul să pot să îl numesc „acasă”.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Victor66 check icon
    Am invatat in Lazar. Bullying la greu, un liceu jegos si nu am avut experientele tale. Poate s-a schimbat intre timp. Pot sa te contactez pe FB?
    • Like 0
  • ”În ciuda acestui fapt, motivul principal al rețetei succesului lăzărist este că spiritul care ne înconjoară pe toți și atributele pe care Lazăr le inspiră nu sunt respectate numai de elevi. Faptul că materiile ni se predau fără vreun sentiment de superioritate și faptul că profesorii noștri nu uită că sunt mai întâi oameni și apoi cadre didactice ne îndrumă să îi urmăm și în ceea ce privește călătoria propriei materii. Nu am întâlnit o persoană care să aibă porniri răuvoitoare printre profesorii mei și de la care să nu am ceva de învățat înafară de ce ni se predă. ”
    Să facem un exercițiu de imaginație: colectivul de profesori de la Lazăr să preia un ciclu complet de la un liceu tehnologic cu rata mică de promovabilitate la bacalaureat. La sfârșitul ciclului tare aș fi curios care va fi rata de promovabilitate la bacalaureat și câte premii la olimpiadele naționale/internaționale vor fi obținut.
    • Like 1
    • @ Voicu Nicolae
      Al Lui Al Lui check icon
      Am sa-ti dau eu raspunsul : rata de promovabilitate la BAC, nu va fi diferita de cea obtinuta pe "filiera" tehnologica, de acest esantion de elevi pregatiti pe durata unui ciclu liceal de profesorii de la Lazar. Nu pentru ca acesti elevi s-ar fi nascut ghinionisti sau pentru ca sunt putin retardati ori profesorii respectivi nu si-ar dori sa obtina mai mult, doar pentru simplu fapt ca nu pot comunica intre ei la cursuri. Elevii, nu au pregatirea necesara, si nici capacitatea intelectuala, sa intelega ceea ce le predau respectivii profesori (presupunand ca-si vor pastra exigenta si conduita profesorala) , Totul va fi pentru ei, explicat in echivalent "limba chineza" iar rezultatele finale vor fi un "dezastru anuntat". Ghinionul acestor elevi, nu a inceput in clasa a 8-a, ci inca din ciclul primar fiind ulterior amplificat in ciclul gimnazial prin nepasarea unor cadre didactice sau chiar a propriilor parinti.
      • Like 3
    • @ Voicu Nicolae
      Nici unul! De regula, la liceele unde sunt copiii cei mai buni, nu predau cei mai buni profesori, ci cei care au o pila la Inspectorat. Cunosc cazuri concrete. Posturi la titularizare nu apar la Lazar sau la alte licee de elita.
      • Like 0
    • @ Voicu Nicolae
      Chiar si posturile scoase la concurs pe perioada determinata au statutul 'rezervat', pentru persoane care lucreaza la Inspectorat. Anul trecut, am fost prima pe lista la examenul de titularizare, cu nota 9.40, si am fost repartizata la Neculce, in timp ce posturile de la Vianu au fost ocupate de candidati cu note in jur de 7. Pentru ca legea permite!
      • Like 1
  • Tînăra Alexandra, de la liceul Lazăr...cînd am citit titlul articolului, mă gîndeam să fac o completare a articolului și o trimitere la ,,Cișmigiu&Co(mp), a fostului elev de la ,,Lazăr" și ulterior profesor la același liceu...Chiar mi-a plăcut ce a scris tînăra autoare, pare să fie departe de liceenii din generațiile PRO, și post PRO.
    Ce să urez tinerei liceence, baftă, să-și păstreze optimismul.
    Îmi amintesc cu niște ani în urmă, prin acele vremuri dădeam lumea cu taxiul prin București, am dus o tînără la liceu, la Lazăr, și am întrebat-o dacă a citit ,,Cișmigiu &Comp...Nu citise dar mi-a promis că va căuta să o găsească și să o citească...
    Eu am văzut un interviu al profesorului Băjenaru la TVR prin 1975-1976 în care relata amintiri din liceu, parte redate în carte, am cartea acasă, am cumpărat-o tîrziu aveam vreo 25 de ani atunci...acum +33...Alte vremuri, nu tu defecțiuni fizice și nici sastisiri conforme vîrstei.
    Sănătate și vîrtute autoarei de articol.
    • Like 0
  • Corina check icon
    O reclamă, da, dar una înduioșătoare prin naturalețe. Important e că autoarea își conștientizează tinerețea și fericirea. A remarcat, printre altele, un lucru important: că antipatia afișată de elev e cea care determină, uneori, severitatea și încrâncenarea profesorului. Profesorii sunt și ei vulnerabili. Se apără cum pot când se simt respinși, trebuind să-și facă meseria în condiții ostile.
    • Like 1
  • FaneL check icon
    Până la urmă, care este ideea articolului. E mai mult o broșură de prezentare pentru elevii de gimnaziu că sa ii "păcălească" sa vina la Lazăr sau daca nu singurul mod în care mai pot rezuma acest articol este "Ce tari suntem noi!".

    Niciodată n-am să înțeleg spiritul de "Ani de liceu". Îl văd doar că pe un sentiment nostalgic a unor părinți și profesori după vremea filmelor "liceenii" care vrea sa fie transmis și copiilor. Niciodată n-am împărtășit sentimentul. Ce mi-e liceul, ce mi-e gimnaziul. Mă bucur că s-a încheiat si că am părăsit liceul.
    • Like 3
    • @ FaneL
      Roxana B check icon
      Subscriu.Tot Lazar da acu 30 si ceva de ani......am pastrat legatura cu doar 2 colegi care intimplator sint si vecini de cartier.
      N-am chiulit, nici macar cu barca in Cismigiu "nu m-am dat" , dar recunosc ca la vremea aceea nu prea aveam alte griji.
      Cel putin pina-n-tra unspea pe la mijloc, cind incepea pregatirea pt facultate.
      Insa am avut colegi misto, easy going si de gasca.Majoritatea nu mai sint in tara.
      E drept ca pe vremea aia nu existau atitea posibilitati, si colaborari cu "cei din afara".
      Dar cartea lui Bajenaru intr-adevar este o capodopera, am citit-o de vreo 3 ori si de fiecare data rideam cu lacrimi.
      Nu stiu daca acum ar mai avea acelasi efect.Totusi, nu m-am regasit in ea, ca eleva de liceu .Pe vremea aia, Balcescu era provocarea maxima.
      • Like 0
    • @ Roxana B
      FaneL check icon
      Dupa modul cum am raspuns, observ ca s-ar putea interpreta gresit ca am invatat la acest liceu. Nici macar nu sunt din Bucuresti.

      De acea carte n-am auzit niciodata, pare a fi o carte ce numai cei interesati de acest liceu o citesc. Eu nici nu stiam de existenta liceului, dar de carte.
      • Like 0
    • @ FaneL
      Roxana B check icon
      Eu am citit cartea inainte de a intra la liceu.Intimplator.Si nu, n-a avut nici o influenta in alegerea liceului.Dar e o carte(subtire ca nr de pagini) excelenta
      • Like 0


Îți recomandăm

Speranța Farcă

„Părinții sunt foarte angoasați, aud peste tot că copilul lui cutare face așa, copilul lui cutare face așa. Și se gândesc că ei nu oferă același start copilului lor, care va intra în competiție cu acei copii care au făcut toate acele cursuri. Gândim educația și viața ca pe o competiție”, spune Speranța Farca.

Citește mai mult

Șezlonguri în apă la Marea Neagră

Este o adevărată luptă între turişti pentru a prinde cel mai apropiat pat de plajă lângă apă deşi nu stau prea mult pe sezlong şi apoi tot ei se plâng că nu au soare pentru a se bronza din cauza umbrelelor extrem de apropiate.

Citește mai mult

Foto pentru textul Arinei Angelescu

Plec în oraș. Nu apuc să conduc prea mult când aud telefonul. E mama, care rămăsese cu cel mic. Inima îmi bate deja mai tare. Îmi trec tot felul de scenarii prin cap. Niciunul prea fericit. Răspund. Nu e mama. E băiețelul meu. Plânge în hohote și lasă puțin spațiu ca eu să înțeleg ceva. Nu-știu-ce grisine pe care le-am uitat acasă?!

Citește mai mult

Andrei Ene

AntiFragile, un startup care dezvoltă un sistem de etichete inteligente, care permit monitorizarea de la distanță a coletelor pe parcursul procesului de transport, a fost desemnat vineri seara câștigătorul competiției UPGRADE 100 Floors Elevator Pitch. Pe scurt, eticheta își schimbă culoarea dacă pachetul a fost scăpat de curieri.

Citește mai mult