Sari la continut

Un singur om poate să schimbe cu mintea lui o țară

De cinci ani, peste 500 de contributori își scriu ideile pe această platformă, construiesc împreună cu noi o comunitate, un spațiu al celor care știu că România poate să arate altfel. Te invităm să scrii și tu!

Cum am văzut eu, ca marinar, reclama „cu noi” de la Jumbo

captura clip

Foto captura 

Acum că magia sărbătorilor s-a mai disipat, vin și eu cu un subiect ce a generat la acel moment multă emoție, dar si indignare în mediul online, chiar isterie pentru unii, iar pentru alții, nostalgie și amuzament.

Ideea mi-a venit de la un spot publicitar care a rulat la tv pe mai multe posturi, dar și într-un lanț de magazine de jucării, căruia îi și făcea reclamă spotul respectiv. Probabil că cei mai mulți dintre voi l-ați văzut deja, pentru că pe internet a depășit un milion de vizualizări, iar pentru ceilalți îl pot rezuma eu în câteva cuvinte. Acum pot vorbi liniștit despre asta, fără a avea teama că voi fi acuzat de vreuna din părți, fie de reclamă mascată, fie de antireclamă.

Este vorba despre un episod scurt din viața unui marinar român (denumit in clip Șefu’), care, fiind pe mare, se află în imposibiltatea de a fi prezent de Sărbători alături de familie, pentru a-i putea oferi băiețelului lui de câțiva ani, cadourile mult așteptate de Crăciun.

Nu știu exact ce anume au dorit să transmită autorii clipului, dar cu siguranță pot spune acum că au reușit să transmită publicului mult mai mult decât și-or fi propus ei. În primul rând vreau să spun că mă bucur pentru că cineva și-a amintit că mai există și acea categorie socio-profesională, care este formată și ea tot din oameni la fel ca și ceilalți, cu bucuriile și frustrările lor, doar că ele sunt la o altă scară. Deși au folosit aceste lucruri în scop pur comercial, eu pot spune cu certitudine că este un clip foarte bun, pentru că a reușit în cateva zeci de secunde să transmită o mulțime de lucruri.

Emoțiile trăite de acel om, de la faptul că era departe de casă și familie, bucuria instantă la aflarea veștii că îl caută cineva la telefon, la auzul vocii soției și a băiețelului care-l întreba de jucării, toate acestea s-au transmis integral publicului. Acestora li se mai adaugă și bucuria găsirii soluției salvatoare de moment și lacrimile lui de la final, ce marcau trecerea bruscă, incontrolabilă, de la bucurie la tristețe.

Pentru cine nu știe, viața personală a marinarilor este una specială, care se desfășoară numai aproximativ jumătate din timp alături cei dragi, familie, rude, prieteni, pe când cealaltă jumătate și-o petrec într-o singurătate colectivă, dacă o pot numi așa, alături de ceilalți membri de echipaj, mereu alții cam de fiecare dată. De foarte multe ori, ei nu pot fi prezenți la evenimente importante din viața lor, cum ar fi: nașterea copiilor, aniversările lor și ale soțiilor, dispariția părinților sau a celor dragi, dar și altele precum căsătoria prietenilor și botezul copiilor lor sau revelioane și petreceri. De cele mai multe ori ei pierd etape importante din perioada cea mai frumoasă a creșterii copiilor, cu care nu se mai întâlnesc niciodată. De aceea, chiar dacă si eu fac parte din această categorie socio-profesională, nu cred că exagerez cu nimic dacă spun că marinarii sunt niște oameni speciali. Unii spun chiar că oamenii se împart în două categorii: oameni obișnuiți și marinari.

Indignarea unora în mediul online, despre care vorbeam la început, se referă la faptul că au fost folosite aceste neajunsuri ale vieții marinarilor, dar și ale celor plecați la muncă in străinătate, în care copiii lor ajung să crească fără unul sau ambii părinți, numai pentru un scop pur comercial, acela de a-și vinde produsele.

Pentru cine a avut răbdare să citească până aici, vă propun acum să schimbăm registrul într-unul mai vesel, spunându-vă cum a fost văzut acel clip chiar de către marinari.

În primul rând, decorul folosit în clip este o navă port-container de culoare verde, ce se cheamă aluziv „Sfântul Nicolae” și care după forma sa și aspectul interiorului plasează acțiunea în timp undeva acum 25-30 de ani, cel puțin. Probabil că s-a dorit o notă vintage.

Personajul nostru principal, Adi zis și Șefu’, adică Șeful mecanic sau cum ar veni Directorul tehnic al acelei uzine plutitoare, este anunțat personal de către un marinar, că îl caută familia „la telefon”. Asta deși personajul nostru, Adi, putea fi anunțat pe telefonul de interior. Apoi, în drumul său către stația radio a navei, căci asta însemna „la telefon”, trece pe lângă sala de mese, care niciodată nu se află lângă cabina șefului mecanic.

Odată ajuns în stația radio, îl întâlnește acolo pe telegrafistul navei, între marinari zis și „ochii și urechile vaporului”, care asistă, bineînțeles, fără nicio jenă la discuția lui Adi cu soția și copilul. În acele vremuri, până în 1999, când comunicațiile navei au trecut intr-o nouă eră, cam așa se desfășurau convorbirile în fonie, că așa se numeau ele. Nu exista niciun fel de confidențialitate a convorbirilor private. De aceea toată lumea știa cine, ce și cum despre toată lumea. 

Pe lângă telegrafist, la discuție mai asistau încă cel puțin două persoane, un operator de la Radio Coastă care făcea conexiunea dintre apelul telefonic și transmisia în fonie radio și, mai mult ca sigur, încă un băiat cu „ochii albaștri” din centrală telefonică terestră. De aceea, dacă ați remarcat că și soția l-a întrebat pe Adi la plural - „Voi ce mai faceți?”.

Mai apoi, în momentul când Adi care părea pus în dificultate de întrebarea copilului despre ce i-a luat de Crăciun, îi sare în ajutor telegrafistul, care fusese până atunci numai ochi și urechi, împingându-i o sacoșă de la magazinul de jucării, care să-l înspire să improvizeze o minciună salvatoare. Nu știu de ce trebuia să mintă, pentru că la finalul clipului vedem că Adi avea dulapul burdușit cu jucării. Sau doar își imagina el asta?!

Aici este o mare greșeală a celor ce au conceput clipul, și anume să induci ideea că poți minți un copil, promițându-i ceva cumpărat dintr-un loc anume și să nu fie așa. Acel copil va păstra acea dezamagire toată viața. Poți să-i cumperi după aceea orice, mult mai scump sau mai frumos, dacă tu nu i-ai luat acel lucru de unde ai spus, atunci restul nu mai valorează nimic. Asta pentru că acel copil se vede deja cu acea jucărie din momentul în care tu i-ai promis-o.

Marinarii, pentru că ratează etape importante din creșterea copiilor lor și pentru a compensa asta, le aduc cele mai scumpe și mai interesante jucării și lucruri pe care le găsesc în drumul lor prin porturile lumii. Și nu numai copiilor! În zilele noaste însă, cam de vreo 10 ani, există internet la bordul navelor, ce-i drept la o calitate și viteză foarte scăzute, dar chiar și așa există posibilitatea comunicării audio și uneori chiar video, cu cei de acasă. Se pot trimite poze și mici clipuri, ceea ce face ca acea frustrare a depărtării de familie și cei dragi să se diminueze.

Ce vreau să mai spun este că dintotdeauna copiii de marinari au fost și sunt niște răsfățați din acest punct de vedere al cadourilor. Părinții lor marinari fac tot posibilul ca acestora să nu le lipsească nimic material și de multe ori le oferă mult mai mult decât au ei nevoie, încât mulți copii ajung să nu mai aprecieze și să realizeze efortul făcut de aceștia. La fel și cu ceilalți membri ai familiei.

Îți recomandăm

Pentru a mai condimenta puțin povestirea, vă voi spune că în mitologia vechilor marinari români, pe vremea când exista și flota românească, era un personaj, pe numele lui Neluțu. Acest Neluțu era asumat de majoritatea marinarilor și era știut că el se ocupa în lipsa lor de multe dintre problemele de acasă. Nu vreau să înțelegeți însă mai mult decât am vrut să spun! Era un personaj despre care marinarii înșiși făceau multe glume. De exemplu, se zicea că dacă vrei să fie bine, trebuia să ai grijă ca la plecare să-i lași și lui Neluțu o sticlă de ceva bun, niște țigări bune și bineînțeles niște cafea bună.

Mituri despre marinari sunt mult mai multe, dar poate voi vorbi despre ele cu o altă ocazie, dacă voi vedea interesul cititorilor pentru așa ceva. Acum personajul Neluțu a dispărut, sau așa pare, odată cu dispariția flotei românești. Pentru dispariția flotei îi „mulțumim” știm noi cui! Colegii mai vechi de breaslă n-ar trebui să se supere pe mine pentru devoalare sau „datul din casă”, pentru că, fiind o chestiune atât de veche, de domeniul istoriei, ea poate fi „declasificată”, precum multe alte secrete, mai mult sau mai puțin importante ale istoriei și ale vieții noastre în general.

Probabil că Neluțu a dispărut și din cauza evoluției comunicațiilor, când poți lua zilnic legătura cu familia și chiar rezolva probleme de la distanță, dar și poate pentru că acum sunt și femei în marină, pentru care nu s-a găsit încă un echivalent feminin al lui. Asta în virtutea acelui mult trâmbițat “politically correctness” pentru respectarea egalității de șanse și de gen.

Sper că v-a plăcut povestirea mea și închei cu îndemnul de a le cumpăra jucării copiilor voștri indiferent de ocazie, nu numai de sărbători. Sunt mult mai bune pentru dezvoltarea lor decât orice chestie virtuală din telefon sau tabletă.

Abonează-te la newsletterul Republica.ro

Primește cele mai bune articole din partea autorilor.

Comentarii. Intră în dezbatere
  • Am inceput navigatia pe mare in '74. Am si acum brevetul valid. Aceasta a fost si viata mea, da. Concetatenii trebuie sa afle de navigatori. Keep telling stories!
    • Like 1
  • Foarte frumos scris, e prima data cand postez un comentariu aici. Si referirile la viata pe mare sunt bune, sau poate sunt eu influentat de pasiunea pentru marina. Oricum multumesc, poate veti mai scrie pe acest subiect, al vietii de marinar.
    • Like 1
    • @ Eduard Ursuleanu
      Și eu vă mulțumesc pentru comentariu. Viața de marinar este într-adevăr fascinantă din multe puncte de vedere, dar să știți că numai cei suficient de puternici și cu un grad mare de reziliență emoțională îi pot face față. La fel și cei pasionați. Poate vă veți gândi chiar să încercați la un moment dat și o carieră in domeniu. Eu voi mai scrie despre fapte și întâmplări petrecute din viața marinarilor, chiar la modul comparativ, între cum era înainte și cum este acum.
      • Like 0
  • Nu am vazut clipul, fiind pe mare, si chiar mi-am propus sa nu-l vad, daca se poate, niciodata. Sotia mea l-a vazut si a fost profund jignita. Mai mult decat atat, chiar a trimis o nota de protest firmei amintite. Nota, ramasa fara raspuns de altfel si care denota intr-un fel o atitudine pe care doar expun fara a judeca-o. In general sunt optimist si "caut a gasi " ca sa ma exprim precum nenea Iancu, frumosul in jur si pretutindeni, dar am totusi o reverva cand mi se propune o perspectiva nostalgica asupra unui lucru. Vedeti dumneavoastra, nostalgia e un sentiment care nu e natural optimist, o patima mai degraba pesimista sau cel mult neutra iar, in cazul de fata, nu cred ca face un serviciu nici subiectului si nici societatii caruia i se adreseaza. Perspectiva, altfel spus, nu este largita, ci doar deturnata, aruncata intr-un trecut care are infime legaturi cu chestiunea in cauza.
    Pentru necunoscutori si chiar pentru marinari, familia celor care pleaca pe mare este o familie semi-monoparentala. Este o naivitate sa crezi ca poti suplini printr-un mic “miracol” material, de genul “cel mai frumos cadou” lipsa de acasa. Lucru valabil si in plan personal pentru cel plecat. Mai mult, ca sa largim perpectiva am putea privi reclama si prin ochii copiilor cu parinti plecati. Prefer insa, sa nu fim atat de melodramatici. Dupa cum am spus imi asum cea ce fac si de ce fac dar asta nu intru totul bine. In aceasta meserie e vorba intodeauna echilibru si mai ales sa nu creezi dezechilibru dand marii mai mult.
    Marea, oricum isi ia vamile intotdeauna. Daca tai copacii dintr-o padure si ii arzi nu ai ramas cu nimic. Daca faci din ei corabii cel putin ai ramas cu corabiile. Padurea insa e taiata, iar ea e insasi viata noastra.
    PS. Apreciez foarte mult ceea ce faceti pentru breasla noastra. Poate am putea gasi o cale de a face mai mult.
    • Like 2
    • @ Florin Coman
      Vă mulțumesc pentru comentariu. Despre nostalgie, am vrut să spun că este ceva din trecut despre care îți amintești cu plăcere, dar acel ceva nu reprezintă tot ceea ce a fost în trecut, ci numai o parte, suficient cât să-ți amintească faptul că atunci erai ceva mai tânăr. Dacă-ți amintești chiar totul, atunci nu mai este plăcut. Chiar dacă seamănă a telenovelă, prin patetismul dialogurilor, desi unii spun că seamănă a trailer al unui film de acțiune, clipul este totuși bun, măcar și pentru faptul că transmite o mulțime de lucruri referitoare la niște oameni despre care nu prea se vorbește. Măcar pentru atât. Oricum, cu toate hibele lui, clipul este unul deosebit față de toate celelalte ce rulează pe tv. Ar fi bine să mai existe și altele cu și despre marinari, pentru că sunt convins că ar avea efect.
      Vă doresc un voiaj bun în continuare!
      • Like 0
  • Am vazut si revazut acel clip de nenumarate ori, de fapt de ori de cate ori acesta ma prindea in fata unui televizor. Am incercat sa vad si partile lui bune, asa cum ati incercat si d-voastra in articol. Mi-am impus sa vad "the big picture" si sa nu inclin, din start, balanta in favoarea unei decizii. Din pacate, intr-un final, balanta s-a inclinat: una dintre cele mai slabe reclame televizate, ever. Ca si fost marinar (cine bea apa de mare, niciodata nu se lasa!), am luat in considerare toate argumentele mentionate in articol, dar nu am avut cum sa nu iau in considerare si celelalte aspecte, printre care mentoinez doar unul: reteaua de magazine la care se face reclama vine din Cipru, una din tarile cu state foarte vechi de marinarie! Cu alte cuvinte, managerii acelui lant de magazine, ori din zgarcenie, ori din gandire limitativa nu si-au luat un consilier maritim care sa le explice cateva detalii legate de viata pe mare, in asa fel incat clipul sa isi atinga target-ul, dar sa fie si realist. Au marjat pe latura sentimentala si din pacate, au gresit. Mult! Ca un marinar sa isi minta copilul/copiii inseamna sa faca una dintre cele mai mari si impardonabile greseli din viata lui. Ori marinarii adevarati stiu ca in afara de familie, nu au nimic mai sfant si mai aproape de suflet. Pentru ei lumea se imparte in doua: familia si restul. Iar pentru familie fac totul si nu precupetesc nici un efort sau sacrificiu pentru cei dragi sufletelor lor.
    Drept pentru care, repet, acea reclama este una din cele mai nereusite vazute de mine pana acum. Sunt un admirator al acelei retele de magazine, de multe ori am cumparat multe lucruri si de fiecare data am lasat sume consistente in acele magazine, insa aceasta reclama nu le face cinste, din pacate...
    • Like 1
    • @ Leonard Sirbu
      Din pacate, clipul nu este "nereusit". Este infect. Foloseste (exploateaza) dorul copiilor de tatal/mama aflati pe vas, dorul tatalui/mamei de pe vapor, durerea de a nu fi ACASA intr-o sarbatoare. Poti sa-i daruiesti unui copil cele mai traznite, hi-tech, sclipitoare jucarii, dar nu au valoarea, farmecul, momentului cand esti ACOLO, de ziua copilului tau, de Mos Craciun...
      • Like 1
  • Post scriptum

    Aș mai vrea să adaug ceva ce am omis din teama de a nu lungi prea mult textul și care mi-a fost semnalat de către cineva apropiat. Este vorba despre patetismul dialogurilor. Într-adevăr, nu există așa ceva la marinari. Asta le aparține doar celor ce au conceput clipul.
    • Like 0
  • Ada check icon
    Am vazut destul acea reclama incat sa spun ca este o mare prostie. Stim ce au vrut sa transmita dar nu au transmis bine. A te folosi de sentimentele unor categorii de persoane este o lasitate si o nesimtire. Consider ca cei plecati departe de familie, sau cei ramasi sunt o categorie de oameni aparte care merita respectati indiferent de ceea ce sunt sau de suferintele lor.
    Iar acel copil care spune :" tu, care nu poti sa vii" -lipsa de educatie fata de un parinte.
    Consider ca toate jucariile din dulap erau doar imaginatie , altfel nu avea nevoie de punga de jucarii.
    In opinia mea una este dintre cele mai proaste reclame.
    • Like 2
    • @ Ada
      Tocmai la acest gen de reacții m-am referit și eu atunci când am spus că vă propun un unghi mai larg de a vedea lucrurile transmise de acel clip, fără a-i scuza pe autorii lui pentru specularea unor sentimente și emoții.
      • Like 0
    • @ Daniel Panduru
      Ehhh si daca ar fi singurul clip speculativ, dar si Insultator, precum acea reclama in care un Fost Colaborationist Comunist din anii ' 50 ne vorbeste despre Cit de scumpa e Libertatea cistigata de acum 30 ani ....mizerabila manipulare !
      • Like 0


Îți recomandăm

Tânără la calculator

Academia prietenoasă de IT Wantsome și-a făcut în ultimii patru ani o misiune din a ajuta profesioniști din toate domeniile să facă tranziția spre o carieră de succes în domeniul tehnologiei informației, prin cursuri care urmează atent cerințele companiilor IT, prin sesiuni de practică și printr-o activitate intensă de mentorat calibrată pe nevoile lor. (Foto: Getty Images)

Citește mai mult

Marc Areny

Marc Areny este de origine catalană, este cetățean spaniol și francez și a venit în România în urmă cu 10 ani. Este unul dintre primii din Europa care a identificat o nouă nișă de piață: convertește mașini cu motor termic în mașini electrice.

Citește mai mult