Foto: Oana Pavelescu/ Inquam Photos
Deşi unora li se poate părea ciudat, există totuşi persoane care spun acest lucru: „Vreau să votez!”. Asta în condiţiile în care o parte a populaţiei consideră acest lucru a fi inutil, nefiind interesată să se prezinte la vot. Din păcate, aceleaşi persoane mai spun: „Dar nu pot!”
Eu vreau să votez, dar nu pot. Cum aşa? Păi simplu, există o categorie socio-profesională care, din cauza condiţiilor în care îşi desfaşoară activitatea, nu poate vota în niciuna din alternativele prevăzute de actuala de lege privind desfăşurarea alegerilor. Este vorba despre marinarii români de pe navele comerciale și de pasageri străine şi personalul tehnic şi auxiliar de pe navele de pasageri şi platformele petroliere maritime, bineînţeles, tot străine. Româneşti nu mai sunt de mult! Eu, personal, cu excepţia acestui an la europarlamentare, nu am mai putut vota din 1996! Asta pentru că, de fiecare dată, în ziua alegerilor, s-a nimerit să fiu ambarcat pe navă. Cred că nici piloţii de avion şi însoţitoarele de bord români de la companii aeriene străine nu sunt într-o situaţie mult mai fericită. Nu s-a gândit nimeni la toţi aceştia.
Ştim cu toţii ce s-a întâmplat la ultimele rânduri de alegeri la secţiile de votare din străinatate. Tot aşa ştim că, urmare a acestor nemulţumiri şi revolte chiar, s-au propus mai multe proiecte de modificare a legii electorale. Acestea au fost: extinderea numărului de zile de votare, prelungirea timpului de votare în ziua votului, votul prin corespondenţă şi votul electronic. Acesta din urmă, votul electronic, a fost susţinut public numai de către o singură formațiune politică. Ce a rezultat în Parlament am văzut cu toții: votul electronic nu a fost acceptat. S-a spus ceva, cum că poate prin 2024… Asta în condiţiile în care de ani buni există internet banking sau plăţi online. De ce n-ar exista şi internet voting? De ce băncile, dar şi clienţii lor, au încredere în acest sistem, iar politicienii, nu?
Revenind acum la problema noastră de fond, marinarii români nu pot vota în lipsa unei alternative precum votul electronic. De câţiva ani buni există internet prin satelit la bordul majorităţii navelor, aş putea spune chiar a tuturor navelor, lucru ce ar permite fără probleme votul electronic. Până acum, singura variantă, rasisimă ca posibilitate practică, era ca în ziua votării nava să se afle într-un port unde să existe un consulat sau o ambasadă română sau într-un oraş apropiat, unde să existe o secţie de votare, iar armatorul şi comandantul navei să accepte ca marinarii români de pe acea navă să poată lipsi câteva ore bune de la navă şi să se poată deplasa la acea ambasadă sau consulat. Există și o corespondenţă oficială cu ambasada, ce trebuia iniţiată de comandantul navei cu ceva timp înainte de ziua votului.
Pentru cei care nu ştiu, pe vremea comunismului, când exista flotă românească, marinarii români puteau vota la bordul navei, indiferent unde se afla aceasta, unde se organiza o secţie de votare, ca oricare alta din ţară, având și o comisie prezidată de comandantul navei, care are prin fişa postului are şi atribuţiuni notariale. După încheierea votului, care dura în jur de o oră, la un echipaj de 30-40 de oameni, urna era deschisă, voturile numărate, iar rezultatul se comunica în ţară printr-o radiogramă semnată de comandant. Această metodă s-a păstrat şi puţin după 1990. De atunci însă navele româneşti au dispărut una câte una, până n-a mai rămas nimic şi odată cu ele şi acest sistem de vot. În schimb au rămas marinarii, care au fost nevoiţi să-şi caute de lucru la companii străine.
În zilele noastre însă, pentru că marinarii nu sunt consideraţi ca făcând parte din diaspora, nu pot vota, deşi şi ei sunt cetăţeni români, care locuiesc în medie jumatate din timp în ţară, familiile lor sunt în ţară, iar banii lor vin tot în ţară. Pentru a înţelege ordinul de mărime al acestei mase de potenţiali votanţi, vorbim despre câteva zeci de mii, vreo 30-40 mii, cam cât un oraş mediu. E puţin, e mult, nu ştiu, dar ce ştiu este că ei nu ar trebui ignoraţi de statul român, dar mai ales de politicienii români, pentru că este un drept constituţional. Lăsând asta la o parte, chiar nu este nimeni interesat de voturile lor?
În condiţiile specificate de legea actuală, cei ce vor să voteze direct la ambasade trebuie să se înscrie cu mult timp înainte în registrul electoral pentru a fi scoşi din evidenţă de pe listele din ţară, lucru care pentru marinari este inutil, pentru că ei nu au de unde să ştie cu două-trei luni înainte unde va fi nava în ziua votării pentru a se înscrie la vreo ambasadă sau consulat ce se află în vreun oraş-port unde va acosta nava sau în apropierea lui. Votul prin corespondenţă este la fel este inutil pentru ei, deoarece nu au o adresă fizică unde să primească buletinele de vot prin poştă şi nici de unde expedia acel plic tot prin poştă, pentru simplul motiv că ei se află izolați în mijlocul mării unde poşta, de felul ei, nu prea trece. Varianta cu mesajul (votul) pus într-o sticlă aruncată în mare, rămâne doar o fantezie prezentă numai în romanele de aventuri şi călătorii sau în filme. Asta ca să facem şi puţin haz de necaz.
De observat că pușcariaşii care n-au fost decăzuți din drepturi pot vota, pe când marinarii, nu. Vi se pare corect? Cred că nu. Mie unul, dar şi multor colegi de-ai mei, cu siguranţa nu ni se pare. Credeţi că se poate face ceva pentru a avea votul electronic cât mai curând? Cu siguranţă da, numai să se dorească acest lucru. Nemaivorbind că ar fi util şi altor categorii de persoane, cum ar fi tinerii care nu sunt atrași de votul clasic şi persoanele care nu se pot deplasa și ar asigura o prezenţa mult mai mare la vot, făcând astfel rezultatul votului mult mai relevant. Acestă chestiune a devenit din ce în ce mai critică cu fiecare proces electoral din ultimii 20 de ani.
În loc de epilog, vreau să vă mai spun ceva ce poate părea o glumă, deşi vă asigur că nu este, dar Namibia are din 2014 sistem de vot electronic. La o simplă căutare pe net veţi vedea că mai sunt şi alte ţări precum: Australia, Belgia, Brazilia, Canada, Estonia, Franţa, Germania, India, Italia, Olanda, Norvegia, Peru, Elveţia, Marea Britanie, Venezulela şi Filipine, în care s-au folosit şi se folosesc sisteme de vot electronic pentru diferitele tipuri de alegeri, generale sau municipale. Mai există din anul 2000 şi EU CyberVote Project, un proiect lansat de Comisia Europeana şi testat în mai multe ţări. Nu şi în România.
Eu zic că suntem bine!
Un marinar nemulțumit.
Urmăriți Republica pe Google News
Urmăriți Republica pe Threads
Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp
Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.
Marinarii sunt in mod pradoxal o categorie uitata de guverne si institutii internationale. Spun in mod paradoxal pentru ca, in ciuda faptului ca aproximativ 90 la suta din lucrurile pe care un omul contemporan le foloseste au fost la un moment dat intr-un container si implicit pe mare, adica in grija membrilor anonimi ai acestei bresle, foarte putini au stiinta sau constiinta acestui lucru. Astfel in ciuda impactului social si material destul de insemnat al acestei profesii, multe din drepturile marinarilor sunt omise sau ingnorate de catre guverne, armatori si alte organizatii, reglementarile nationale si internationale fiind doar cadrul larg si permeabil pentru oricine urmareste profit sau himere.
Pe langa lipsa dreptului la vot, pot da inca doua exemple, poate la fel grave: neacordarea asigurarilor sociale pentru aceasta categorie si a dreptul la pensie. Acesta situatie este tolerata de legislatia internationala, marinarii trebuind sa se descurce pe cont propriu, un lucru de altfel caracteristic acestei indeletnicirii, ca sa adaug o doza de umor amar.
Revenind in Romania, “a fi marinar,” a capatat usoare nuante peiroativ si problematic, fapt datorat poate, deceniului “Base”. Deseori, in spatiul public, epitetul de “marinar” fiind folosit pentru a incadra frivolul sau lipsa de eleganta. Este intrucva de inteles caci acest neam nu a avut niciodata contiinta completa a prezentei Marii Negre la rasarit, Dobrogea fiind o achizitie recenta, iar traditia marinareasca este la randul ei firava. Lucru este foarte evident de cum treci spre apus podul de Cernavoda si afli ca marea inseamna Mamaia sau pentru cei pretentiosi Vama Veche iar marinarii daca nu apartin bravei noastre marine militare, sunt betivi si spala puntea.
Mari calme!
Un CLC care a citit Levantul.
Cum spuneați și dumneavoastră, “confratele” Base-Petrov, nu numai că nu a făcut nimic bun pentru marinari timp de decenii cât a fost ministru și președinte, dar ne-a “cadorisit” pe toți cu niște etichete ce erau valabile numai pentru el. Altfel, și el și succesorul său nu ratau niciodată ocazia de Ziua Marinei, de a-i “elogia” pe marinarii români care “reprezintă cu cinste și onoare țara noastră pe marile și oceanele lumii ...”. Corect ar fi fost să spună: “Deși au unele drepturi cetățenești ignorate, marinarii români reprezintă cu cinste și onoare țara noastră pe marile și oceanele lumii”. Măcar atât, dacă altceva nu au fost in stare să facă.