Cum apare „lumina sfântă” de la Ierusalim: pentru un credincios, e un miracol, pentru un necredincios, e o simplă reacție chimică

Distribuirea luminii sfinte, de la Ierusalim către credincioșii bisericilor ortodoxe este un efort logistic deosebit de complex. Flacăra este transportată cu avionul către țările ortodoxe, iar partiarhiile naționale se ocupă de livrarea ei mai departe, către credincioși. Timpul este scurt și multe lucruri neprevăzute pot interveni, riscând să-i priveze pe adepți de miracolul luminii sfinte, de Paști.

Anul acesta, în România, problema luminii sfinte a fost tratată deosebit de serios, la nivel de guvern. S-au luat câteva decizii importante, dar contradictorii, iar ulterior s-a revenit asupra lor. Negocieri complexe între BOR și MAI s-au desfășurat în ultimele zile, iar Ministrul de Interne și-a șifonat și mai tare imaginea încercând să găsească o soluție de compromis. El a fost inițial de acord ca Poliția să se implice, în noaptea de Paști, pentru a livra lumânări aprinse credincioșilor. Ministrul Vela, membru în guvernul unei țări laice, a numit aceste lumânări „lumina sfântă” și a considerat că serviciile publice trebuie să susțină această acțiune. Dar ce este, de fapt lumina sfântă?

Conform preoților ortodocși, lumina sfânta este un miracol divin, care se întâmplă în fiecare an, în sâmbăta Paștilor. În capela Sfântului Mormânt de la Ierusalim, acolo unde se presupune că ar fi îngropat corpul lui Isus, o lumânare sau o torță se aprinde singură, spre uluirea participanțior. Minunea, concept atât de necesar în dogma creștin-ortodoxă, cea care a evoluat constant în antiteză cu știința, este dovadă irefutabilă a intervenției divine.

(* nu se știe cu precizie unde a fost înmormântat Isus, însă presupunerile sunt că mormântul său, ca și al altor condamnați, ar fi fost situat în afara orașului Ierusalim, conform tradiției iudeice din secolul 1. Locația Sfântului Mormânt, aflată acum în incinta zidurilor cetății Ierusalim, este însă puțin probabil să fie aceeași cu locația unde este îngropat).

Pentru credincioși, lumina sfântă e un miracol. Pentru necredincioși, este o simplă reacție chimică. O televiziune grecească a prezentat în detaliu cum se aprinde lumânarea, ca urmare a unei reacții chimice, respectiv a unui amestec de fosfor și sulfură de carbon, cu care se tratează o suprafață inflamabilă, cum ar fi hârtia. După câteva minute, sulfura de carbon se evaporă, iar fosforul se aprinde în contact cu oxigenul. Hârtia ia foc.

Așadar, pentru cei care nu cred, în Sfântul Mormânt nu e miracol divin, ci mai degrabă un efect special, ca în cinematografie. În esență, este doar o formulă chimică elementară:

P4 + 5O2 = P4 O10

Tradiția evenimentului aprinderii luminii sfinte își are originile în evul mediu. Doar 3 variante ale creștinismului estic (ortodocșii, armenii și copticii) o acceptă ca autentică. Catolicii Papei și creștinii reformați o ignoră. Și poate că în vremurile medievale, preoții își puteau folosi excedentul de cunoștințe științifice pentru a convinge populația, prin producerea de magii cu fosfor. Însă, după anul 1669, când fosforul a fost descoperit, magia de la Ierusalim și-a pierdut din audiență.

În vremurile moderne, David Copperfield sau alți magicieni, au dezvoltat numere de iluzionism cu mult mai spectaculoase decât banala aprindere a fosforului în prezența oxigenului. Iar Edison a inventat lumina electrică, adică un miracol considerabil mai mare. 

Urmăriți Republica pe Google News

Urmăriți Republica pe Threads

Urmăriți Republica pe canalul de WhatsApp